Pompei Onofrei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Pompeiu Onofreiu)
Sari la navigare Sari la căutare
Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Onofrei.

Pompei Onofrei (n. 24 iunie 1909, Sărata, Bistrița-Năsăud[1] – d. 1998, Sibiu) a fost un preot român unit (greco-catolic), secretar al episcopului Iuliu Hossu la Cluj, deținut politic, ulterior protopop unit al Sibiului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A făcut studiile teologice la Blaj, iar în anul 1934 a fost hirotonit preot. A lucrat în calitate de secretar al episcopului de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu.

După Dictatul de la Viena a fost arestat de autoritățile hortiste de ocupație și condamnat la moarte. A scăpat în mai multe rânduri cu viață, a fost expulzat și s-a stabilit la Sibiu.

Începând cu octombrie 1947 preotul Onofrei a fost șicanat de autoritățile comuniste, care au exercitat presiuni pentru trecerea sa la Biserica Ortodoxă Română. A fost anchetat de colonelul Gheorghe Crăciun. La 1 decembrie 1948 a fost interzisă Biserica Română Unită cu Roma. Preotul Onofrei, care a refuzat trecerea la Biserica Ortodoxă Română, a fost anchetat și reținut de mai multe ori, iar în cele din urmă a fost arestat în iulie 1949. De-abia în joia mare a anului 1952 a fost condamnat la patru ani de muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După executarea pedepsei nu a fost eliberat, ci mutat la închisorile din Brașov, Codlea, Jilava și Gherla, pe motiv că pedeapsa nu și-ar fi atins scopul. A fost adesea pedepsit cu izolare și trimis la „neagra” (o celulă-mormânt, fără lumină, cu pământ pe jos, fără vreun obiect în interior), pentru că făcea rugăciuni și cateheze cu deținuții.[2]

A fost eliberat la 4 august 1964 de la Gherla, într-un lot din care mai făcea parte, între alții, și episcopul Ioan Ploscaru, printr-un decret de grațiere emis de autoritățile comuniste. S-a stabilit la Sibiu, unde a primit o cameră pe strada Șelarilor. Cu greutate, a primit dreptul să slujească ca preot în ritul romano-catolic, activând clandestin în ritul bizantin român. Camera sa a servit drept capelă clandestină. Între participanții la slujbele oficiate în locuința sa s-au numărat Carmen Iohannis și soțul acesteia, Klaus Iohannis.[3]

În tot acest timp protopopul Onofreiu a fost urmărit de Securitate.

După Revoluția Română din 1989 protopopul Onofrei a continuat demersurile în vederea recunoașterii drepturilor BRU și pentru retrocedarea Bisericii dintre Brazi din Sibiu și a Bisericii Sf. Vasile din cartierul Lazaret, confiscate de guvernul comunist și nerestituite până în prezent.[4]

A reușit ca uniții să primească dreptul să-și desfășoare serviciile divine în Biserica Ursulinelor din Sibiu.

Protopopul Pompeiu Onofreiu a decedat în anul 1998 la Sibiu. Prin decizia primăriei, unei străzi din Sibiu i-a fost dat numele Pompeiu Onofreiu (fostă Maternității).

La 1 ianuarie 2011 a fost hirotonit în Statele Unite ale Americii un preot care își datorează vocația întâlnirii cu protopopul Onofrei.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Fișa matricolă penală
  2. ^ Cicerone Ionițoiu, Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1945-1989). Preoții greco-catolici, cu o prefață de Doina Cornea, Cluj, 2001, pag. 13.
  3. ^ Cine este Klaus Iohannis, Adevărul, 17 noiembrie 2014.
  4. ^ Biserici naționalizate, România Liberă, 11 decembrie 2001.
  5. ^ Hirotonire de preot în Eparhia de Canton

Legături externe[modificare | modificare sursă]