Rocket Lab

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rocket Lab
Tipprivată
Fondatăiunie 2006; acum 17 ani (2006-06) în Auckland, Noua Zeelandă[1]
Fondator(i)Peter Beck[1]
Țara Statele Unite ale Americii  Modificați la Wikidata
SediuHuntington Beach[*][[Huntington Beach (seaside city in Orange County, California, United States)|​]]
Oameni cheiePeter Beck
Industriefurnizor de servicii de lansare pe orbită
Produseracheta Electron
motorul de rachetă Rutherford
motorul de rachetă Curie
autobuzul pentru sateliți Photon
Angajați~500[2]
Prezență online
RocketLabUSA.com

Rocket Lab este un producător american privat de produse pentru industria aerospațială și servicii de lansare pe orbită a sateliților mici, cu o companie subsidiară în Noua Zeelandă.[3][4][5][6] A dezvoltat o rachetă sub-orbitală numită Ātea și operează în prezent o rachetă ușoară orbitală cunoscută sub numele de Electron, care oferă lansări dedicate pentru sateliți mici și CubeSat. Compania a fost fondată în Noua Zeelandă în 2006 de către inginerul Peter Beck[7] și și-a stabilit sediul central în California, Statele Unite, în 2013.[8]

Programul de testare Electron a început în mai 2017[9][10] cu zboruri comerciale la un preț listat de companie (la începutul anului 2018) de 5,7 milioane de dolari.[11] Zborurile de testare ale rachetelor au avut loc în 25 mai 2017 și 21 ianuarie 2018, cu lansarea din Peninsula Mahia, Noua Zeelandă,[12][13] în timp ce primul zbor comercial a avut loc la 11 noiembrie 2018.[14] Pe 16 decembrie 2018, Rocket Lab a lansat prima misiune pentru programul ELaNa al NASA. Compania intenționează să lanseze prima rachetă din Mid-Atlantic Regional Spaceport din Virginia în 2020.[15]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Rocket Lab a fost fondată în iunie 2006 de către Peter Beck, CEO și CTO al companiei. Antreprenorul de internet Mark Rocket a fost investitor și director asociat din 2007 până în 2011.[16] Rocket Lab a susținut că a devenit prima companie privată din emisfera sudică care a atins spațiul după ce a lansat Ātea-1 în noiembrie 2009.[6] Sarcina utilă nu a fost recuperată, dar acest lucru nu a fost considerat necesar. Cu o sarcină utilă de natură balistică, traiectoria Ātea-1 a depins doar de faza de impuls a zborului.[17] Lansarea a avut loc în largul coastei Noii Zeelande, de o insulă privată (Great Mercury Island) a lui Michael Fay, un bancher și investitor din Noua Zeelandă. Un alt investitor al Rocket Labs a fost Stephen Tindall, un antreprenor din Noua Zeelandă și un investitor start-up.[18]

În decembrie 2010, Rocket Lab a primit un contract guvernamental american din partea Operationally Responsive Space Office (ORS) pentru a studia un lansator spațial cu costuri reduse pentru a plasa CubeSats pe orbită.[19][20][21][22] Acest acord permite companiei să utilizeze resurse ale NASA (precum personal, instalații și echipamente) pentru eforturile de lansare în scopuri comerciale.[23][24]

În jurul anului 2013, înregistrarea companiei a fost mutată din Noua Zeelandă în Statele Unite și a deschis sediul central în Huntington Beach, California. Mutarea a coincis cu finanțarea din surse americane a companiei și s-a datorat în parte creșterii numărului clienților guvernamentali americani. În 2020, Rocket Lab și-a mutat sediul în Long Beach, California.[25]

Finanțarea a fost obținută de la Khosla Ventures în 2013,[26] și Callaghan Innovation (o entitate din Noua Zeelandă), respectiv Bessemer Venture Partners în 2014.[27][28] Lockheed Martin a devenit un investitor strategic în 2015,[29] Rocket Lab anunțând în martie 2017 că a strâns 75 de milioane de dolari americani într-o rundă de acțiuni din seria D, condusă de Data Collective, cu participarea Promus Ventures și câțiva investitori precedenți.[30] În mai 2017, investițiile agenției Crown Callaghan Innovation în Rocket Lab de-a lungul anilor au fost raportate la un total 15 milioane de dolari neozeelandezi.[25] În noiembrie 2018, compania a raportat strângerea unei runde de serie E 140 de milioane de dolari americani, condusă de Future Fund.[31] Prima misiune NASA, lansată în 2018, a fost evaluată de agenția spațială la 6,9 milioane de dolari americani (incluzând servicii de lansare etc.).[32]

Rocket Lab a început să dezvolte o tehnologie reutilizabilă din prima etapă în 2018, după ce anterior a declarat public că nu au intenția de a încerca să recupereze și să reutilizeze micile vehicule de lansare low-cost. Aceștia au făcut cunoscut efortul de a studia potențialul recuperării unei navete Electron în august 2019, prin utilizarea unei parașute cu o recuperare la jumătatea atmosferei, afirmând că speră să facă o încercare de recuperare înainte de jumătatea anului 2020.[33] În decembrie 2019, ei au testat tehnologia reentry (un decelerator aeroterm deținut de Rocket Lab) pe Electron-10 și au reușit să decelereze racheta prin tranziția spațiu-atmosferă. Nu au încercat să recupereze racheta la acest prim test, dar intenționează să adauge parașute ghidate la viitoarele zboruri de testare.[34]

În martie 2020, compania a anunțat că a achiziționat Sinclair Interplanetary, un producător canadian de componente pentru sateliți mici. Rocket Lab a spus că va folosi tehnologia Sinclair pe linia sa Photon de autobuze pentru satelite mici și că va ajuta Sinclair să crească producția de componente de sateliți mici pentru vânzare către alte firme.[35]

Vehicule de lansare[modificare | modificare sursă]

Ātea[modificare | modificare sursă]

Prima lansare a rachetelor suborbitale Ātea („spațiu” în limba māori) a avut loc la sfârșitul anului 2009.[36] Racheta are 6 metri și cântărește 60 kg, fiind suficient pentru a transporta o sarcină utilă de 2 kg la o altitudine de 120 km.[37] Acesta a fost destinat să transporturilor în scop științific sau de obiecte personale.[38][39][40]

Ātea-1, numită în limba māori Manu Karere (Bird Messenger),[41] a fost lansată cu succes din Great Mercury Island din apropierea Peninsulei Coromandel, la 30 noiembrie 2009, la 14:23 (01:23 UTC) după ce problemele de alimentare au întârziat decolarea programată la 7:10 am.[42][43] Racheta a fost urmărită pe traiectoria ascendentă prin GPS de pe constelația de sateliți Inmarsat-B.[44]

Sarcina utilă nu a fost recuperată. Cu toate acestea, caracteristicile de performanță au fost complet determinate în baza stadiului de impuls, care a avut telemetrie descendentă și care a fost recuperat. O a doua lansare a Ātea-1 nu a mai fost încercată.[17][45]

Electron[modificare | modificare sursă]

Electron

Electron este un vehicul de lansare în două etape care folosește motoarele lichide Rutherford ale Rocket Lab în ambele etape. Vehiculul este capabil să livreze sarcini utile de 150 kg până la 500 km pe orbită heliocentrică,[46] cu scopul de a transporta mici sateliți pentru o piață în expansiune. Costul proiectat este mai mic de 5 milioane de dolari americani pentru o lansare.[47]

Motoarele Rutherford utilizează pompe care sunt alimentate în baza bateriilor electrice, în contrast cu motoarele clasice (funcționale în baza unui generator de gaz, expandor sau prearzător).[48] Motorul este, de asemenea, fabricat în mare parte prin imprimare 3D via topire în flux electronic,[49] proces în care straturile de pulbere de metal sunt topite într-un vid ridicat de către un fascicul de electroni și nu de un laser.

Până în martie 2016, motorul Rutherford de generația a doua (de 22 kN) a trecut testele de aprindere.[50] Primul zbor de testare a avut loc pe 25 mai 2017, la 04:20  UTC din Peninsula Mahia (Noua Zeelandă).[12] După ce a atins o altitudine de aproximativ 224 km, racheta a continuat să funcționeze normal, dar telemetria a fost pierdută. Din motive de siguranță, s-a luat decizia distrugerii acesteia.[51][52][53]

Pe 21 ianuarie 2018 la 01:43 UTC, o a doua rachetă a fost lansată, într-un zbor numit „Still Testing”. Acesta a ajuns pe orbită și a livrat trei CubeSats pentru clienții Planet Labs și Spire Global.[54] Racheta mai avea o sarcină utilă suplimentară numită Humanity Star, o sferă geodezică cu diametrul de un metru, realizată din fibră de carbon formată din 65 de panouri care reflectă lumina Soarelui.[55] Humanity Star a reintrat în atmosfera Pământului și a ars în martie 2018.[56] La 11 noiembrie 2018, prima lansare comercială (a treia lansare în total) a Electronu a avut loc din Peninsula Mahia, care transportând sateliți pentru Spire Global, GeoOptics, un CubeSat construit de liceeni și un prototip de remorcare.[14]

La 4 iulie 2020, o problemă din timpul arderii din etapa a doua a zborului 13, denumită „Pics or It Don't Happen”, a determinat Electron să nu intre pe orbită, ceea ce a condus la pierderea sarcinii utile.[57]

Autobuz Photon pentru sateliți[modificare | modificare sursă]

Bazat pe etapa de lansare a Rocket Lab Electron, Photon este un autobuz pentru sateliți. [58] Utilizează motorul Curie și comunică în bandă S. În funcție de înclinația orbitală (37° până la orbită heliocentrică), cu o capacitate de sarcină maximă evaluată la 170 kg.[59] În octombrie 2019, Rocket Lab a anunțat că intenționează să utilizeze Photon pentru a lansa sarcini utile pe orbita lunară imediat după al patrulea trimestru 2020.[60] O versiune modificată a Photon ar avea rezervoare mai mari de propulsie și motor HyperCurie pentru misiuni interplanetare.[61][62] Versiunea Photon pentru orbită joasă a Pământului poate duce 130 kg pe orbită heliocentrică. Versiunea interplanetară va avea o capacitatea de încărcare utilă de 40 kg. HyperCurie este o variantă evoluată a motorului Curie, cu pompă electrică.[63]

Facilități[modificare | modificare sursă]

Fabricație[modificare | modificare sursă]

În octombrie 2018, Rocket Lab și-a făcut cunoscută noua instalație de fabricație din Auckland, Noua Zeelandă.[64] Acesta este destinată producerii de tancuri de propulsie și este responsabilă de integrarea generală a vehiculelor de lansare pentru Complexul de lansare 1.[65] Sediul companiei din Long Beach, California, produce motoare și avionice Rutherford.

Complexul de lansare 1[modificare | modificare sursă]

Complexul de lansare 1A, aflat în construcție în 2016

După ce a întâmpinat dificultăți în obținerea consimțământului pentru siteul de lansare Kaitorete Spit,[66] Rocket Lab a anunțat în noiembrie 2015 că locul de lansare principal va fi în Peninsula Mahia, la est de Wairoa, în Noua Zeelandă.[67] Siteul este autorizat să lanseze rachete la fiecare 72 de ore, timp de 30 de ani.[68] Complexul 1 de lansare a Rocket Lab (LC-1A) a fost deschis oficial la 26 septembrie 2016 UTC.[69] În iulie 2020 a fost terminat un al doilea punct de lucru în Peninsula Mahia, numit Launch Complex 1B.[70]

Complexul de lansare 2[modificare | modificare sursă]

În octombrie 2018, după câteva luni de căutare, compania a anunțat selecția portului spațial regional Atlantic, facilitatea de zbor Wallops a NASA, drept al doilea loc de lansare. Siteul a fost ales datorită unei serii de factori: viteza și ușurința în care noua pistă ar putea fi construită datorită pregătirii infrastructurii, numărul redus de lansări de la alte companii și capacitatea locației de a suplimenta înclinațiile orbitale oferite de LC-1. Se preconizează că va fi capabilă să lanseze lunar, în serviciul guvernului american și al misiunilor comerciale.[65] Complexul de lansare 2 (LC-2) este situat în incinta MARS Launch Pad 0A.[71] În decembrie 2019, construcția plăcii de lansare a fost finalizată, iar Rocket Lab a inaugurat LC-2.[72]

Primul zbor al lui Electron de la LC-2 este așteptat să aibă loc în august sau septembrie 2020.[70]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Rocket Lab Celebrates Rich Ten-Year History”. Rocket Lab. . Accesat în . 
  2. ^ Pullar-Strecker, Tom (). „Rocket Lab keeps tabs on 117 rivals, but that's not what's keeping it busy”. Stuff.co.nz. Accesat în . 
  3. ^ Note: As of 2018, the company is structured as follows. The "ultimate holding company" is Rocket Lab USA Inc. registered in the United States. The subsidiary is Rocket Lab Limited, a NZ Limited Company.
  4. ^ Wattles, Jackie (). „Startup Rocket Lab puts 6 small satellites into orbit”. CNN. Accesat în . 
  5. ^ Berger, Eric (). „Rocket Lab Gets Second Launch Site Gears Up for Rapid Flight Cadence”. Ars Technica. Accesat în . 
  6. ^ a b Botsford End, Rae (). „Rocket Lab: the Electron, the Rutherford, and why Peter Beck started it in the first place”. Spaceflight Insider. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Walsh, Frances (). „Rocket Lab's Peter Beck and Mark Rocket on their space plans”. Metro. Accesat în . 
  8. ^ „NZ's first space launch”. Science Learning Hub. The University of Waikato. . Accesat în . 
  9. ^ „Rocket Lab successfully makes it to space”. Rocket Lab. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Rocket Lab Completes Major Technical Milestone Ahead of Test Launches”. Rocket Lab. . Accesat în . 
  11. ^ Gugliotta, Guy (aprilie 2018). „Small Rockets Aim for a Big Market”. Air & Space Magazine. Accesat în . 
  12. ^ a b Clark, Stephen (). „Maiden flight of Rocket Lab's small satellite launcher reaches space”. Spaceflight Now. Accesat în . 
  13. ^ Clark, Stephen (). „Rocket Lab delivers nanosatellites to orbit on first successful test launch”. Spaceflight Now. Accesat în . 
  14. ^ a b Chang, Kenneth (). „Rocket Lab's Modest Launch Is Giant Leap for Small Rocket Business”. The New York Times. Accesat în . 
  15. ^ Wall, Mike (). „Rocket Lab Gearing Up for 1st Launches from US Soil in Early 2020”. Space.com. Accesat în . 
  16. ^ „Home”. MarkRocket.com. 
  17. ^ a b „Search for rocket remains continues”. Otago Daily Times. . Accesat în . 
  18. ^ Bradley, Grant (). „Peter Beck: The man with the one million-horsepower rocket”. The New Zealand Herald (în engleză). ISSN 1170-0777. Accesat în . 
  19. ^ „News”. Rocket Lab. Arhivat din original la . December 2010 - Rocket Lab was awarded a US contract from the Operationally Responsive Space Office (ORS) to study low cost international alternatives. Included in this study is a 640,000Ns booster, a miniature avionics system and a launch vehicle to place small mass satellites into polar and low Earth orbits. 
  20. ^ „Rocket Research & Development Based in New Zealand”. Rocket Lab. Accesat în . 
  21. ^ „Rocketry Links”. New Zealand Rocketry Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ „NZ set to join the space age”. Stuff.co.nz. NZPA. . Accesat în . 
  23. ^ Henry, Caleb (). „Rocket Lab Signs NASA Partnership to Tap Launch Resources”. Via Satellite. Accesat în . 
  24. ^ Mann, Adam (). „Rocket Lab poised to provide dedicated launcher for CubeSat science”. Science. Accesat în . 
  25. ^ a b „10 things about Rocket Lab”. National Business Review. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ „Rocket Lab”. Khosla Ventures. Accesat în . 
  27. ^ Messier, Doug (). „A Look at Rocket Lab Funding Sources”. Parabolic Arc. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „Rocket Lab”. Bessemer Venture Partners. Accesat în . 
  29. ^ Keall, Chris (). „Lockheed Martin invests in Auckland's Rocket Labs”. National Business Review. Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ Foust, Jeff (). „Rocket Lab raises $75 million to scale up launch vehicle production”. SpaceNews. Accesat în . 
  31. ^ Boyle, Alan (). „Rocket Lab reports $140M in fresh funding, cementing space unicorn status”. GeekWire. Accesat în . 
  32. ^ Harding, Hayley (). „Rocket Lab to begin launching for NASA; construction yet to start at Wallops”. DelmarvaNOW.com. Accesat în . 
  33. ^ „Rocket Lab Announces Reusability Plans For Electron Rocket”. Rocket Lab. . Accesat în . 
  34. ^ Sheetz, Michael (). „Rocket Lab 'punched through the wall,' CEO says, passing key milestone in effort to reuse rockets”. CNBC. Accesat în . 
  35. ^ Foust, Jeff (). „Rocket Lab to acquire smallsat component manufacturer”. SpaceNews. Accesat în . 
  36. ^ Cooper, Tracy (). „NZ's first space rocket launches”. Waikato Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  37. ^ „Ātea-1 technical specifications”. Rocket Lab. Arhivat din original la . 
  38. ^ „Rocket project gears for take off”. The New Zealand Herald. . Accesat în . 
  39. ^ Goldsmith, Rob (). „Rocket lab primed to launch New Zealand's first rocket into space”. Space Fellowship. Accesat în . 
  40. ^ Vance, Ashlee (). „At 18, He Strapped a Rocket Engine to His Bike. Now He's Taking on SpaceX”. Bloomberg Business. Accesat în . 
  41. ^ „Rocket Lab's Atea-1 New Zealand's First Rocket Takes A Dive”. Satnews. . Accesat în . 
  42. ^ „NZ's first space launch saved by $6 replacement part”. The New Zealand Herald. . Accesat în . 
  43. ^ Keall, Chris (). „Coromandel, we have a problem: hunt on for missing rocket”. National Business Review. Arhivat din original la . 
  44. ^ „New Zealand company heads to space with first launch”. IT Wire. . Accesat în . 
  45. ^ „Ātea-1”. Gunter's Space Page. Accesat în . 
  46. ^ Henry, Caleb (). „Rocket Lab Completes Flight Qualification for Electron's Rutherford Engine”. Via Satellite. Accesat în . 
  47. ^ Ryan, Sophie (). „NZ to get its own space programme by 2015”. The New Zealand Herald. APNZ. 
  48. ^ Bradley, Grant (). „Rocket Lab unveils world's first battery rocket engine”. The New Zealand Herald. 
  49. ^ Grush, Loren (). „A 3D-Printed, Battery-Powered Rocket Engine”. Popular Science. 
  50. ^ Botsford End, Rae (). „Rocket Lab's Rutherford Engine Qualified for Flight”. Spaceflight Insider. Arhivat din original la . Accesat în . 
  51. ^ „Rocket Lab Completes Post-Flight Analysis”. Rocket Lab. . Accesat în . 
  52. ^ Foust, Jeff (). „Telemetry glitch kept first Electron rocket from reaching orbit”. SpaceNews. Accesat în . 
  53. ^ Masunaga, Samantha (). „Rocket Lab's Electron rocket reaches space, but not orbit, in first test flight”. Los Angeles Times. Accesat în . 
  54. ^ Ryan, Holly (). „Blast off! Rocket Lab successfully reaches orbit”. The New Zealand Herald. Accesat în . 
  55. ^ Grush, Loren (). „Rocket Lab secretly launched a disco ball satellite on its latest test flight”. The Verge. Accesat în . 
  56. ^ Kramer, Miriam (). „The Humanity Star satellite has fallen back to Earth after its short mission in space”. Mashable. Accesat în . 
  57. ^ Foust, Jeff (). „Rocket Lab Electron launch fails”. SpaceNews. Accesat în . 
  58. ^ Foust, Jeff (). „Rocket Lab unveils Photon smallsat bus”. SpaceNews. Accesat în . 
  59. ^ „Photon”. Rocket Lab. Arhivat din original la . Accesat în . 
  60. ^ Berger, Eric (). „Rocket Lab—yep, Rocket Lab—has a plan to deliver satellites to the Moon”. Ars Technica. Accesat în . 
  61. ^ Grush, Loren (). „How small launcher Rocket Lab plans to pull off its first mission to the Moon next year”. The Verge. Accesat în . 
  62. ^ „Satellite Solutions”. Rocket Lab. Arhivat din original la . Accesat în . 
  63. ^ Peter, Beck. „Rocket Lab SmallSat Update and Q&A”. YouTube. 38:00. Accesat în . 
  64. ^ Dodd, Tim (). „Exclusive Inside Look at Rocket Lab's Previously-secret new Mega Factory!”. Everyday Astronaut. Arhivat din original la . Accesat în . Although Rocket Lab's engines and avionics are built in Huntington Beach, California, the final assembly of the vehicle is done here in Auckland–A fitting choice, as they're currently only launching from their Launch Complex 1 in Mahia, some 500 km away. 
  65. ^ a b Gebhardt, Chris (). „Rocket Lab selects Wallops as first U.S. launch site, readies Electron for November launch”. NASASpaceFlight.com. Accesat în . 
  66. ^ Thomas, Lauren (). „Space Base in New Zealand Picked to Start Private Trips to Orbit”. Bloomberg. Accesat în . 
  67. ^ Gregory, Debbie; Ashton, Andrew (). „Rocket Lab chooses Mahia for space launches”. Gisborne Herald. Arhivat din original la . Accesat în . 
  68. ^ McNicol, Hamish (). „New Zealand space industry prepared for takeoff”. Stuff.co.nz. Accesat în . 
  69. ^ Cofield, Calla (). „Rocket Lab Opens Private Orbital Launch Site in New Zealand”. Space.com. Accesat în . 
  70. ^ a b Clark, Stephen (). „Rocket Lab plans next launch Saturday, closes in on first mission from Virginia”. Spaceflight Now. Accesat în . 
  71. ^ Foust, Jeff (). „Rocket Lab selects Wallops for U.S. launch site”. SpaceNews. Accesat în . 
  72. ^ Foust, Jeff (). „Rocket Lab inaugurates U.S. launch site”. SpaceNews. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]