Alexander Fleming

Sir Alexander Fleming (n. , East Ayrshire, Scoția, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. , Londra, Anglia, Regatul Unit) a fost un bacteriolog scoțian, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină pe anul 1945 împreună cu Ernst Boris Chain și Sir Howard Walter Florey. În anul 1928 a descoperit penicilina produsă de mucegaiul Penicillium notatum.
Cercetările au fost reluate în 1939 de un colectiv de la Oxford. În 1940, Fleming, doi biochimiști englezi - Ernest Boris Chain și Norman George Heatley - și un medic australian - Howard Walter Florey - au izolat și preparat în stare purificată și concentrată penicilina, una dintre marile realizări ale omenirii. A avut lucrări privind lizozimul, o enzimă bacteriolitică din țesuturi și secreții.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Alexander Fleming s-a născut pe 6 august 1881 în satul scoțian Lochfield. Părinții lui, Hugh Fleming și Grace Morton Fleming erau agricultori modești.
De la 14 ani, Fleming locuiește în Londra și obține premiul "Polytechnic School of Regent Street". Din 1901, cu ajutorul unei mici moșteniri primite de la un unchi de-al său, studiază medicina la "St. Mary's Hospital Medical School" din Paddington. Fleming termină studiile cu rezultate deosebite în anul 1906, iar doi ani mai târziu obține „Medalia Cheadley” pentru lucrarea „Infecția bacteriană acută”. În 1909 primește diploma de medic specialist în chirurgie
A fost căsătorit de două ori, având un fiu cu prima soție, Sarah McElroy. Cea de-a doua soție, Amalia Voureka Coutsouris, bacteriologă, era originară din Grecia.
Fleming a decedat la 11 martie 1955, în urma unei puternice „răceli”, cu febra ridicată și slăbirea organismului, refuzând ajutor medical. A fost îngropat alături de lordul Nelson, la catedrala Saint Paul.
Contribuții
[modificare | modificare sursă]Fleming este adoptat în colectivul științific al profesorului Almroth Wright, specialist în domeniul patologiei și pionier în domeniul imunologiei unde efectuează cercetări asupra leprei, ciumei, și a altor boli, dar, din lipsa voluntarilor pe care să experimenteze, testează vaccinurile pe el și pe familia sa.
Observând modul în care rănile soldaților din primul război mondial sunt tratate, Fleming constată că mijloacele folosite atunci pentru dezinfectarea și curățirea rănilor provoacă adesea urmări mult mai grave. Analizând problema împreună cu profesorul Wright, cei doi specialiști ajung la concluzia că aceste mijloace reduc capacitatea naturală de apărare a organismului. Fleming a decis să găsească un dezinfectant care să nu slăbească sistemul imunitar al pacientului și a reînceput să studieze bacteriile. Plecând în vacanță în anul 1928, el a neglijat în laborator o cutie Petri cu o bacterie cauzatoare de abcese cultivată pe ea. Când s-a întors, în cutie apăruseră colonii de mucegai care au distrus bacteriile din jurul lor. Acest mucegai, Penicillium notatum, de unde și numele penicilinei, părea a fi mai eficient decât fenolul și, savanții britanici Florey și Chain l-au folosit pentru tratarea infecțiilor, confirmând rezultatele cercetărilor lui Fleming cu mostra lui de mucegai. În timpul celui de al doilea război mondial, ei au folosit medicamentul pe scară mică, deoarece obținerea extractului de mucegai purificat era foarte costisitoare.
În timpul atacurilor aeriene asupra Londrei, Florey și Chain au cultivat și purificat penicilina și i-au informat și pe americani despre studiile efectuate și despre efectele penicilinei, iar aceștia au declanșat producția penicilinei pe scară largă.
În anul 1945 Florey, Chain și Fleming au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină, pentru descoperirea penicilinei.
În anul 1921 Fleming a mai descoperit și o altă substanță, „lizozimul”, o enzimă naturală antibacteriană. În cazul lizozimului, descoperirea a venit în urma cercetărilor efectuate asupra propriilor mucozități. Această substanță apare în secrețiile omului dar și în afara organismului uman. Fleming nu a reușit să separe „lizozimul” în stare pură și, după publicarea rezultatelor cercetării sale, Lizozimul a fost extras de către un alt savant.
Apreciere și recunoștință
[modificare | modificare sursă]Alexander Fleming a fost foarte apreciat în Anglia până la sfârșitul vieții pentru descoperirea sa. În anul 1944, lui Fleming i s-a acordat distincția de Sir, iar un an mai târziu a devenit membru al Royal Society.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Alexander Fleming”. Biografisch Portaal. Wikidata Q1868372.
- 1 2 „Alexander Fleming” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- 1 2 „Alexander Fleming” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- 1 2 „A. Fleming” (în engleză). KNAW Past Members[*]. Wikidata Q21491701. Accesat în .
- 1 2 3 Darryl Roger Lundy. „Alexander Fleming” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824.
- 1 2 „Alexander Fleming”. The Peerage[*]. Accesat în .
- ↑ Bibliothèque nationale de France. „Alexander Fleming” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Alexander Fleming”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- 1 2 https://royalsocietypublishing.org/doi/pdf/10.1098/rsbm.1956.0008. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Alexander Fleming” (în engleză). www.pas.va[*]. Wikidata Q106982426.
- ↑ „DOI: 10.5281/ZENODO.18315206”. doi:10.5281/ZENODO.18315206. Accesat în .
- ↑ „Alexander Fleming” (în engleză). nobelprize.org[*]. Wikidata Q23684016.
- ↑ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Alexander Fleming”. Boletín Oficial del Estado[*].
- ↑ „Alexander Fleming”. Accesat în .
- ↑ https://www.royalsociety.org.nz/who-we-are/our-people/our-fellows/all-honorary-fellows/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://thejohnscottaward.github.io/jsc/1901-1950.html. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Jérôme Fenoglio; Marie-Pierre Lannelongue, ed. (). „Alexander Fleming” (în franceză). Paris: Le Monde: 4. ISSN 0395-2037. OCLC 1758539. Wikidata Q12461.
- ↑ Jérôme Fenoglio; Marie-Pierre Lannelongue, ed. (). „Alexander Fleming” (în franceză). Paris: Le Monde: 4. ISSN 0395-2037. OCLC 1758539. Wikidata Q12461.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Maurois, A. Alexander Fleming, Editura Medicală, 1965.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- en Biografie Premiul Nobel
- Dosarele istoriei: O datorie platita, 15 septembrie 2010, Julian Chitta, Ziare.com
- Nașteri în 1881
- Nașteri pe 6 august
- Decese în 1955
- Decese pe 11 martie
- 100 Greatest Britons
- Bacteriologi scoțieni
- Biologi din secolul al XX-lea
- Decese în Londra
- Eponime ale craterelor de pe Lună
- Fellows of the Royal Society
- Laureați ai Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină
- Laureați scoțieni ai Premiului Nobel
- Medici scoțieni
- Membri ai Academiei Regale Neerlandeze de Arte și Științe
