Francisca a Braziliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Prințesa Francisca a Braziliei)
Salt la: Navigare, căutare
Francisca a Braziliei
Prințesă de Joinville
Francisca de braganca.jpg
Portret de Franz Xaver Winterhalter c. 1844
Date personale
Nume la naștere Francisca Carolina Joana Carlota Leopoldina Romana Xavier de Paula Micaela Gabriela Rafaela Gonzaga
Născută 2 august 1824(1824-08-02)
Palatul São Cristóvão, Brazilia
Decedată (73 de ani)
Paris, Franța
Înmormântată Chapelle royale de Dreux[*] Modificați la Wikidata
Părinți Pedro I al Braziliei
Arhiducesa Maria Leopoldina a Austriei Modificați la Wikidata
Frați și surori Princess Paula of Brazil[*]
Maria a II-a a Portugaliei
Amelia a Braziliei
Princess Januária of Brazil[*]
Isabel Maria de Alcântara Brasileira[*]
Pedro al II-lea al Braziliei
Miguel, Prince of Beira[*]
João Carlos, Prince of Beira[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cu François d'Orléans
Copii Françoise, Ducesă de Chartres
Prințul Pierre, Duce de Penthièvre
Cetățenie Flag of Brazil (1889-1960).svg Brazilia Modificați la Wikidata
Religie Biserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Orléans
Casa de Braganza
Semnătură
Signature of Princess Francisca (Françoise) of Brazil, Princess of Joinville no bg.png

Francisca a Braziliei (n. 2 august 1824 – d. 27 martie 1898) a fost prințesă a Braziliei. A fost fiica regelui Pedro I al Braziliei (și al IV-lea al Portugaliei) și a primei lui soții, Maria Leopoldina de Austria. S-a căsătorit cu François d'Orléans, fiu al regelui Ludovic-Filip al Franței și a avut trei copii.

Prin singura sa fiică, ea este ascendenta Prințului Henri, Conte de Paris, Duce al Franței, actualul pretendent orléanist la tronul Franței și al regelui Juan Carlos I al Spaniei.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dona Francisca în jurul vârstei de 56 de ani, c.1880

S-a născut la palatul imperial Saint Christopher din Rio de Janeiro, capitală a Imperiului Braziliei. Numele ei complet a fost Francisca Carolina Joana Carlota Leopoldina Romana Xavier de Paula Micaela Gabriela Rafaela Gonzaga.[1]

Prin tatăl ei, împăratul Pedro I, ea a fost membră a ramurei braziliene a Casei de Braganza (portugheză Bragança) și de la naștere a primit titlul de Dona.[2] Mama ei a fost Arhiducesa Maria Leopoldina de Austria, fiica lui Francis al II-lea, ultimul împărat al Sfântului Imperiu Roman. Prin ea, Francisca a fost nepoata lui Napoleon Bonaparte și verișoara primară a împăraților Napoleon al II-lea al Franței, Franz Joseph al Austriei și Maximilian I al Mexicului.[3]
Fratele ei mai mic a fost viitorul Pedro al II-lea al Braziliei. A fost deci mătușa paternă a Prințesei Imperiale a Braziliei, Isabel. De asemenea, a fost verișoară primară cu Prințesa Maria Carolina a celor Două Sicilii.

La 1 mai 1843, la Rio de Janeiro, Francisca s-a căsătorit cu François d'Orléans, al treilea fiu al regelui Ludovic Filip al Franței și al reginei Maria Amalia de Neapole. Mireasa avea 19 ani iar mirele 25.

Singura lor fiică, Prințesa Françoise d'Orléans s-a căsătorit cu verișorul ei primar, Robert, Duce de Chartres și a devenit mama pretendentului orléanist Prințul Jean, Duce de Guise. Fiul ei Pierre nu s-a căsătorit niciodată însă a avut două fiice nelegitime cu o femeie căsătorită.

Atunci când familia Orléans a fugit din Franța, s-au stabilit în Anglia locuind la Claremont; acolo Francisca a dat naștere unei fiice născute în 1849. Anul următor, regele exilat Ludovic-Filip I a murit. În timpul domniei Casei de Bonaparte, familia Orléans s-a întors în Franța. Francisca a murit la Paris, în vârstă de 73 de ani. Soțul ei i-a supraviețuit doi ani; a murit la Paris, în 1900.

Copii[modificare | modificare sursă]

  1. Prințesa Françoise de Orléans (14 august 1844 – 28 octombrie 1925) căsătorită cu vărul ei Prințul Robert, Duce de Chartres; a avut copii.
  2. Prințul Pierre, Duce de Penthièvre (4 noiembrie 1845 – 17 iulie 1919) nu s-a căsătorit niciodată.
  3. Prințesa Marie Léopoldine de Orléans (n./d. 30 octombrie 1849)

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sauer 1889, p. 43.
  2. ^ Barman 1999, p. 424.
  3. ^ Barman 1999, p. 1.