Radomir Putnik

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Radomir Putnik
Radomir Putnik.jpg
Radomir Putnik
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Kragujevac, Serbia[1] Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani) Modificați la Wikidata
Nisa, Franța[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie State Flag of Serbia (1882-1918).svg Regatul Serbiei Modificați la Wikidata
Etnie Sârbi Modificați la Wikidata
Ocupație ofițer Modificați la Wikidata
Gradul general, Voievod
Bătălii / Războaie Războiul sârbo-bulgar, Primul Război Balcanic, Al Doilea Război Balcanic, Primul Război Mondial
Decorații și distincții
Decorații Ordinul Vulturul Alb în grad de Mare Cruce[*], Ordinul Sfântul Sava[*], Order of the Cross of Takovo[*], Legiunea de onoare, Order of Saint Stanislaus[*], Ordinul Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe[*], Order of Saint Stanislaus, 1st class[*], Ordinul Sfântului Stanislav, clasa III[*], Order of St. George, 4th class[*]

Radomir Putnik (în sârbă Радомир Путник; n. , Kragujevac, Serbia[1] – d. , Nisa, Franța[2]) a fost un militar sârb, mareșal de război, șef al statului major al armatei sârbești în războaiele balcanice și Primul Război Mondial. A luat parte la toate războaiele Serbiei ținute între 1876 și 1917.

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Aflat în Budapesta când Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, feldmareșalului Putnik i s-a permis întoarcerea în siguranță în Serbia într-un gest cavaleresc al împăratului Franz Josef.[3] După o călătorie cu probleme, Putnik s-a întors în Serbia și și-a oferit demisia regelui Petru I al Serbiei într-o stare de sănătate precară și a vârstei înaintate.[4] A fost refuzat, regele a insistat ca feldmareșalul Putnik să preia comanda armatei, în interes strategic, în timp ce generalii tineri, precum Stepa Stepanovici, Živojin Mišić și Petar Bojović vor prelua comanda obligațiilor operaționale. Putnik ar fi stat într-o cameră bine încălzită. Totuși, starea sa de sănătate nu l-a împiedicat să organizeze cu succes cu campania militară. Serbia a învins ofensiva Armata austro-ungară din august - septembrie 1914 (bătăliile de la Cer și Kolubara).

Decesul[modificare | modificare sursă]

În contextul reîncriminării care a urmat între Guvernul Sârb și Înaltul Comandament, întregul Staf General a fost demis în ianuarie 1916, inclusiv feldmareșalul Putnik. A călătorit la Nisa, unde autoritățile franceze l-au primit cu onoruri și i-au oferit o vilă. Putnik s-a îmbolnăvit de emfizem pulmonar și s-a stins din viață pe 17 mai 1917, fără să își mai revadă țara natală vreodată.[5] Rămășițele sale omenești au fost transferate în Serbia în noiembrie 1926 și a fost înmormântat cu onoruri într-o capelă a Noului Cimitir din Belgrad.

Moștenirea[modificare | modificare sursă]

Muntele Putnik din Alberta, Canada, a fost numit, în 1918, în onoarea sa datorită serviciilor sale militare excepționale pentru Antanta și poporul sârb.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Radomir Putnik", Gemeinsame Normdatei, accesat la 13 decembrie 2014 
  2. ^ a b "Radomir Putnik", Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014 
  3. ^ Rothenburg, G. The Army of Francis Joseph. West Lafayette: Purdue University Press, 1976. p 182.
  4. ^ Buttar, Prit. Collusion of Empires. pp. 284. ISBN 978-1-78200-648-0 
  5. ^ Jordan 2008, p. 25

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Radomir Putnik