Renzo Piano

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Renzo Piano
Renzo Piano, portrait.jpg
Date personale
Născut (84 de ani)[1][6][7][8] Modificați la Wikidata
Genova, Italia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy.svg Italia Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect
politician Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiItalia Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materPolitehnica din Milano[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațieRepublica Populară Chineză  Modificați la Wikidata
Partid politicpolitician independent  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*] ()[2]
medaglia d'oro ai benemeriti della cultura e dell'arte[*][[medaglia d'oro ai benemeriti della cultura e dell'arte |​]] ()[3]
Medalia Regală de Aur[*] ()
prix de l'Équerre d'argent[*][[prix de l'Équerre d'argent (architecture prize)|​]] ()
Premiul Pritzker ()
Premiul Erasmus ()
Praemium Imperiale[*] ()
Medalia de Aur AIA[*] ()
Kyoto Prize in Arts and Philosophy[*][[Kyoto Prize in Arts and Philosophy (prize for lifetime achievements in the arts and philosophy)|​]] ()
Berliner Kunstpreis[*] ()
honorary doctor of Columbia University[*][[honorary doctor of Columbia University |​]] ()[4]
Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso X el Sabio[*][[Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso X el Sabio |​]] ()[5]
Golden Lion[*][[Golden Lion (Architect prize)|​]] ()
Kyoto Prize[*][[Kyoto Prize (award for global achievement)|​]] ()
Auguste Perret Prize[*][[Auguste Perret Prize ((1961-) prize of architects)|​]] ()
Medaglia d'oro all'architettura italiana[*][[Medaglia d'oro all'architettura italiana (triennial awards given for excellence of architecture and design achievements)|​]] ()
prix de l'Équerre d'argent[*][[prix de l'Équerre d'argent (architecture prize)|​]] ()

Renzo Piano (n. 14 septembrie 1937, Genova, Italia) este un arhitect italian.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Renzo Piano s-a născut în 1937 într-o familie de constructori. El a studiat și apoi a predat ore la Universitatea Tehnică din Milano (cea mai mare universitate tehnică din Italia). A absolvit universitatea în anul 1964 și a început să lucreze cu structuri de categorii ușoare și adăposturi de bază. Din 1965 până în 1970 el a lucrat cu Louis Kahn și cu Z.S. Makowsky.

Apoi a mai lucrat împreună cu Richard Rogers din 1971 până în 1977, cel mai faimos proiect al lor realizat împreună cu arhitectul Italian Gianfranco Franchini fiind “Centrul Georges Pompidou” din Paris (1971). De asemenea, a avut o colaborare îndelungată cu inginerul Peter Rice, cu care și-a împărțit practica între anii 1977 – 1981 (Atelierul Piano și Rice).

În 1981 Piano fondează Atelierul de Construcții Renzo Piano, care acum are 150 angajați și menține oficiile din Paris, Genova și New York City.

În 1994 Renzo Piano învinge în competiția internațională pentru lucrarea Auditorium din Roma, complex muzical multi-funcțional situat în nordul orașului, inaugurat în 2002.

În 1999, Piano a proiectat ceasul intitulat ”Jelly Piano (GZ159)” pentru colecția de vară a SWATCH. Designul ceasului este clar și mecanismele interioare au fost expuse la Centrul de design Georges Pompidou.

Pe 18 martie 2008, el a devenit cetățean de onoare al Sarajevo, Bosnia și Herzegovina.

Extinderea de artă lui Piano la Institutul de Artă din Chicago include 24500 m2 aripa cu 5600 m2 din spațiul galeriei numită Aripa Modernă, ce a fost deschisă la 16 mai 2009. Aceasta include „covorul zburător”, o protecție solară ce planează deasupra acoperișului și un pod din oțel cu lungime de 190m ce conecteazăMillenium Park la o terasă, sculptură care duce într-un restaurant de la etajul trei al aripii.

Proiectele sale curente includ „The Shard” cel mai înalt zgârie-nori al Europei, ce a fost inaugurat la 6 iulie 2012, și „Centro de Arte Botin”. Fundația Botin, cea mai mare fundație în Spania, va investi în jur de 150 milioane de USD pentru construcția și programarea noului Centru Botin ce va devine o referință internațională în cultură și educație pentru dezvoltarea creativității prin artă.

În iunie 2020, alături de alți arhitecți, maeștri bucătari, laureați ai premiului Nobel pentru economie, manageri de organizații internaționale, acesta este semnatarul apelului în favoarea economiei mov („Pentru o renaștere culturală a economiei”) apărut în Corriere della Sera,[9] El País[10] și Le Monde.[11]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Renzo Piano, SNAC, accesat în  
  2. ^ Dettaglio decorato (în italiană), presidenza della Repubblica Italiana[*][[presidenza della Repubblica Italiana |​]], accesat în  
  3. ^ Dettaglio decorato (în italiană), presidenza della Repubblica Italiana[*][[presidenza della Repubblica Italiana |​]], accesat în  
  4. ^ Columbia’s 2014 Honorary Degree Recipients Announced 
  5. ^ Real Decreto 973/2017, de 3 de noviembre, por el que se concede la Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso X el Sabio al señor Renzo Piano. (PDF) (în spaniolă), Boletín Oficial del Estado[*][[Boletín Oficial del Estado (official gazette of the Kingdom of Spain)|​]],  
  6. ^ Renzo Piano, Academia de Arte din Berlin, accesat în  
  7. ^ Renzo Piano, Structurae, accesat în  
  8. ^ Renzo Piano, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  9. ^ „Per un rinascimento culturale dell'economia”. Corriere della Sera (în italiană). . Accesat în . 
  10. ^ "Por un renacimiento cultural de la economía": el manifiesto de una veintena de intelectuales para una nueva época”. El País (în spaniolă). . Accesat în . 
  11. ^ „En dépit de son importance croissante, le culturel n'a pas suffisamment été pensé comme un écosystème”. Le Monde (în franceză). . Accesat în .