Ton (lingvistică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Distribuţia limbilor tonale în lume

În lingvistică, tonul se referă la folosirea înălțimii melodice, astfel încât vorbitorii pot deosebi unele aspecte lexicale sau gramaticale. Printre limbile tonale se numără chineza și suedeza.

O limbă care conține cel puțin două tonuri se numește limbă tonală.







Cele patru tonuri din limba mandarină standard, pronunțate cu silaba ma.


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Andre Martinet Elemente de lingvistică generală (traducere de Paul Miclău), Editura Științifică, București, 1970; pag. 115-120 (elemente prozodice: tonuri, intonație, accente)
  • Bao, Zhiming. (1999). The structure of tone. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-511880-4.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de ton