Trimetilamină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Trimetilamină
Identificare
Număr CAS75-50-3
ChEMBLCHEMBL439723
PubChem CID1146
Formulă chimicăC₃H₉N[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară59,073 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Punct de topire−179 Fahrenheit[2]  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere37 de Fahrenheiti[2]  Modificați la Wikidata la 760 de Torri
Solubilitate48 de gram per 100 gram of solventi[2]  Modificați la Wikidata
Presiune de vapori1.454 de millimetre of mercuryi[2]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Trimetilamina (TMA) este un compus organic, o amină terțiară cu formula chimică N(CH3)3. Este un gaz (la temperatură ambientală) incolor, higroscopic și inflamabil. Se comercializează de obicei sub formă de soluție de concentrație 40%.[3] La concentrați mari prezintă un miros asemănător cu cel al amoniacului[4] și poate cauza necrozarea mucoaselor prin contact.[5]

Obținere[modificare | modificare sursă]

Trimetilamina se obține în urma reacției catalitice dintre amoniac și metanol:[3]

În urma reacției se mai obțin și dimetilamină (CH3)2NH și metilamină CH3NH2, ca produși secundari:

Se mai poate aplica și o reacție dintre clorura de amoniu și paraformaldehidă:[6]

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Compusul prezintă caracter bazic, așadar poate fi protonat cu obținerea cationului de trimetilamoniu. Clorura de trimetilamoniu este un solid higroscopic și se prepară în urma reacției dintre trimetilamină și acid clorhidric:

Trimetilamina este un bun agent nucleofil, reacțiile sale având diverse aplicații în industria chimică: sinteza colinei, hidroxidului de tetrametilamoniu, a erbicidelor, a rășinilor schimbătoare de ioni cu caracter bazic și a unor coloranți bazici.[3][7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c „Trimetilamină”, trimethylamine (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ a b c d http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0636.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c A. B. van Gysel, W. Musin „Methylamines” din Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Wiley-VCH Verlag GmbH & Co. KGaA, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a16_535
  4. ^ „Trimetilamină”. Siad.com. Accesat în . 
  5. ^ „Trimethylamine [MAK Value Documentation, 1983]”, The MAK-Collection for Occupational Health and Safety, Wiley-VCH Verlag GmbH & Co. KGaA, , pp. 1–9, doi:10.1002/3527600418.mb7550e0914, ISBN 978-3527600410 
  6. ^ Roger Adams, B. K. Brown, „Trimethylamine”, Org. Synth. ; Collective Volume, 1, p. 75 
  7. ^ Ashford's Dictionary of Industrial Chemicals (ed. 3rd). . p. 9362. ISBN 978-0-9522674-3-0. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]