Sari la conținut

Dimetilamină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dimetilamină
Identificare
Număr CAS124-40-3
ChEMBLCHEMBL120433
PubChem CID674
Formulă chimicăC₂H₇N[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară45,058 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate0,67 g/cm³[2]  Modificați la Wikidata la 44 °F
Punct de topire−134 °F[2]  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere44 °F[2]  Modificați la Wikidata la 760 de Torri
Solubilitate24 g/100 g[2]  Modificați la Wikidata
Presiune de vapori1,7 atm[2]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Dimetilamina este un compus organic, o amină secundară cu formula chimică NH(CH3)2. Este un gaz incolor și inflamabil, cu miros de amoniac la concentrații ridicate.[3]

Dimetilamina se obține în urma reacției catalitice dintre amoniac și metanol;[4] aproximativ 270.000 de tone au fost produse în anul 2005.[5]

În urma reacției se mai obțin și trimetilamină (CH3)3N și metilamină CH3NH2, ca produși secundari:

Proprietăți chimice

[modificare | modificare sursă]

Compusul prezintă caracter bazic, așadar poate fi protonat cu obținerea cationului de dimetilamoniu. Clorura de dimetilamoniu se prepară în urma reacției dintre dimetilamină și acid clorhidric:

Dimetilamina este utilizată ca precursor pentru producția industrială a unor compuși importanți.[5][6] Reacționează cu sulfura de carbon formând ditiocarbamat, un precursor utilizat în procesul de vulcanizare. Se mai utilizează la obținerea de solvenți: dimetilformamidă, dimetilacetamidă.

  1. 1 2 3 „Dimetilamină” (în engleză). PubChem. Wikidata Q278487. Accesat în .
  2. 1 2 3 4 5 „Dimetilamină”. NIOSH pocket guide to chemical hazards (superseded)[*].
  3. „Dimetilamină”. Siad.com. Accesat în .
  4. Corbin D.R.; Schwarz S.; Sonnichsen G.C. (). „Methylamines synthesis: A review”. Catalysis Today. 37 (2): 71–102. doi:10.1016/S0920-5861(97)00003-5.
  5. 1 2 A. B. van Gysel, W. Musin „Methylamines” din Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Wiley-VCH Verlag GmbH & Co. KGaA, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a16_535
  6. Ashford's Dictionary of Industrial Chemicals, 3rd edition, 2011, pag. 3284-3286