Traian Popoviciu

Traian Popoviciu
Date personale
Născut	1 mai 1894 Arad, Transilvania, Austro-Ungaria
Decedat	18 decembrie 1952 (58 de ani) București, Republica Populară Română
Naționalitate	România
Ocupație	medic
Activitate
Educație	Universitatea din Budapesta, Facultatea de Medicină
Cunoscut pentru	1. participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 2. profesor și șef al Clinicii Ginecologice și Obstetricale din Cluj

Traian Popoviciu (n. 1 mai 1894, Berechiu, comitatul Arad, Austro-Ungaria – d. 18 decembrie 1952, București, Republica Populară Română) a fost un medic participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 ca delegat al studenților români din Budapesta, organizați în Societatea academică „Petru Maior”. Mai târziu, clinician-ginecolog, obstetrician, om de știință, profesor și șef al Clinicii Ginecologice și Obstetricale din Cluj.

Biografie și familie

Traian Popoviciu s-a născut la 1 mai 1894 în comuna Berechiu (județul Arad) ca fiu al preotului Ioan și al Mariei, născută Suciu.

Studii

Școala primară și primele patru clase de liceu le-a urmat la Salonta, iar ultimele, la Blaj. Studiile universitare le-a făcut la Budapesta ca bursier al fundației „Emanoil Gojdu”. În toamna anului 1918 era student în anul al V-lea al Facultății de Medicină din Budapesta.

Viața și activitatea

După declanșarea Primului Război Mondial a fost mobilizat pe diferite fronturi de luptă, lucrând la început în calitate de cadet sanitar, apoi sublocotenent-medic. Intermitent, primind scurte concedii, se prezenta și la examene la facultate, astfel că n-a pierdut prea mulți ani din cauza concentrării pe front sau la spitale. Îndată după ce a izbucnit revoluția din 30 octombrie 1918 la Budapesta, a plecat cu primul tren la Arad, unde a luat parte la constituirea Comitetului Gărzilor Naționale, ai căror membri au pornit apoi în județ pentru constituirea Gărzilor Naționale în comunele Șicula, Cermei, Berechiu, Talpoș și Sepreuș.

A activat mai mult în comuna natală, la Berechiu, comună pur românească, înconjurată de păduri dese. Datorită calităților sale nu s-a lovit de greutăți în organizarea „Marșului spre Alba Iulia”. La sfârșitul lunii noiembrie 1918 a fost ales delegat, reprezentant al studenților români din Budapesta, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. La întoarcerea de la Alba Iulia, în gara din Budapesta, era să fie împușcat de către ofițeri șovini aflați sub influența băuturilor alcoolice. În martie 1919 a primit diploma de doctor în medicină și chirurgie, după care s-a întors în țară, la Cluj. În același an a fost numit preparator la Clinica de chirurgie din Cluj, iar din 1922 a fost promovat asistent. Din 1926 s-a transferat la Clinica ginecologică în calitate de șef de lucrări. Și-a luat docența în 1930 și în 1934 a devenit conferențiar, iar profesor din anul 1945. Paralel cu activitatea la Clinica chirurgicală, a lucrat și ca medic de circumscripție în cartierul clujean Mănăștur, locuit de țărani și muncitori. A elaborat zeci de lucrări științifice cu variate teme din domeniul ginecologiei și obstetricii. A fost președintele Asociației Docenților Universitari de la Facultatea de Medicină din Cluj, între anii 1930-1932, președinte al Cercului de Studii Obstetrico-Ginecologice, până în anul 1951 și președinte al „Federației Societății de Popice din România”. A murit în ziua de 18 decembrie a anului 1952, la București, unde se afla pentru a participa la lucrările Academiei. A fost depus în cripta familiei din Cimitirul Central al orașului Cluj.