Vicariatul Rodnei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Vicariatul greco-catolic al Rodnei
RO BN Biserica Sfantul Nicolae din Nasaud (27).jpg
Poziție geografică
Statistici
Viața bisericească
CultBiserica Română Unită cu Roma  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata
Desființare  Modificați la Wikidata
Conducere

Vicariatul Rodnei a fost o structură ecleziastică a Bisericii Române Unite cu Roma, la nivelul anului 1948, în cadrul Episcopiei de Cluj-Gherla.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În anul 1786, în timpul protopopului Ioan Para, prin decretul imperial al împăratului Iosif al II-lea, a fost înființat Vicariatul Rodnei. Vicariatul a cuprins inițial 39 din cele 44 de comune grănicerești, iar ulterior numărul comunelor a ajuns la 46. În jurisdicția sa a intrat și protopopiatul greco-catolic al Bistriței, înființat în anul 1780.

Vicariatul, numit întotdeauna în actele emise de oficiul vicarial „al Rodnei”, după vechiul centru al zonei, a avut sediul în Năsăud, localitatea în care își avea stabilită reședința regimentul de graniță. În perioada de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea până la desființarea regimentului grăniceresc (1851) au fost vicari Ioan Halmaghi, Ioan Nemeș, Ioan Marian și Macedon Pop.[1] Demnitatea vicarială conferea titularilor săi statutul de suplinitor al episcopului în teritoriu, bucurându-se astfel de o întâietate onorifică față de protopopi.

În 1853 Episcopia de Făgăraș și Alba Iulia, cu sediul la Blaj, a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie. Tot în 1853 au mai fost înființate alte două episcopii greco-catolice, sufragane Blajului, cea de Lugoj și cea de Gherla. Vicariatul Rodnei a intrat astfel în componența nou înființatei Episcopii de Gherla.

Satele din zona Bistriței, de „După Târg”, erau constituite într-un protopopiat al Budacului, subordonat Vicariatului Rodnei, cu sediul la Năsăud. Unul dintre protopopii remarcabili ai Bistriței a fost Gherasim Domide, semnatar al Memorandumului românilor ardeleni de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În anul 1856 fostele școli populare s-au transformat în școli confesionale, fiind puse sub protecția Bisericii Unite. Cea mai cunoscută și de faimă școală greco-catolică românească din zonă a fost Gimmnaziul superior grăniceresc de la Năsăud (1863), devenit ulterior liceul, iar astăzi, Colegiul Național "George Coșbuc". În timpul cât a funcționat districtul autonom al Năsăudului și după arondarea administrativ-eclezială, la conducerea vicariatului a venit preotul Grigore Moisil (1858-1891), fost paroh al Rodnei și Tihei-Bârăului.

În anul 1931 Episcopia greco-catolică de Gherla a fost reorganizată, sub denumirea de Cluj-Gherla, iar sediul mutat la Cluj. Vicariatul Rodnei avea în componență, în anul 1948, 42 de parohii oragnizate în două protopiate, cel al Năsăudului si cel al Budacului, cu sediul in Bistrita. În 1948 Biserica Română Unită, Greco-Catolică avea să fie scoasă în afara legii de autoritățile comuniste, fiindu-i confiscat întreg patrimoniu, iar bisericile și casele parohiale au fost luate de Biserca Ortodoxă Română.

Ultimul vicar foraneu, Pr. Simion Pop, protopopul Năsăudului, a fost arestat în data de 27 octombrie 1948, anchetat la Securitatea din Bistrița și închis la Aiud.[2]

Părintele Simion Pop (cu familia), ultimul vicar unit al Năsăudului

În anii care au urmat lui 1948 peste vechile structuri bisericești greco-catolice din Vicariatul de Rodna a fost înființat un protopopiat ortodox ale Năsăudului (1952), iar cel vechi ortodox al Bistriței extinzându-și jurisdicția peste parohiile greco-catolice din protopopiatul unit bistrițean desființat de autoritățile comuniste.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Arhiva Vicariatului Rodnei, arhivelenationale.ro. Accesat la 25 iulie 2019.
  2. ^ Cicerone Ionițoiu, Procesul comunismului - preoții greco-catolici, p. 4.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mirela Andrei, La granița Imperiului. Vicariatul Rodnei, Editura Argonaut, Cluj, 2006.