Valeriu Braniște

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Valeriu Branişte)
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la un publicist numit Valeriu Braniște. Pentru un alt ziarist cu numele de Braniște, vedeți Victor Braniște.
Valeriu Braniște
ValeriuBraniste.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Cincu, România Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani) Modificați la Wikidata
Lugoj, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
publicist[*] Modificați la Wikidata

Valeriu Braniște (n. 10 ianuarie 1869, Cincu Mare, județul Târnava Mare, azi în jud. Brașov - d. 1 ianuarie 1928, Lugoj) a fost un publicist și om politic român, membru de onoare al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tatăl său, Moise Braniște a fost deputat, judecător, prim-pretor iar mama sa, Maria (n.Vlad).

Valeriu Braniște a făcut studii gimnaziale la Brașov și Sibiu și universitare (Facultatea de litere și filozofie) la Budapesta și Viena (1887-1891). Este licențiat în limba și literatura maghiară și limba germană. A susținut doctoratul în filozofie la Budapesta în anul 1891, cu o teză despre Andrei Mureșanu, în limba maghiară, intitulată Mureșianu Andráș. În primii ani (1891-1893) este profesor la Gimnaziul Superior Ortodox Român din Brașov, unde predă limba maghiară.

A fost redactor la următoarele publicații ale vremii: Tribuna din Sibiu, din 1893, Dreptatea la Timișoara (1894-1895), acesta din urmă fiind înființat împreună cu dr. C. Diaconovich, de asemenea Drapelul la Lugoj (1901-1919), Patria (1897-1900, în Bucovina). La ziarul Dreptatea a fost redactor responsabil și, de la 1 noiembrie1894, și director, până la intrarea sa în închisoare (1895). Se ocupă și de ziarul Römanische Jahrbücher. Într-o serie de articole sfidează codul penal maghiar, pentru a susține cauza națională a românilor. Din aceste motive a fost târât prin numeroase procese de presă, iar în martie 1895 a fost condamnat pentru „agitații”, în nu mai puțin de 24 de procese, la 2 ani de închisoare și 1300 florini amendă.[1] A fost deținut în închisorile de la Seghedin (1893; 1918) și Vaț până în iunie 1896, când va fi amnistiat, dar cu condiția să nu se mai întoarcă la Timișoara. Pe când erau deținuți la închisoarea din Vaț, fraților Valeriu și Victor Braniște li s-a interzis de către directorul închisorii să vorbească între ei românește, atunci când erau scoși afară.[2]George Moroianu[3] afirmă: "Cazul de la Vacz al fraților Braniște l-am povestit într-un articol din La Justice din 4 iunie 1895, pe prima pagină alături de articolul directorului ziarului Georges Clemenceau" (Citat din Drăghicescu Dumitru, op. cit.)

Pleacă în Bucovina, unde realizează o activitate în interesul luptei românilor pentru drepturi naționale. Înființează la Cernăuți gazeta Patria care va apărea de trei ori pe săptămână până în 1900. Aici tactica sa se schimbă: nu mai apare în gazetă nici ca director, nici ca editor sau redactor. În realitate, el este cel care o conduce, o redactează propriu-zis, dar sub pseudonim. Duce o campanie intensă împotriva politicii guvernului de la Viena. Acest fapt are drept consecință închiderea gazetei Patria și expulzarea lui Braniște din Bucovina de autoritățile austro-ungare. Cu toate acestea, el refuză să plece și se ascunde la moșia lui Iancu Flondor, până când va fi rechemat în Banat. Părăsește, deghizat, Bucovina. La 1900 i s-a încredințat conducerea ziarului Drapelul, scos la Lugoj de niște intelectuali români din Banat, ziar pe care îl conduce 18 ani. În februarie 1918, Braniște este întemnițat în Seghedin, fiind acuzat de înaltă trădare și spionaj în favoarea armatei române (prin articolele din Drapelul).[4]

A fost membru marcant al Partidului Național Radical Român (1897). Între 1918-1920 a făcut parte din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu. A fost mai întâi (din 2 decembrie 1918) ministru fără portofoliu, iar din 1919 ministru al cultelor și instrucțiunii publice în cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, în locul lui Vasile Goldiș. În calitate de ministru înființează mai multe școli românești secundare în diverse orașe ardelene. Cel mai mare merit al său a fost înființarea Universității românești din Cluj. După dizolvarea Consiliului Dirigent pe 4 aprilie 1920, s-a întors la Lugoj.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • (ed.), Deprinderi păgubitoare: sfaturi și învețeturi (sic - AT), Lugoj, Imprimeria Carol Traunfellner, 1902;
  • Ciprian Porumbescu: Icoane din frământările unui suflet de artist, Lugoj, Editura Aurorurului, 1908;
  • Pagini reslețe (sic - AT), Lugoj, Branisce V., 1910;
  • Amintiri din închisoare, București, Tritonic, 2002.
  • Mureșianu Andras. Tanulmany az Erdely ruman irodalom, Köreböl, Budapesta, 1891

Alte publicații[modificare | modificare sursă]

  • Societatea Teatrală G. A. Petculescu, Brașov, 1902;
  • Tabla de la Lugoj: un monument prețios literar istoric, Lugoj, 1903;
  • Muzică și dansuri la români în veacurile XVI și XVII, Brașov, 1909;
  • Alexandru Mocsonyi ca compositor și musician, Brașov, 1910;
  • Coriolan Brediceanu, Lugoj,1911;
  • Contestație contra rezultatului alegerii...4 Mai 1921 în circ. Oravița, Lugoj, 1921;
  • Andreiu B. de Șaguna, București, 1923;
  • George Pop de Băsești, Cluj, 1923;
  • Scrisoare către alegători, Lugoj, f. an;
  • În slujba Bucovinei, în slujba neamului românesc. Reeditare de articole politice, Suceava,1998.
  • De la Blaj la Alba Iulia, postum, 1980, 2003

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Enciclopedia României online. Înființată la 14 martie 2008.
  2. ^ Drăghicescu, Dumitru, Marea Unire a românilor cu românii: 1918. Banatul și Transilvania; Bucovina și Basarabia. Ediție îngrijită și prefațată de Virgiliu Constantinescu-Galiceni. Editura Albatros, București, 2001, p. XXVII
  3. ^ George Moroianu, Les luttes des Roumains transylvains pour la liberté et l'opinion européene. Episods et souvenirs, Paris, 1933
  4. ^ Predescu, Lucian, Enciclopedia Cugetarea. Material românesc. Oameni şi înfăptuiri. Ed. Cugetarea - Georgescu Delafras, Bucureşti, p. 125

Legături externe[modificare | modificare sursă]