Nikola Ivanov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru fotbalistul cu același nume, vedeți Nikola Ivanov (fotbalist).
Nikola Ivanov
BASA-1599K-1-1882-48-Nikola Ivanov.JPG
Nikola Ivanov
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Kalofer, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Sofia, Regatul Bulgariei Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Bulgaria.svg Bulgaria Modificați la Wikidata
Etniebulgari Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer
personal militar[*] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Militară Națională Vasil Levski[*]  Modificați la Wikidata
Activitate
RamuraBulgarian Land Forces[*]  Modificați la Wikidata
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieRăzboiul sârbo-bulgar
Primul Război Balcanic
al Doilea Război Balcanic  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială)[*]
Commander with Star of the Order of Franz Joseph[*]  Modificați la Wikidata

Nikola Ivanov (bulgară Никола Иванов, n. ,[1] Kalofer, Imperiul Otoman – d. ,[1] Sofia, Regatul Bulgariei) a fost un general bulgar. Este cunoscut pentru capturarea Adrianopolului în Primul Război Balcanic.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Nikola Ivanov s-a născut la 2 martie 1861 în Kalofer. A studiat la Liceul Național Aprilov în Gabrovo și apoi în liceul imperial Galasaray din Istanbul (1875-1877). A participat la Războiul Ruso-Turc (1877–1878) ca voluntar. După război, a rămas pentru o perioadă scurtă de timp în Plovdiv, înainte de a merge la Școala Militară din Sofia în 1878, pe care a absolvit-o în anul următor. La 22 mai 1879 a fost promovat la gradul de locotenent. În același an, a fost numit în miliția Rumeliei Orientale ca ofițer de juniori și a servit în compania 1 și 2 Plovdiv. La 9 februarie 1881 a fost promovat la gradul de prim locotenent.

A participat la Unificarea Bulgariei. La 9 septembrie 1885 a fost promovat drept căpitan și cu ordinul nr. 4 a fost numit pentru comandantul detașamentului Tarnovo-Seymen în aceeași zi.

Războiul sârbo-bulgar[modificare | modificare sursă]

În timpul Războiului sârbo-bulgar din 1885, Ivanov a lucrat pentru șeful Coloanei Centrale a Detașamentului de Vest. A participat la Bătălia de la Pirot în 14-15 noiembrie.

După război, în 1886, a fost numit adjutant al Cneazului Alexandru I, după care a devenit șef al Departamentului de Inspecție al Clădirilor din Ministerul Apărării. La 1 aprilie 1887 a fost avansat la funcția de maior. În 1888 a fost comandant al Regimentului 10 infanterie, în 1889 a fost șef de personal al Brigăzii a 4-a și în 1890 a Regimentului 4 Cavalerie. La 2 august a fost promovat la gradul de locotenent-colonel. După aceea, a fost asistent al șefului Cartierului General al Armatei (1891-1894) și apoi șef al Cartierului General (1894-1896). La 2 august 1895 a fost promovat la rangul de colonel. Între 17 noiembrie și 29 noiembrie 1896 s-a ocupat temporar de Ministerul Apărării.

Nikola Ivanov a fost ministru al Apărării în Guvernul Konstantin Stoilov (1896-1899), a comandat a 4-a Divizie de infanterie preslavă (1899–1903) și a 2-a Divizie de infanterie tracică (1903–1907). La 15 noiembrie 1900 a fost promovat la gradul de general-maior. Din 1907 a fost numit șef al celei de-a doua regiuni de inspecție militară.

Pentru a sărbători 25 de ani de la sosirea sa în Bulgaria, țarul Ferdinand a promovat șase generali maiori în gradul de general-locotenent la 2 august 1912, iar Ivanov a fost unul dintre ei. Aceasta a fost prima dată în al treilea Regat Bulgar, când acest rang a fost acordat ofițerilor activi.[2]

Războaiele Balcanice[modificare | modificare sursă]

În timpul Primului Război Balcanic, generalul Ivanov a condus a doua Armată între septembrie 1912 și iulie 1913. Acesta a fost la conducerea asediului și capturării Adrianopolului.

În timpul celui de-al Doilea Război Balcanic din 1913 Armata a 2-a, depășită numeric, a condus bătălii aprige împotriva întregii armate grecești și a trebuit să se retragă după Bătălia de la Kilkis-Lahanas, iar ulterior s-a oprit și i-a înconjurat pe greci în Bătălia din Cheile Kresna. Ivanov a fost înlocuit în comanda Armatei a 2-a în iulie 1913, iar la 7 august după încetarea focului a demisionat din armată.

În timpul Primului Război Mondial, a rămas în rezervă. În acea perioadă, el a acționat ca personaj public și publicist. A fost ales ca președintele clubului ofițerilor de rezervă din Sofia. La 6 mai 1936 a fost promovat la rangul de general al infanteriei.

Generalul Nikola Ivanov a murit la 10 septembrie 1940 la Sofia.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ivanov, Nikola (). Războiul Balcanic 1912-1913 Volumul I. Sofia: Pechatnitsa na armeyskiya voenno-izsledovatelski fond. 
  • Ivanov, Nikola (). Războiul Balcanic 1912-1913 Volumul II. Sofia: Pechatnitsa na armeyskiya voenno-izsledovatelski fond. 

Premi câștigate[modificare | modificare sursă]

Printre medaliile, ordinele și premiile câștigate de generalul Ivanov se numără:

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Nikola Ivanov, SNAC, accesat în  
  2. ^ Славова, С., Дойнова, Ц., Балканската война през погледа на един французин - сборник от документи, София, 1977, Военно Издателство, с. 57-58
  3. ^ Указ № 436 от 20 декември 2012 г. за награждаване посмъртно с орден „Стара планина“ първа степен с мечове на генерал от пехотата Никола Иванов Иванов (Държавен вестник, брой 2, 8.1.2013, стр. 3)

Surse[modificare | modificare sursă]

  • Недев, С., Командването на българската войска през войните за национално обединение, София, 1993, Военноиздателски комплекс „Св. Георги Победоносец“, с. 68-69
  • Списание Съвременна пехота, статия Генерал от пехотата Никола Иванов, София, октомври 1940, Изд. Пехотна инспекция, стр. 44, 45
  • Ташев, Ташо (1999). Министрите на България 1879-1999. София: АИ „Проф. Марин Дринов“ / Изд. на МО. ISBN: 978-954-430-603-8 / ISBN: 978-954-509-191-9


Funcții politice
Predecesor:
Račo Petrov
Ministerul Războiului
1896–1899
Succesor:
Stefan Paprikov
Lideri militari
Predecesor:
Račo Petrov
Liderul Apărării
1894–1896
Succesor:
Stefan Paprikov