Prințul Robert, Duce de Chartres

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Robert
Duce de Chartres
Robert d’Orléans, Duke of Chartres.jpg
Date personale
Născut 9 noiembrie 1840(1840-11-09)
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani)
Saint-Firmin, Franța Modificați la Wikidata
Părinți Prințul Ferdinand-Filip al Franței
Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin Modificați la Wikidata
Frați și surori Prințul Ludovic Filip, Conte de Paris Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Prințesa Françoise de Orléans
Copii Prințesa Maria de Orléans
Prințul Robert d'Orléans
Prințul Henri de Orléans
Prințesa Marguerite d'Orléans
Prințul Jean d'Orléans
Cetățenie Flag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluri Duce
Prinț
Familie nobiliară Casa de Orléans

Prințul Robert Philippe Louis Eugène Ferdinand de Orléans, Duce de Chartres (9 noiembrie 1840, Paris - 5 decembrie 1910, Saint Firmin) a fost al doilea fiu al Prințului Ferdinand-Filip al Franței și deci nepot al regelui Ludovic-Filip al Franței.

A luptat pentru Uniune în Războiul Civil American și pentru Franța în 1870 în Războiul franco-prusac. În 1863 s-a căsătorit cu verișoara sa Prințesa Françoise de Orléans, fiica lui François, Prinț de Joinville. În 1886 a fost exilat din Franța.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut în 1840, ducele a devenit curând orfan - tatăl său a murit într-un accident în 1842 iar mama sa a murit în 1857. În timpul copilăriei și adolescenței, el și fratele său mai mare, Prințul Filip, Conte de Paris, au fost în general în grija bunicilor paterni, regele Ludovic-Filip și regina Maria Amalia a celor Două Sicilii. Împreună cu familia a plecat în exil după revoluția de la 1848 și detronarea bunicului său.

Ludovic-Filip a abdicat în favoarea fratelui lui Robert la 24 februarie 1848. Mama lui Robert, Helene, s-a prezentat în fața Camerei Deputaților cu intenția de a-l propune pe fiul ei cel mare rege al Franței, iar pe ea regentă, împreună cu cumnatul ei, Ducele de Nemours. Dar, la intervenția deputaților Ledru-Rollin, Crémieux și Lamartine, planul a fost ignorat și s-a instituit A Doua Republică Franceză.

Helena și copiii ei au părăsit Franța pentru Germania, în timp ce Ludovic-Filip și restul familiei regale s-au mutat în Marea Britanie. Acolo s-au stabilit la Claremont, properietate a regelui Leopold I al Belgiei, care era rudă cu Ludovic-Filip.

Trimis la Torino la scurt timp după moartea mamei sale, în 1857, ducele de Chartres a devenit ofițer de dragoni piemontez și s-a înrolat în războiul de unificare a Italiei, de partea Casei de Savoia și a Franței începând cu 1859. A luat parte la bătălia de la Palestro, unde a fost decorat de regele Victor Emanuel al II-lea.

La 11 iunie 1863 s-a căsătorit cu verișoara sa primară Françoise d'Orléans-Joinville, la Kingston-upon-Thames, Anglia.

Copii[modificare | modificare sursă]

Robert și Françoise au avut 5 copii:

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]