Râul Uz
| Râul Uz | |
 | |
| Date geografice | |
|---|---|
| Bazin hidrografic | Bazinul Dunării  |
| Zonă de izvorâre | Munții Ciucului |
| Emisar | Trotuș |
| Punct de vărsare | Dărmănești |
| Date hidrologice | |
| Bazin de recepție | 475 km² |
| Lungimea cursului de apă | 46 km |
| Date generale | |
| Județe traversate | Harghita, Bacău |
| Localizare | România |
| Afluenți de stânga | Eghersec, Oreg, Rața, Soveto, Mogheruș, Copurta, Răchitiș I, Răchitiș II, Chitici., Câmpul, Boiștea |
| Afluenți de dreapta | Bașca, Bărzăuța, Izvorul Alb, Groza, Tulburea, Izvorul Negru |
| Principalele localități traversate | Eghersec, Valea Uzului, Sălătruc, Dărmănești |
| Baraje | Poiana Uzului |
Modifică date / text  | |
Râul Uz (în maghiară Úz) este un curs de apă, afluent al râului Trotuș. Barajul Poiana Uzului este realizat pe râul Uz. Tot pe acest râu este situată Cascada Nasolea Mare.
Toponimie[modificare | modificare sursă]
Toponimul Uz, care desemnează satul ardelean Valea Uzului, Harghita, râul[1][2] și satul Poiana Uzului, Bacău,[3] amintește de trecerea uzilor în aceste zone, alături și de toponimul Oituz.[1][2]
Hidroenergie[modificare | modificare sursă]
Sub raport hidroenergetic, Uzul în amonte de lacul Poiana Uzului, afluentul Bărzăuța și Trotușul au un potențial între 1000 și 2100 kW/km.[4]
Pe râul Uz și afluenții Bărzăuța (în maghiară Veresvíz) și Bașca (în maghiară Baska)[5] au fost construite între 2012 și 2013 mai multe microhidrocentrale (MHC)[6] în cascadă[5] de către Hivatalos SRL,[7] iar firma și centralele au fost preluate în 2015 de MVM Energy România, parte a MVM Group(en)[traduceți].[7] Acestea reprezintă prima unitate de producere a energiei electrice a MVM Group în exteriorul Ungariei.[8]
Centralele, aflate în teritoriul satului Valea Uzului, Harghita, aparțin de MVM Future Energy Technology și au primit licența de funcționare în iunie 2013.[9] Acestea sunt: MHC Aklos cu o putere instalată de 0,656 MW, MHC Uz-Baska cu 1,088 MW, MHC Baska cu 0,355 MW, MHC Uz-Rac cu 0,974 MW, MHC Uzvolgy cu 1,01 MW, MHC Uz-Vam cu 1,138 MW, MHC Veresviz cu 1,26 MW și MHC Veresviz-Vam cu 1,002 MW.[9] Cota de captare a primei centrale este la 1892 m iar cea a centralei nr. 5 de 572 m.[10] Sistemul este format din șapte structuri de preluare, șase case de turbine și o rețea de conducte de interconectare cu diametrul de 600–800 mm, cu o lungime de aproximativ 20 km.[5] Turbinele utilizate sunt una Pelton și 14 turbine Francis, unde există generatoare asociate.[5]
În total există o putere de[10] 6833 MW[6] (7,48 MW instalată[5]) cu o producție de 14–16 GWh/an,[5] un racord la o rețea de 20 kV[6] în lungime de aproximativ 20 km pentru energia produsă[5] și astfel se asigură 2,6% din consumul total de energie electrică din județul Harghita.[10]
Ecosistem[modificare | modificare sursă]
Potrivit unei asociații de conservare a diversității biologice, după o dispariție de aproximativ 200 de ani, castorul euroasiatic a pătruns în regiunea Moldovei din județul Harghita, pe valea râului Uz, de unde s-a dispersat pe Trotuș și Siret.[11]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- Administrația Națională Apelor Române - Cadastrul Apelor - București
- Institutul de Meteorologie și Hidrologie - Rîurile României - București 1971
- Dărmănești - Bacău [1] Arhivat în , la Wayback Machine.
- Ovidiu Gabor - Economic Mechanism in Water Management [2] Arhivat în , la Wayback Machine.
- Trasee turistice - județul Bacău [3]
- Trasee turistice - județul Harghita [4]
Hărți[modificare | modificare sursă]
- Harta județului Harghita [5]
- Harta Munții Ciucului [6]
- Harta Munții Nemira [7]
- Ovidiu Gabor - Economic Mechanism in Water Management [8] Arhivat în , la Wayback Machine.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Ioan Ferenț, „Cumanii și episcopia lor”, Tipografia seminarului teologic greco-catolic, Blaj, 1931, p. 4
- ^ a b C. Necșulescu, „Năvălirea uzilor prin Țările Române în Imperiul Bizantin”, în Revista istorică română, nr. 9, București, 1939, p. 204
- ^ M. Sâmpetru, „Înmormîntări pecenege din Cîmpia Dunării”, în Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie, nr. 3, tomul 24, Academia de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste România, Editura Republicii Socialiste România, București, 1973, p. 452
- ^ Institutul de Geografie (Academia Republicii Socialiste România), Lucian Badea, Universitatea din București, „Geografia României: Carpații Românești și depresiunea Transilvaniei”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1984, p. 158
- ^ a b c d e f g MVM Group, „ENERGIAforrás Az MVM Magyar Villamos Művek szakmai lapja”, LIII. évfolyam, 2017, 1. számp. p. 8
- ^ a b c SDEE Transilvania Sud, „Lista cu contracte de racordare (CR) emise pentru instalații de producerea energiei electrice din surse regenerabile”, 30.09.2020, p. 1
- ^ a b „Gigantul ungar MVM începe afacerile în România dar vrea și să facă rețele de înaltă tensiune în Arabia Saudită”. energyreport.ro. . Accesat în .
- ^ Márton Ugrósdy, Sándor Petra, „Hungary and Renewable Energy Sources: Moving Ahead Using Competitive Advantages.” în International Issues & Slovak Foreign Policy Affairs, vol. 24, no. 4, 2015, p. 53
- ^ a b Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), „Puteri capacități”, aprilie 2023, 846-853
- ^ a b c „Unități de producție – MVM Energy România”. mvmenergy.ro. Accesat în .
- ^ „Castorul eurasiatic (Castor fiber)”. Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice. Accesat în .
| ||||||||||||||||||||
.jpg)