Restricție (matematică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Funcția x2 cu domeniul nu are inversă. Dacă se restricționează x2 la numerele reale nenegative, atunci ea are inversă, cunoscută drept rădăcina pătrată a lui x.

În matematică o restricție a unei funcții este o funcție nouă, notată sau , obținută prin alegerea unui domeniu de definiție mai mic, A, din cel al funcției .

Definiția formală[modificare | modificare sursă]

Fie o funcție pe mulțimea E cu valori în mulțimea F. Dacă mulțimea A este o submulțime a mulțimii E, atunci restricția lui la este funcția[1]

dată de f|A(x) = f(x) pentru x din A. Informal, restricția lui f la A este aceeași funcție f, dar este definită numai pe .

Dacă funcția f este înțeleasă ca o relație⁠(d) pe produsul cartezian , atunci restricția lui f la A poate fi reprezentată de graficul său , unde perechile sunt perechi ordonate în graficul G.

Exemple[modificare | modificare sursă]

  1. Restricția unei funcții neinjective la domeniul este injecția .
  2. Funcția factorial este restricția funcției gamma la întregii pozitivi, cu argumentul micșorat cu 1:

Proprietăți ale restricțiilor[modificare | modificare sursă]

  • Restricția unei funcții la întregul său domeniu este funcția inițială, adică .
  • Restricționarea de două ori este aceeași cu restricționarea o singură dată, adică dacă , atunci .
  • Restricționarea funcției identitate pe mulțimea X la o submulțime A din X este tocmai funcția de incluziune din A în X.[2]
  • Restricția unei funcții continue este continuă.[3][4]

Aplicații[modificare | modificare sursă]

Funcții inverse[modificare | modificare sursă]

Pentru ca o funcție să aibă inversă, aceasta trebuie să fie injectivă. Dacă o funcție f nu este injectivă, poate fi posibil să se definească o inversă parțială a lui f prin restricționarea domeniului. De exemplu, funcția

definită pe tot nu este una injectivă deoarece x2 = (−x)2 pentru orice x din . Totuși, funcția devine injectivă dacă se restricționează la domeniul , (v. imaginea de sus) în care caz

(Dacă se restricționează la domeniul , atunci inversa este minus rădăcinia pătrată a lui y.) Alternativ, nu este nevoie de restricționarea domeniului dacă se permite ca inversa să fie o funcție multiformă⁠(d).

Fascicule[modificare | modificare sursă]

Fasciculele⁠(d) oferă o modalitate de generalizare a restricțiilor obiectelor în afară de funcții.

În teoria fasciculelor se atribuie un obiect dintr-o categorie fiecărei mulțimi deschise U dintr-un spațiu topologic și se cere ca obiectele să îndeplinească anumite condiții. Cea mai importantă condiție este existența restricțiilor de morfisme între fiecare pereche de obiecte asociate mulțimilor deschise imbricate; adică dacă , atunci există un morfism resV,U : F(U) → F(V) care satisface următoarele proprietăți, care sunt concepute pentru a imita restricția unei funcții:

  • Pentru orice mulțime deschisă U din X, restricția de morfism resU,U : F(U) → F(U) este morfismul identic pe F(U).
  • Dacă există trei mulțimi deschise WVU, atunci compunerea⁠(d) resW,V ∘ resV,U = resW,U.
  • (Localizare) Dacă (Ui) este o acoperire deschisă a mulțimii deschise U, și dacă s,tF(U) sunt astfel încât s|Ui = t|Ui pentru orice mulțime Ui a acoperirii, atunci s = t; și
  • (Lipire) dacă (Ui) este o acoperire deschisă a mulțimii deschise U, și dacă pentru orice i o secțiune siF(Ui) este dată astfel încât pentru fiecare pereche Ui,Uj din mulțimile de acoperire restricțiile si și sj pot forma suprapunerea: si|UiUj = sj|UiUj, atunci există o secțiune sF(U) astfel încât s|Ui = si pentru orice i.

Colecția tuturor acestor obiecte se numește fascicul. Dacă numai primele două proprietăți sunt satisfăcute, este un prefascicul.

Restricții la stânga și la dreapta[modificare | modificare sursă]

Mai general, restricția (sau restricția domeniului sau restricția la stânga) A ◁ R a unei relații binare R între E și F poate fi definită ca o relație având domeniul A, codomeniul F și graficul G(AR) = {(x, y) ∈ G(R) | xA} . Similar, se poate defini restricția la dreapta sau restricția codomeniului RB. Într-adevăr, s-ar putea defini o restricție la relații n-are, precum și la submulțimi înțelese ca relații, cum ar fi cele ale E × F pentru relații binare.

Antirestricții[modificare | modificare sursă]

Antirestricția domeniului (sau scăderea domeniului) unei funcții sau relații binare R (cu domeniul E și codomeniul F) cu mulțimea A poate fi definită ca (E \ A) ◁ R; ea înlătură toate elementele lui A din domeniul E. Uneori este notată A ⩤ R.[5] Similar, antirestricția codomeniului (sau scăderea codomeniului) unei funcții sau relații binare R cu mulțimea B este definită drept R ▷ (F \ B); ea înlătură toate elementele lui B din codomeniul F. Uneori este notată R ⩥ B.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Stoll, Robert (). Sets, Logic and Axiomatic Theories (ed. 2nd). San Francisco: W. H. Freeman and Company. pp. 5. ISBN 0-7167-0457-9. 
  2. ^ en Halmos, Paul (). Naive Set Theory. Princeton, NJ: D. Van Nostrand.  Reprinted by Springer-Verlag, New York, 1974. ISBN: 0-387-90092-6 (Springer-Verlag edition). Reprinted by Martino Fine Books, 2011. ISBN: 978-1-61427-131-4 (Paperback edition).
  3. ^ en Munkres, James R. (). Topology (ed. 2nd). Upper Saddle River: Prentice Hall. ISBN 0-13-181629-2. 
  4. ^ en Adams, Colin Conrad; Franzosa, Robert David (). Introduction to Topology: Pure and Applied. Pearson Prentice Hall. ISBN 978-0-13-184869-6. 
  5. ^ a b en Dunne, S. and Stoddart, Bill Unifying Theories of Programming: First International Symposium, UTP 2006, Walworth Castle, County Durham, UK, February 5–7, 2006, Revised Selected ... Computer Science and General Issues). Springer (2006)