Sari la conținut

Par și impar (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Par și impar

Afișul românesc al filmului
Rating
Titlu originarPari e dispari
Par - impar
Genbuddy film[*][[buddy film (film genre in which two people of the same sex (historically men) are non-romantically paired, with a contrast in personality, sometimes accentuated by an ethnic difference between the two)|​]]
film de comedie[1][2]
film de acțiune  Modificați la Wikidata
RegizorSergio Corbucci[3][4][2][5][1]  Modificați la Wikidata
ScenaristMario Amendola[*]​
Bruno Corbucci[*]​
Sergio Corbucci
Sabatino Ciuffini[*]​  Modificați la Wikidata
DistribuitorDisney+  Modificați la Wikidata
Director de imagineLuigi Kuveiller[*][[Luigi Kuveiller (Italian cinematographer (1927–2013))|​]][6][7][8]  Modificați la Wikidata
MontajEugenio Alabiso[*]​
Amedeo Salfa[*][[Amedeo Salfa (Italian film editor)|​]]  Modificați la Wikidata
MuzicaGuido De Angelis[*]​
Maurizio De Angelis[*]​  Modificați la Wikidata
DistribuțieTerence Hill[3][4][2]
Bud Spencer[3][4]
Luciano Catenacci[*]​[3][4]
Marisa Laurito[*]​[3][4]
Salvatore Borgese[*]​[3][4]
Carlo Reali[4]
Riccardo Pizzuti[4]
Claudio Ruffini[*]​[4]
Vincenzo Maggio[*][[Vincenzo Maggio (actor italian)|​]][4]
Thomas Danneberg[*]​
Martin Hirthe[*]​
Klaus Miedel[*][[Klaus Miedel (German actor and voice actor (1915–2000))|​]]
Jürgen Thormann
Ilse Pagé[*]​
Heinz Petruo[*]​
Uta Hallant[*]​
...încă 8  Modificați la Wikidata
Premiera  (1978-10-28)
Durata114 min.  Modificați la Wikidata
Țara Italia
 Statele Unite ale Americii  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiStatele Unite ale Americii  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba italiană  Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database
Rotten Tomatoes
CineMagia
AlloCiné
Allmovie
MovieMeter
Elonet
Česko-Slovenská filmová databáze
Kinopoisk
The Movie Database
elFilm
Cine.gr
PORT.hu
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Par și impar, difuzat uneori sub titlurile Par-impar[9][10][11] sau Par impar,[12][13][14] (în italiană Pari e dispari, în engleză Odds and Evens) este un film de comedie italian din 1978, regizat de Sergio Corbucci și avându-i în rolurile principale pe actorii italieni Terence Hill (Mario Girotti) și Bud Spencer (Carlo Pedersoli),[15][16][17][18] care formaseră mai demult un parteneriat artistic și jucaseră împreună în numeroase comedii italo-americane.[19][20][21][22] Filmările au avut loc aproape în întregime în statul american Florida, la fel ca în cazul filmului anterior Doi superpolițiști (1977).[23][24]

Subiectul filmului îl reprezintă destructurarea unei rețele mafiote de influențare a pariurilor sportive din Miami de către locotenentul Johnny Firpo (interpretat de Hill), un ofițer de informații al Marinei Americane, cu ajutorul fratelui său vitreg, șoferul de camion Charlie Firpo (interpretat de Spencer).[15][25][26][27] Cei doi frați vitragi dau lovituri grele grupării mafiote a lui Paragoulis[15] și reușesc să pătrundă pe iahtul privat al grecului, care găzduia un cazinou ilegal,[15][19] unde provoacă o încăierare generală, care este oprită doar de intervenția Marinei Americane.[28]

Filmul a avut succes comercial în Italia (unde s-a clasat pe locul 4 ca valoare a încasărilor în sezonul cinematografic 1978–1979)[29] și în Germania de Vest (unde a fost vizionat de 5.244.000 de spectatori).[30] Criticii specializați au fost mai puțin entuziaști și au consemnat că filmul este amuzant,[31] dar că scenele cu bătăi sunt mult prea lungi și împiedică acțiunea propriu-zisă, care începe abia aproape de sfârșitul primei ore.[20]

Rezumat

[modificare | modificare sursă]
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Gruparea mafiotă condusă de grecul Paragoulis controlează o întreagă rețea de pariuri sportive din sudul Floridei, cu ajutorul politicienilor corupți, și obține câștiguri mari prin trucarea concursurilor, sabotând vehiculele participante sau corupându-i pe unii concurenți.[19][23][24][32] Marinarii și ofițerii U.S. Navy pierd bani în mod regulat atunci când pariază în diferite competiții sportive, indiferent că este vorba de meciuri de fotbal sau de curse nautice ori hipice. În urma numeroaselor plângeri ale subordonaților săi, amiralul O'Connor îi ordonă lt. Johnny Firpo, ofițer în cadrul serviciilor de informații ale Marinei și în același timp un sportiv polivalent care concura în mai multe competiții de la Miami, să se infiltreze și să dezmembreze rețeaua.[15][19][23][24][25] Această misiune secretă necesită sprijinul unui cunoscător al rețelei, iar amiralul îi sugerează locotenentului să-l contacteze pe fratele său vitreg, Charlie Firpo, care-i cunoaște bine pe gangsterii lui Paragoulis.[15][19][23][24][25]

Charlie, care lucrase mai demult în sălile de joc ale lui Paragoulis și, sătul de pariurile aranjate, renunțase să mai participe la jocurile de noroc, ducea acum o viață cinstită și își câștiga existența ca șofer de camion.[19][23][27] Nu fusese interesat până atunci despre fratele său vitreg după ce tatăl său, Mike, l-a abandonat pe el și pe mama lui pentru a se căsători cu mama lui Johnny. Cei doi frați se întâlniseră însă recent, cu totul întâmplător, atunci când Johnny îl urmărise pe mecanicul care i-a sabotat barca cu motor, iar Charlie l-a ajutat involuntar să scape de gangsteri, după ce aceștia i-au răsturnat castronul cu fasole din care mânca.

Frații Firpo au însă firi diferite, iar stabilirea unui contact între ei este dificil.[19][25] Johnny îl abordează pe Charlie în restaurantul Green Frog de pe autostrada către Miami, iar cei doi își unesc forțele pentru a împiedica câțiva gangsteri din gruparea lui Paragoulis să instaleze forțat acolo un aparat de tip slot machine. Prefăcându-se autostopist, Johnny reușește să-l convingă pe Charlie să-l transporte în oraș, fără a-i spune însă nimic despre anchetă sau despre relația lor de rudenie. Charlie face apoi o pauză la o tavernă de pe marginea drumului și se culcă în camion, iar Johnny intră înăuntru și pierde o mare sumă de bani la un joc de poker cu Nynfus și Bugsy, doi oameni de încredere ai lui Paragoulis, oferindu-le camionul fratelui său mai mare pentru a-și plăti datoria. Gangsterii îl găsesc în camion pe Charlie, care, fiind trezit din somn, îi bate de unul singur, iar în acest timp Johnny fură camionul pentru a-l determina pe fratele său mai mare să-l caute.[25][27] Frații Firpo se reîntâlnesc apoi pe pista unei curse de automobile uzate, iar Charlie încearcă să-l împingă în afara pistei pe Johnny pentru a afla de la el ce s-a întâmplat cu camionul său. La finalul cursei, Johnny îi dezvăluie lui Charlie că sunt frați vitregi și, fără a-i spune nimic despre anchetă, îl conduce la tatăl lor, care se prefăcea nevăzător pentru a încasa o pensie.[19][20][25]

Charlie, care nu-și mai văzuse tatăl de ani de zile, este convins să se implice din nou în pariurile sportive, crezând că banii câștigați astfel vor fi folosiți pentru operația la ochi a tatălui său.[19][25][27] Pentru ca misiunea lor să aibă succes, camionagiul îl învață pe fratele său mai mic să joace cărți, făcându-l să devină rapid un jucător abil.[19][24][27] Cei doi frați încep să dea lovituri grele grupării mafiote a lui Paragoulis[15] după ce se infiltrează neobservați printre concurenții unei curse hipice și apoi ai unui joc de pelotă, câștigând pariuri de aproximativ o jumătate de milion de dolari. Mai târziu, Johnny îl convinge pe Nynfus, mâna dreaptă a grecului, că este dispus să parieze întregul câștig într-o partidă de poker cu Paragoulis, iar gangsterii îl transportă pe iahtul privat al grecului, care găzduia un cazinou ilegal[15][19] și era ancorat în afara apelor teritoriale americane, ceea ce nu permitea intervenția Gărzii de Coastă.[19][23]

În timp ce Johnny participă la partida de poker cu miză mare și câștigă de fiecare dată cu ajutorul cunoștințelor dobândite de la fratele său mai mare, Charlie descoperă întâmplător că tatăl său nu este orb și, dându-și seama că a fost păcălit, pornește în grabă către iahtul lui Paragoulis pentru a-și regla conturile cu Johnny.[27] Între timp, grecul ordonă oamenilor săi să-l elimine pe Johnny, dar chiar în acel moment Charlie ajunge pe iaht.[28] Cei doi frați se pocnesc mai întâi unul pe celălalt și apoi încep împreună să-i bată pe gangsteri, neutralizând banda lui Paragoulis.[27][28] În timpul acestei încăierări, iahtul este adus la țărm de un grup de delfini dresați.[28]

Intervenția Marinei Americane pune capăt conflictului, iar gangsterii sunt arestați.[25][28] În acest moment, Johnny îi mărturisește lui Charlie că este ofițer de marină și îl anunță că va fi recompensat cu un camion nou pentru ajutorul acordat anchetei.[28] Tatăl și fiii, aflați acum împreună, aruncă o monedă în aer pentru a decide modul de împărțire al milionului de dolari câștigat de pe urma pariurilor, dar Charlie imită sunetul unui pescăruș și o pasăre se apropie și ia moneda din zbor. Neieșind nici cap și nici pajură, întregul câștig urmează a fi donat orfelinatului local condus de sora Susanna, care se află în pericol de închidere.[20]

Distribuție

[modificare | modificare sursă]

Producție

[modificare | modificare sursă]

Scenariu

[modificare | modificare sursă]

Scenariul filmului Par și impar a fost scris de Mario Amendola, Sabatino Ciuffini, Bruno Corbucci și Sergio Corbucci,[17][19][34][36] după o idee a lui Amendola și a lui Bruno Corbucci.[25][34][36] Regizorul acestui film a fost Sergio Corbucci (1926–1990),[15][17][18][19][32][39] care se remarcase anterior prin filmele peplum Romulus și Remus (1961)[28][40][41][42][43] și Fiul lui Spartacus (1962),[41][42] prin comediile Camionul de cursă lungă (1974)[28][40] și Pentru un teanc de bancnote (1978)[28][40][41][42][43] și îndeosebi prin westernurile spaghetti[41][42][44] Mercenarul (1968) și Cel alb, cel galben, cel negru (1975),[28][40] în care jucaseră Franco Nero, Tony Musante și Jack Palance.[44] Corbucci era în acea vreme un cineast prolific care se specializase în genuri hibride precum filmele peplum, westernurile spaghetti sau comediile polițiste și realizase aproape 30 de filme de categoria B, care avuseseră un mare succes la public.[41]

Interpreți principali

[modificare | modificare sursă]
Bud Spencer și Terence Hill în filmul Atenție, nu ne supărați (1974)

Rolurile principale au fost interpretate de actorii italieni Terence Hill (n. 1939) și Bud Spencer (1929-2016),[17][18][19][20][22][45] care au jucat împreună în numeroase comedii italo-americane[19][20][22][21] și se aflau aici la a douăsprezecea colaborare cinematografică.[24][46] Cei doi actori italieni au interpretat aproape întotdeauna aceleași tipuri de personaje: Terence Hill – „farsorul extrovertit și adesea răutăcios, cu un zâmbet fals”, care umblă mai mereu după femei, iar Bud Spencer – uriașul puternic și calm, cu „o inimă sensibilă”.[27] Personajele interpretate de ei sunt contrastante, dar se completează reciproc, așa cum o fac și alte duo-uri cinematografice celebre ca Stan și Bran sau Martin Riggs și Roger Murtaugh, și luptă întotdeauna, umăr la umăr, împotriva personajelor care întruchipează Răul pentru apărarea celor slabi și săraci.[27]

Cei doi aveau o pregătire sportivă susținută: Terence Hill (pe numele real Mario Girotti) fusese campion la canotaj și practicase gimnastica, în timp ce Bud Spencer (pe numele real Carlo Pedersoli) practicase înotul de performanță și concurase la Jocurile Olimpice din 1952 și 1956.[22] Colaborarea lor s-a transformat în prietenie, după cum mărturisea Bud Spencer: „Mario este prietenul meu, iar prietenia noastră s-a născut [...] chiar în ziua în care am început să filmăm primul nostru film împreună. [...] A fost lovit de o durere acerbă – moartea fiului său –, dar, datorită credinței sale, nu și-a pierdut echilibrul. Prietenia lui e una dintre bucuriile vieții mele.”.[25] Cu toate că jucaseră separat în mai multe filme – primul în filme precum Pescarii din arhipelag (1957),[28][47][48] Cerasella (1959), Cartagina în flăcări (1960), Păcatul dragostei (1961),[28][47] Ghepardul (1963),[28][47][48] Winnetou II (1964), Feldmareșala (1967),[28][47] Un gentleman în Vestul Sălbatic (1972) și Domnul Miliard (1977),[28][47][48] iar al doilea în filme ca Torino negru (1972), Piedone – comisarul fără armă (1973), Comisarul Piedone la Hong Kong (1974), Piedone africanul (1978) și I se spunea „Buldozerul” (1978) –,[28][49][50][51][52][53] Hill și Spencer deveniseră celebri în rolurile fraților Trinity și Bambino din seria Trinity (1970–1971)[54][55][56] și își realizau singuri cascadoriile,[54] lucrând cu o echipă de cascadori veterani[27][54] precum Riccardo Pizzuti, Giancarlo Bastianoni și Sergio Smacchi.[54]

Urmăririle și bătăile în care excelau Hill și Spencer sunt completate în filmul Par și impar cu o serie de gaguri realizate de doi comici americani cunoscuți: Woody Woodbury⁠(d) (care joacă rolul amiralului O'Connor) și Jerry Lester⁠(d) (care-l interpretează pe Mike Firpo, tatăl celor doi frați, care se preface că este orb).[20] Rolul șefului mafiot Paragoulis este interpretat aici de actorul italian Luciano Catenacci.[17][18][19][33][34][35] Fiul lui Bud Spencer, Giuseppe Pedersoli (n. 1961), apare într-o scurtă secvență din film în rolul unui ofițer de marină.[37][38]

Filmări

[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost produs în anul 1978[57] de compania Derby Cinematografica S.R.L. din Roma, sub supravegherea producătorului Vittorio Galiano.[34][36] Filmările s-au desfășurat în perioada iunie–iulie 1978[58] și au fost executate pe peliculă color[57] de directorul de imagine Luigi Kuveiller.[17][19][33][34][36] S-a filmat în însoritul Miami (Florida, SUA),[20][23][27] inclusiv pe stadionul Orange Bowl, pe pista hipică Pompano Park și în incinta oceanariului Seaquarium, și pe platourile studioului De Paolis din Roma.[20] Par și impar a fost al doilea film cu Terence Hill și Bud Spencer care a fost filmat la Miami, după Doi superpolițiști (1977).[23][24][46] Camionul folosit de Charlie Firpo pentru transportarea delfinilor este un Kenworth W-900-A.[23][59]

Bătăile existente în acest film au fost bine pregătite și au urmat coregrafia tipică filmelor anterioare cu Bud Spencer și Terence Hill: există aici câteva combinații de lovituri bine cunoscute precum lovitura cu pumnul de sus în jos în creștetul capului, lovitura cu două palme peste urechi, lovitura cu pumnul peste genunchi și eliberarea din strânsoarea unei mulțimi prin aruncarea în toate părțile a adversarilor (toate acestea fiind stilul caracteristic lui Bud Spencer) sau lovirea adversarilor cu diferite obiecte (tacuri și bile de biliard, crosa crupierului, popice de bowling etc.) utilizate în mod creativ de Terence Hill.[27]

Decorurile filmului au fost proiectate de Marco Dentici,[36] costumele au fost create de Franco Carretti,[36] iar muzica a fost compusă de frații Guido și Maurizio de Angelis (Oliver Onions),[17][19][20][33][34][36] care au realizat aici a șasea colaborare consecutivă pentru un film cu Terence Hill și Bud Spencer.[37] Montajul peliculei a fost realizat de Eugenio Alabiso și Amedeo Salfa.[34][36] Durata filmului este de 114 minute,[34] iar lungimea peliculei este de 3.192 de metri.[57]

Coloana sonoră

[modificare | modificare sursă]

Coloana sonoră a filmului conține mai multe melodii funk cu ritmuri rapide, care au fost compuse de frații Guido și Maurizio De Angelis, membrii trupei italiene Oliver Onions.[23] Frații De Angelis erau colaboratori mai vechi ai filmelor cu Terence Hill și Bud Spencer[23] și compuseseră, de asemenea, coloanelor sonore ale unor filme europene din anii 1970, printre care Zorro (1975) cu Alain Delon, Sandokan – Tigrul Malaeziei (1976) și Keoma (1976) etc.[27] Melodia principală a acestui film este „Brotherly Love”, care acompaniază genericul de început și de sfârșit și este difuzată de mai multe ori în diferite momente, cu aranjamente muzicale diferite.[23] Versiunea de pe genericul de început este instrumentală, în timp ce versiunea de pe genericul de sfârșit este interpretată vocal de italianul Gulliver (pe numele real Santino Scarpa).[23] Această melodie a fost reutilizată ulterior în filmul Banana Joe (1982), cu Bud Spencer în rolul principal.[23]

Două melodii de pe coloana sonoră a acestui film fuseseră folosite deja în alte producții cinematografice cu Bud Spencer în rolul principal: „Miss Robot” fusese auzită recent în I se spunea „Buldozerul” (1978), în scena în care fostul superstar de fotbal american „Bulldozer” îl prinde pe hoțul Gerry, iar „Angels and Beans” fusese melodia principală de pe coloana sonoră a comediei Gangsteri de ocazie (în Anche gli angeli mangiano fagioli, 1973).[23] Coloana sonoră a filmului Par și impar este completată cu melodiile „The Man on the Boat” și „Switch” (care este auzită pe fundal atunci când Johnny Firpo intră în clubul de pe autostradă pentru a juca poker cu oamenii lui Paragoulis).[23]

Nr. Titlu Durată
1. „Brotherly Love”   3:42
2. „Switch”   3:05
3. „Miss Robot”   4:10
4. „The man on the boat”   3:23
5. „Angels and beans”   3:06
Durată totală:
 17:26

Recepție

[modificare | modificare sursă]

Lansare

[modificare | modificare sursă]

Par și impar a fost lansat în Italia pe 28 octombrie 1978[34][37][60] și a avut parte, la fel ca și filmele anterioare cu Bud Spencer și Terence Hill, de un mare succes comercial.[20] El s-a clasat pe locul 4 ca valoare a încasărilor în sezonul cinematografic 1978–1979 (după Grease, Colivia cu nebune și Superman),[29] aducând venituri de 5.524.525.184 de lire italiene, și pe locul 7 ca număr de spectatori, fiind vizionat de 662.000 de persoane.[61] Numărul mare de spectatori l-a făcut să devină al doilea cel mai popular film italian al sezonului, după comedia Amori miei (1978), regizată de Steno și cu Monica Vitti, Johnny Dorelli și Enrico Maria Salerno în rolurile principale,[62] care a atras 711.000 de spectatori (locul 5) și a adus încasări de 3.688.188.381 de lire[61] (locul 10).[29]

Producătorii filmului italian au organizat apoi o activitate de distribuție pe plan internațional, care a avut loc în țări precum Franța (13 decembrie 1978),[37][63][64] Germania de Vest (14 decembrie 1978,[37][64][65] premieră TV în 4 martie 1991 la Sat.1),[37] Spania (18 decembrie 1978),[37][64] Țările de Jos (21 decembrie 1978),[64] Finlanda (22 decembrie 1978),[37][64] Danemarca (26 decembrie 1978), Portugalia (16 februarie 1979), Suedia (28 februarie 1979), Norvegia (15 martie 1979), Hong Kong (4 octombrie 1979), Japonia (23 decembrie 1979),[64] România (2 februarie 1981),[66][67] Ungaria (1 octombrie 1981,[24][37][64] premieră TV în 13 iulie 1986 la MTV1,[37] relansat în cinematografe pe 1 decembrie 2006[24]) ș.a.

Un mare succes la public a fost înregistrat în Germania de Vest, unde cei doi actori aveau un număr mare de fani, în ciuda faptului că filmele lor continuau să folosească aceleași gaguri.[20] Par și impar a fost vizionat acolo de 5.244.000 de spectatori,[30][37] ceea ce a făcut ca el să fie distins în anul 1979, alături de filmele americane Superman și Întâlnire de gradul trei, cu Premiul Ecranul de Aur (Goldene Leinwand) pentru cele mai vizionate filme în cinematografele din Republica Federală Germania.[68][69] Acest premiu este acordat filmelor care au fost vizionate de cel puțin 3 milioane de spectatori.[68] Ca urmare a succesului înregistrat de acest film, revista germană pentru tineret Bravo a publicat un „fotoroman” al filmului în patru numere consecutive (4–7) din 1979.[37] Filmul a avut parte de succes comercial și în alte țări: Spania (2.024.638 de spectatori), Franța (1.964.902 spectatori), Ungaria (1.071.159 spectatori) și Finlanda (191.729 spectatori).[37] Cu toate că a fost difuzat mai întâi într-o variantă subtitrată, comedia italiană Par și impar a avut un succes semnificativ în Ungaria, unde s-a clasat pe locul 3 în topul celor mai vizionate filme în cinematografele ungurești;[24] varianta ulterioară pentru televiziunile ungurești, tradusă de András Schéry[27] și dublată convingător de actorii László Ujréti (Johnny Firpo) și István Bujtor (Charlie Firpo),[24][27] a rulat de un număr atât de mare, încât, potrivit criticului Szilárd Molnár, „e greu să găsești pe cineva care să nu fi văzut cum împart băieții palme” și „chiar și cei care nu au vrut în mod special să-l vizioneze au avut dificultăți în a-l rata”, iar scena în care Johnny îl tachinează pe Charlie, cerându-i o înghețată cu fistic, a devenit arhicunoscută.[24] Cineastul maghiar Balázs Simonyi a adăugat ulterior că numeroși maghiari citau din memorie replici din acest film, care au intrat în limbajul cotidian, precum „Bunkó vagy, Bugsy!”, „Csak ki ne spórold a pisztáciát!” și „Nemcsak Travoltát hívják Johnnynak.”.[27]

Distribuția în România

[modificare | modificare sursă]

Premiera filmului în România a avut loc în ziua de 2 februarie 1981 la Sala Mare și Sala Mică a Palatului;[66][67] filmul, care a fost prezentat în presa română drept o „comedie cu accente critice vizînd lumea coruptă a pariurilor”[17] și o „comedie care ne amintește de I se spunea «Buldozerul»”,[35] a rulat în perioada următoare în unele cinematografe bucureștene precum Sala Mare a Palatului (februarie 1981),[66][67][70] Sala Mică a Palatului (februarie 1981),[66][67][71][72] Luceafărul și București (februarie 1981),[39][73][74][75][76][77] Modern (februarie 1981),[73][78][79][80] Gloria (februarie 1981),[74][77][81] Excelsior, Aurora și Cultural (martie 1981),[82][83][84][85] Feroviar, Flamura și Floreasca (martie 1981),[86][87][88] Grivița și Tomis (martie 1981),[89][90][91] Miorița și Arta (martie 1981),[92][93][94][95] Giulești și Lira (martie–aprilie 1981),[96][97][98] Studio și Cosmos (aprilie 1981),[99][100][101] Victoria și Munca (aprilie 1981),[102][103][104][105] Progresul (mai 1981),[106][107][108][109][110] Dacia, Popular și grădina Buzești (mai 1981)[111][112][113] ș.a., dar și în unele cinematografe din alte orașe (de exemplu, la Iași,[114] Reșița,[115] Sibiu,[116] Satu Mare,[117] Târgu Mureș,[118] Sovata,[119] Vatra Dornei,[120] Suceava,[121] Fălticeni,[122] Pașcani,[123] Pitești,[124] Miercurea Ciuc,[125] Sfântu Gheorghe,[126][127] Câmpulung Moldovenesc,[128] Târgu Secuiesc,[129] Odorheiu Secuiesc,[130] Rădăuți,[131] Sighișoara,[132] Carei,[133] Zalău,[134] Reghin,[135] Târnăveni,[136] Botoșani[137] ș.a.), inclusiv până în decembrie 1986.[137] Traducerea și adaptarea dialogurilor a fost realizată de Milka Băncilă,[138] fiica pictorului Octav Băncilă, care lucra ca traducătoare la TVR,[139] și a fost criticată în ziarul Scînteia tineretului pentru existența unor greșeli în construcțiile sintactice dialectale (ca, de exemplu, „– Mai îmi spui o dată ce ai?”) prin plasarea adverbului înaintea pronumelui reflexiv și verbului, deși sintaxa contemporană a limbii române prevedea ca ordinea să fie pronume–adverb–verb.[138]

Par și impar a avut un mare succes comercial,[18][140] provocând îmbulzeli la intrările în sălile de spectacole, așa cum consemna jurnalista Rodica Lipatti în revista Cinema: „Zece februarie, marți seara, la ora șase, la cinematograful «Luceafărul». Pe trotuare, dop. Mare îmbulzeală, mare. Spre casă, stop! Imposibil de trecut. Norocul celor care n-au bilet, pentru că pentru nefericiții posesori ai tichetului miraculos, începe coșmarul. Nasturi rupți, mîneci smulse, bombeuri turtite, ghionturi, îmbrînceli, icnituri. Și vorbe. Cuvinte din acelea pe care degeaba le cauți în dicționarul limbii române pentru că autorii, academicieni ori ba, sînt prea bine crescuți să le fi aflat odată, dară-mi-te să le și tălmăcească. Scăpați cît de cît întregi (de integritate nu mai poate fi vorba), intrăm în sală (după ce am zărit în foaier doi slujitori ai ordinii, care priveau cu detașare și dincolo de focul gheenei, dezordinea pe care presupunem că erau chemați s-o descurce), unde dintr-odată se produce miracolul. Toți cei la intrare păreau că se urăsc din fragedă pruncie acum satisfăcuți (?) așteptau să se desfete. Drept care, două ore au rîs, cuminți și bonomi, cuprinși de o blîndă tandrețe pentru Piedone-Charlie-Spencer. Succes de casă contra șapte ani de acasă? Distracție contra educație? Ăsta troc!”.[18] Ca urmare a acestui succes, Direcția Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor a introdus adesea Par și impar în repertoriile săptămânale în locul unor filme de calitate care nu atrăgeau un interes prea mare al publicului român și erau retrase astfel de la difuzare: spre exemplu, comedia italiană a lui Sergio Corbucci a rulat trei săptămâni la rând la cinematografele centrale din Iași, în timp ce filmul de artă polonez Domnișoarele din Wilko a rulat doar patru zile la un cinematograf de periferie,[140] iar la Pitești difuzarea comediei italiene a fost prelungită în dauna filmului românesc Fata morgana, care nu a mai rulat decât trei zile.[124] Prezentând această situație, jurnalista Florica Ichim de la România liberă se întreba retoric: „Cum să nu plece publicul din sală la «Vînătoarea de vulpi» cînd «difuzarea filmelor» îl împinge, pur și simplu, la filmele cu care l-a învățat: «Buldozerul», «Șaua de argint», «Par și impar»...”.[140] După Revoluția din decembrie 1989, filmul a mai fost difuzat în vara anului 1992 într-un cinematograf din Constanța.[141]

Prima difuzare a filmului Par și impar în rețeaua de televiziune din România a fost realizată de postul Prima TV în ziua de miercuri 6 august 2003;[142][143][144][145][146] filmul a fost redifuzat ulterior de postul Național TV, sub titlul Par-impar, în zilele de sâmbătă 17 aprilie 2004[9][10][11][147] și duminică 8 august 2004[148][149][150][151] (cu reluare în cursul zilei următoare),[152][153][154][155] apoi sub titlul Par impar în zilele de vineri 12 ianuarie 2007,[12][156][157][158] joi 26 iulie 2007[13][159][160][161] sâmbătă 26 martie 2011[14][162][163] (cu reluare în ziua următoare)[164][165][166] etc.

Alte suporturi video

[modificare | modificare sursă]

Compania americană RCA/Columbia Pictures Home Video a lansat filmul pe casetă video VHS în anul 1983 în Germania (sub titlul Zwei sind nicht zu bremsen), apoi în 1986 în Italia (sub titlul Pari e dispari) și din nou în Germania, în 1989 în Marea Britanie (sub titlul Odds and Evens), în cadrul seriei The Hollywood Collection, în 1990 din nou în Germania (în cadrul seriei Hollywood Hits, ce conținea un set de 5 casete VHS), în 1991 în Franța (sub titlul Pair et impair) și în 1992 tot în Germania.[37] Ulterior, alte companii au realizat la rândul lor lansări ale acestui film pe casetă VHS: United Video – în Germania în 1990 și 1992, Arca Produzioni Audiovisive – în Italia în 1991, Intercom – în Ungaria la 28 martie 1993 (sub titlul És megint dühbe jövünk) și Warner Home Video – în SUA la 21 aprilie 1994.[37]

Prima lansare a filmului pe DVD a avut loc în anul 2003 și a avut loc în mai multe țări: Marea Britanie (Five Star Entertainment), Franța (One Plus One, 15 februarie 2003),[37] Germania (e-m-s, 5 iunie 2003)[37][167] și Ungaria (Jupiter Film, 2 octombrie 2003).[37] În anii următori au urmat numeroase lansări în premieră în diferite țări: Italia (DVD Storm, 10 septembrie 2004[168] sau, după altă sursă, 7 octombrie 2004), Danemarca (On Air Video, 4 noiembrie 2004), Suedia (Atlantic, 20 aprilie 2005), Spania (Mercury, 21 noiembrie 2005), Țările de Jos (Dutch Filmworks, 2006),[37] Cehia (Levné knihy, 1 aprilie 2006),[37][64] Africa de Sud (Videovision Entertainment, 2 iulie 2007), Brazilia (Paris Filmes, 14 februarie 2008), Australia (Platinum Packaged Media, 18 iulie 2013) ș.a.[37] Filmul a fost lansat ulterior pe suport Blu-ray la 16 mai 2013 de către compania 3L Film în Germania[167][169] (fiind relansat acolo în anii 2014, 2015, 2016, 2018 și 2023), apoi la 9 octombrie 2018 de compania Sony Pictures Home Entertainment în Țările de Jos (cu subtitrare în neerlandeză)[37][170] și la 9 august 2021 de compania Soul Media în Finlanda[37][171] (cu subtitrări în finlandeză, suedeză, daneză și norvegiană)[171] (fiind relansat acolo în anii 2022 și 2023),[37] iar mai târziu pe suport Ultra HD Blu-ray la 27 februarie 2025 de către compania BQHL Éditions în Franța.[37][63][172][173]

Recepție

[modificare | modificare sursă]

Aprecieri critice

[modificare | modificare sursă]

Presa contemporană a evidențiat că filmul Par și impar realizează o incursiune satirică în culisele rețelei mafiote americane de influențare a competițiilor sportive și dezvăluie cu acest prilej unele aspecte dramatice precum șantajarea concurenților favoriți și trucarea rezultatelor.[32] Astfel, spre exemplu, cronicarul ziarului Flacăra Iașului consemna următoarele: „demascarea este pasionantă și deloc lesnicioasă, peripețiile fiind conduse pe panta umorului, a comediei, dincolo de care descoperim însă adevăruri amare”.[32]

Spre deosebire de spectatorii din unele țări europene, care au umplut sălile de cinema, criticii de film au fost mai puțin entuziaști și au susținut că în acest film „a început să se manifeste căderea” duo-ului Spencer-Hill.[20] Astfel, Howard Hughes a scris că „scenele de luptă mult lungite au devenit un obstacol pentru acțiunea propriu-zisă prea lungă, care necesită mai mult de jumătate din durata sa de 112 minute pentru a începe”.[20] Deghizările celor doi actori au fost considerate jenante: astfel, Bud Spencer apare într-o scenă îmbrăcat în bebeluș, cu bonetă și suzetă, iar Terence Hill, care „joacă prea teatral rolul bufonului hiperactiv Johnny”, strâmbându-se în mai multe scene, precum cea în care pretinde că vorbește „delfineza”, apare la un moment dat în haine de călugăriță.[20] Cronicile altor critici au fost mai succinte: jurnalista Rodica Lipatti consemna în revista română Cinema că filmul italian este „o comedie benignă”, ce conține „cîteva glumițe” și „bătăi-balet în cascade”, în care se împart „mulți, foarte mulți pumni și tot atîtea palme”, și susținea că poate fi vizionată atunci când nu ai ceva mai bun de făcut pe parcursul a două ore,[18] iar criticul ziarului regional german Rhein-Zeitung din Koblenz a caracterizat Par și impar drept o „farsă amuzantă cu bătăi realizată de Sergio Corbucci”.[31]

Istoricii de film italieni Marco Bertolino și Ettore Ridola, autorii cărții Bud Spencer & Terence Hill (2002), au susținut însă că „filmul este amuzant pe alocuri, dar acest lucru e suficient pentru a confirma duo-ul Hill-Spencer ca rege al box office-ului: datorită, aici mai mult decât oriunde altundeva, unui scenariu funcțional pentru interpretările brutale și oportune, unei reconstituiri adecvate a decorului și creării reușite a câtorva personaje”.[25] Originalitatea filmului constă mai degrabă, potrivit celor doi autori, în scenariul ingenios și captivant decât în succesiunea permanentă a gagurilor, iar evoluția acțiunii îi determină pe cei doi protagoniști să nu-și poată urma planul, ci să ajungă la un moment dat să improvizeze încât transformă înșelăciunea plănuită inițial „într-un joc mimetic îmbogățit cu elemente împrumutate de la personajele din desene animate”.[25] Astfel, comportamentul lui Charlie devine tot mai incontrolabil și exagerat, personajul ajungând să distrugă de unul singur un întreg local, la fel ca în benzile desenate, și creând secvențe „irezistibile” precum cea în care apare deghizat în bebeluș sau cea în care este parașutat pe iahtul „Grecului” și provoacă o încăierare generală.[25]

Recenziile ulterioare au evidențiat menținerea succesului la public al filmului chiar și la câteva zeci de ani de la premieră, în ciuda numărului mare de clișee.[24] Potrivit cineastului maghiar Balázs Simonyi, filmele cu Bud Spencer și Terence Hill au popularizat în rândul unei părți a publicului din Ungaria o imagine clișeistică a Americii anilor '70 și au creat o stare de nostalgie față de acea epocă.[27] Filmele celor doi actori continuau să placă publicului datorită subiectelor interesante, bătăilor coregrafiate profesionist, violenței fără sânge, umorului spumos și nu în ultimul rând imaginilor de înaltă calitate.[27] Simonyi scria că Par și impar este superior predecesorului Atenție, nu ne supărați (1974) și de aceeași valoare cu primul film din seria Piedone (1973) sau Superpolițistul (1980) și îl considera „cel mai bun film comun al duo-ului Mario Girotti – Carlo Pedersoli” și „capodopera lui Sergio Corbucci”, descriindu-l ca „o comedie burlescă pură și dezlănțuită, cu o agresivitate revigorată”.[27] Calitățile filmului sunt, în opinia lui Simonyi, scenariul excelent, interpretările reușite, dialogurile spumoase, gagurile amuzante și bătăile inspirate din filmele mute și din westernurile spaghetti, coregrafiate profesionist.[27] Criticul maghiar Szilárd Molnár consemna în anul 2016 că Par și impar continua să trezească spectatorilor din țara sa o „nostalgie puternică”, dar că, în opinia sa, era „fără exagerare [...] nu doar o bombă nostalgică, ci și un film care își păstrează valoarea”.[24] Potrivit criticului, comedia italo-americană ar fi ajuns cu siguranță „un film cult la fel de mare în străinătate ca, de exemplu, Șei în flăcări”, dacă ar fi avut o distribuție americană.[24] Molnár susținea că „acțiunea în sine nu stă niciodată pe loc: este întortocheată și complicată” și că există numeroase scene amuzante inspirate din gagurile cu Stan și Bran, care continuă să surprindă publicul prin imprevizibilitatea lor.[24] Cu toate acestea, enciclopedia cinematografică germană Lexikon des internationalen Films descrie astfel acest film: „În urma unor bătăi interminabile, doi scandalagii scot din funcțiune un cazinou ilegal pe care mafia jocurilor îl are pe un iaht. Film cu bătăi după modelul cunoscut; plin de zarvă, cu glume lipsite de gust și cu o brutalitate abia deghizată.”.[65]

Premii

[modificare | modificare sursă]

Par și impar a obținut în anul 1979 Premiul Ecranul de Aur (Goldene Leinwand) pentru cele mai vizionate filme în cinematografele din Republica Federală Germania, care a mai fost decernat în același an filmelor americane Superman, Întâlnire de gradul trei[68][69] și Grease, comediilor italiene Piedone africanul și I se spunea „Buldozerul” și comediei franceze Zâzania.[69] Condiția acordării acestui premiu era vizionarea filmului de cel puțin 3 milioane de spectatori.[68] În plus, Terence Hill a fost nominalizat tot în 1979 la Premiul Jupiter pentru cel mai bun actor internațional (premiu acordat anual de revista germană Cinema), pe care l-a obținut însă colegul său de platou Bud Spencer pentru rolul interpretat în filmul I se spunea „Buldozerul”.[174]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b http://www.imdb.com/title/tt0078058/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c http://www.filmaffinity.com/en/film456006.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c d e f http://movieweb.com/movie/pari-e-dispari/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b c d e f g h i j http://letterboxd.com/film/odds-and-evens/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ http://www.mafab.hu/movies/es-megint-duhbe-jovunk-46249.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ http://flickfacts.com/movie/18388/trinity-gambling-for-high-stakes  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ http://www.filmaffinity.com/en/film456006.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ http://letterboxd.com/film/odds-and-evens/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ a b ***, „Programe sâmbătă”, în Ziua, serie nouă, anul X, nr. 2990, vineri 16 aprilie 2004, p. 17.
  10. ^ a b ***, „Programe TV de duminică”, în Jurnalul Național, anul XII, nr. 3322, sâmbătă 17 aprilie 2004, p. 20.
  11. ^ a b ***, „Televiziune & Media. Sâmbătă”, în Libertatea, anul XVI, nr. 4288, sâmbătă 17 aprilie 2004, p. 10.
  12. ^ a b ***, „Programul principalelor televiziuni 12.01.2007”, în Cotidianul, serie nouă, anul XVI, nr. 9 (4691), vineri 12 ianuarie 2007, p. 20.
  13. ^ a b ***, „TV & VIP”, în Libertatea, anul XIX, nr. 5465, joi 26 iulie 2007, p. 22.
  14. ^ a b *** (), „Recomandările EVZ din programul TV de sâmbătă, 26.03.2011”, Evenimentul zilei, anul XX (6141), p. 16 
  15. ^ a b c d e f g h i j k en Howard Hughes, Cinema Italiano : the complete guide from classics to cult, I.B. Tauris, Londra – New York, 2011, p. 258.
  16. ^ ***, „Par și impar”, în Centrala Româniafilm, Filme noi, buletin informativ pentru întreprinderile cinematografice județene, nr. 1, ianuarie 1981, pp. 27–28.
  17. ^ a b c d e f g h i j k ***, „Premiere cinematografice”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11285, luni 9 februarie 1981, p. 2.
  18. ^ a b c d e f g Rodica Lipatti, „Par și impar”, în Cinema, anul XIX, nr. 2 (218), februarie 1981, p. 13.
  19. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v ***, „Par și impar”, în Centrala Româniafilm, Filme noi, buletin informativ pentru întreprinderile cinematografice județene, nr. 1, ianuarie 1981, p. 28.
  20. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q en Howard Hughes, Cinema Italiano : the complete guide from classics to cult, I.B. Tauris, Londra – New York, 2011, p. 259.
  21. ^ a b en Roberto Curti, Tonino Valerii : the films, McFarland & Company, Inc., Publishers, Jefferson, North Carolina, 2016, p. 77.
  22. ^ a b c d en Gene Freese, Classic movie fight scenes : 75 years of bare knuckle brawls, 1914–1989, McFarland Publishing, Jefferson, Carolina de Nord, 2017, p. 201.
  23. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p it Emanuele Zambon (), „Stasera in TV c'è Pari e dispari, scopri la colonna sonora del film con Bud Spencer e Terence Hill” [În seara asta la TV este «Par și impar». Descoperiți coloana sonoră a filmului cu Bud Spencer și Terence Hill], CulturaPop, accesat în  
  24. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p hu Szilárd Molnár (), „KRITIKA: ...és megint dühbe jövünk”, IGN Hungary, accesat în  
  25. ^ a b c d e f g h i j k l m it Marco Bertolino, Ettore Ridola (), Bud Spencer & Terence Hill, Roma: Gremese Editore, p. 42, ISBN 88-8440-138-0 
  26. ^ ***, „Par și impar”, în Centrala Româniafilm, Filme noi, buletin informativ pentru întreprinderile cinematografice județene, nr. 1, ianuarie 1981, pp. 28–29.
  27. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t hu Balázs Simonyi (), „És megint dühbe jövünk”, Film.hu Kft., accesat în  
  28. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p ***, „Par și impar”, în Centrala Româniafilm, Filme noi, buletin informativ pentru întreprinderile cinematografice județene, nr. 1, ianuarie 1981, p. 29.
  29. ^ a b c it „Stagione cinematografica 1978–79: i 100 maggiori incassi”. hitparadeitalia.it. Accesat în . 
  30. ^ a b de „Die erfolgreichsten Filme aller Zeiten”, Filmstarts.de, arhivat din original la , accesat în  
  31. ^ a b de Rhein-Zeitung, 28 februarie 1996.
  32. ^ a b c d ***, „Filmele săptămînii viitoare”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XXXVII, nr. 10695, duminică 22 februarie 1981, p. 3.
  33. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t it Enrico Lancia, Fabio Melelli, Spionaggio, avventura, eroi moderni: tutti i film italiani dal 1930 a oggi, Gremese Editore, Roma, 2005, p. 193.
  34. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p de Christian Heger, Die rechte und die linke Hand der Parodie – Bud Spencer, Terence Hill und ihre Filme, Schüren Verlag, Marburg, 2019, p. 167.
  35. ^ a b c N.I. Popa, „Săptămîna cinematografică”, în Tribuna Sibiului, Sibiu, anul XXXIII, nr. 7347, duminică 8 martie 1981, p. 2.
  36. ^ a b c d e f g h i j k it Marco Bertolino, Ettore Ridola (), Bud Spencer & Terence Hill, Roma: Gremese Editore, p. 92, ISBN 88-8440-138-0 
  37. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am de „Zwei sind nicht zu bremsen”, Bud Spencer und Terence Hill Datenbank, accesat în  
  38. ^ a b c d e f en „Odds and Evens (1978) – Full cast & crew”, IMDb, accesat în  
  39. ^ a b ***, „Film 9–15 februarie”, în Săptămîna, serie nouă, anul XI, nr. 531, vineri 6 februarie 1981, pp. 4–5.
  40. ^ a b c d ***, „Pentru un teanc de bancnote”, în Centrala Româniafilm, Filme noi, buletin informativ pentru întreprinderile cinematografice județene, nr. 1, ianuarie 1981, p. 33.
  41. ^ a b c d e Roxana Pană, „Secretul casetofonului”, în Cinema, anul XIX, nr. 6 (222), iunie 1981, p. 12.
  42. ^ a b c d ***, „Cronică cinematografică. Secretul casetofonului”, în Cronica sătmăreană, Satu Mare, anul XIV (XVIII), nr. 3635 (3914), marți 4 august 1981, p. 3.
  43. ^ a b ***, „Filmele săptămînii viitoare”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XXXVII, nr. 10868, duminică 13 septembrie 1981, p. 2.
  44. ^ a b en Howard Hughes, Cinema Italiano : the complete guide from classics to cult, I.B. Tauris, Londra – New York, 2011, p. 195.
  45. ^ Miruna Barbu, „Cinema: Alte două filme de vacanță”, în România literară, anul XXV, nr. 25, 26 august – 1 septembrie 1992, p. 17.
  46. ^ a b en „Odds and Evens (1978) – Trivia”, IMDb, accesat în  
  47. ^ a b c d e ***, „Domnul Miliard”, în Centrala Româniafilm, Filme noi, buletin informativ pentru întreprinderile cinematografice județene, nr. 11, noiembrie 1979, pp. 10–11.
  48. ^ a b c ***, „Programul cinematografelor în săptămîna 17–23 august”, în Monitorul, Iași, anul II, nr. 176 (345), luni 17 august 1992, p. 5.
  49. ^ ***, „I se spunea «Buldozerul»”, în Centrala Româniafilm, Filme noi, buletin informativ pentru întreprinderile cinematografice județene, nr. 3, martie 1980, pp. 15–16.
  50. ^ ***, „Un șerif extraterestru”, în Centrala Româniafilm, Filme noi, buletin informativ pentru întreprinderile cinematografice județene, nr. 6, iunie 1981, pp. 29–30.
  51. ^ Simelia Redlow, „Film: De văzut și revăzut”, în Viața studențească, anul XXV, nr. 30 (846), miercuri 29 iulie 1981, p. 8.
  52. ^ ***, „Toate mi se întîmplă numai mie”, în Centrala Româniafilm, Filme noi, buletin informativ pentru întreprinderile cinematografice județene, nr. 1, ianuarie 1982, pp. 20–21.
  53. ^ ***, „Atenție la Pană de Vultur”, în Centrala Româniafilm, Filme noi, buletin informativ pentru întreprinderile cinematografice județene, nr. 4, aprilie 1982, pp. 4–5.
  54. ^ a b c d en Gene Freese, Classic movie fight scenes : 75 years of bare knuckle brawls, 1914–1989, McFarland Publishing, Jefferson, Carolina de Nord, 2017, pp. 200–201.
  55. ^ en Aliza S. Wong, Spaghetti westerns : a viewer's guide, Rowman & Littlefield, Lanham, 2019, pp. 102–106 și 114–115.
  56. ^ de Christian Heger, Die rechte und die linke Hand der Parodie – Bud Spencer, Terence Hill und ihre Filme, Schüren Verlag, Marburg, 2019, pp. 87–88.
  57. ^ a b c ***, „Par și impar”, în Centrala Româniafilm, Filme noi, buletin informativ pentru întreprinderile cinematografice județene, nr. 1, ianuarie 1981, p. 27.
  58. ^ en „Odds and Evens (1978) – Filming & Production”, IMDb, accesat în  
  59. ^ en „Kenworth W-900 A in "Pari e dispari"”, IMCDb.org, accesat în  
  60. ^ en „Pari e dispari – Film 1978”, Movieplayer.it, accesat în  
  61. ^ a b it Fulvio Bennati (), „Box Office Italia 1978–79”, BoxOfficeBenful, accesat în  
  62. ^ en „'Grease' is tops in holiday tally”. Screen International. . p. 12. 
  63. ^ a b fr „Pair & impair (4K Ultra HD)”, DVDFr, accesat în  
  64. ^ a b c d e f g h en „Odds and Evens (1978) – Release Info”, IMDb, accesat în  
  65. ^ a b de Par și impar în Lexikon des Internationalen Films
  66. ^ a b c d ***, „Film 2–8 februarie”, în Săptămîna, serie nouă, anul XI, nr. 530, vineri 30 ianuarie 1981, p. 5.
  67. ^ a b c d ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11279, luni 2 februarie 1981, p. 2.
  68. ^ a b c d de „Goldene Leinwand 1979”. Goldene Leinwand⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  69. ^ a b c en „Golden Screen, Germany (1979)”, IMDb, accesat în  
  70. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11283, vineri 6 februarie 1981, p. 4.
  71. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul L, nr. 11963, sâmbătă 7 februarie 1981, p. 4.
  72. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11284, sâmbătă 7 februarie 1981, p. 2.
  73. ^ a b ***, „Film 16–22 februarie”, în Săptămîna, serie nouă, anul XI, nr. 532, vineri 13 februarie 1981, pp. 4–5.
  74. ^ a b ***, „Film 23 februarie – 1 martie”, în Săptămîna, serie nouă, anul XI, nr. 533, vineri 20 februarie 1981, p. 4.
  75. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11285, luni 9 februarie 1981, p. 2.
  76. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia tineretului, anul XXXVII, seria II, nr. 9862, luni 9 februarie 1981, p. 2.
  77. ^ a b ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11302, sâmbătă 28 februarie 1981, p. 2.
  78. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11291, luni 16 februarie 1981, p. 2.
  79. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia tineretului, anul XXXVII, seria II, nr. 9868, luni 16 februarie 1981, p. 4.
  80. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11296, sâmbătă 21 februarie 1981, p. 8.
  81. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11297, luni 23 februarie 1981, p. 6.
  82. ^ ***, „Film 2–8 martie”, în Săptămîna, serie nouă, anul XI, nr. 534, vineri 27 februarie 1981, p. 7.
  83. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11304, marți 3 martie 1981, p. 2.
  84. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia tineretului, anul XXXVII, seria II, nr. 9881, marți 3 martie 1981, p. 2.
  85. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul L, nr. 11988, duminică 8 martie 1981, p. 5.
  86. ^ ***, „Film 9–15 martie”, în Săptămîna, serie nouă, anul XI, nr. 535, vineri 6 martie 1981, p. 5.
  87. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11309, luni 9 martie 1981, p. 2.
  88. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11314, sâmbătă 14 martie 1981, p. 2.
  89. ^ ***, „Film 16–22 martie”, în Săptămîna, serie nouă, anul XI, nr. 536, vineri 13 martie 1981, p. 5.
  90. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11315, luni 16 martie 1981, p. 2.
  91. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11320, sâmbătă 21 martie 1981, p. 2.
  92. ^ ***, „Film 23–29 martie”, în Săptămîna, serie nouă, anul XI, nr. 537, vineri 20 martie 1981, p. 5.
  93. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11321, luni 23 martie 1981, p. 2.
  94. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul L, nr. 12005, sâmbătă 28 martie 1981, p. 5.
  95. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11326, sâmbătă 28 martie 1981, p. 2.
  96. ^ ***, „Film 31 martie – 5 aprilie”, în Săptămîna, serie nouă, anul XI, nr. 538, vineri 27 martie 1981, p. 5.
  97. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11327, luni 30 martie 1981, p. 2.
  98. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul L, nr. 12012, duminică 5 aprilie 1981, p. 5.
  99. ^ ***, „Film 6–12 aprilie”, în Săptămîna, serie nouă, anul XI, nr. 539, vineri 3 aprilie 1981, p. 5.
  100. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11333, luni 6 aprilie 1981, p. 2.
  101. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul L, nr. 12018, duminică 12 aprilie 1981, p. 4.
  102. ^ ***, „Film 13–19 aprilie”, în Săptămîna, serie nouă, anul XI, nr. 540, vineri 10 aprilie 1981, p. 5.
  103. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11339, luni 13 aprilie 1981, p. 2.
  104. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul L, nr. 12023, sâmbătă 18 aprilie 1981, p. 4.
  105. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11344, sâmbătă 18 aprilie 1981, p. 4.
  106. ^ ***, „Film 11–17 mai”, în Săptămîna, serie nouă, anul XI, nr. 544, vineri 8 mai 1981, p. 7.
  107. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11362, luni 11 mai 1981, p. 5.
  108. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia tineretului, anul XXXVII, seria II, nr. 9939, luni 11 mai 1981, p. 2.
  109. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul L, nr. 12046, sâmbătă 16 mai 1981, p. 2.
  110. ^ ***, „Pentru timpul dv. liber. Cinema”, în Scînteia tineretului, anul XXXVII, seria II, nr. 9944, sâmbătă 16 mai 1981, p. 2.
  111. ^ ***, „Film 25–31 mai”, în Săptămîna, serie nouă, anul XI, nr. 546, vineri 22 mai 1981, p. 5.
  112. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11374, luni 25 mai 1981, p. 4.
  113. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11379, sâmbătă 30 mai 1981, p. 2.
  114. ^ ***, „În 24 de ore”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XXXVII, nr. 10696, marți 24 februarie 1981, p. 4.
  115. ^ ***, „Cinematografe”, în Flamura, Reșița, anul XXXIII, nr. 3302, marți 24 februarie 1981, p. 8.
  116. ^ ***, „Cinema”, în Tribuna Sibiului, Sibiu, anul XXXIII, nr. 7347, duminică 8 martie 1981, pp. 2–3.
  117. ^ ***, „Memento. Pe ecrane”, în Cronica sătmăreană, Satu Mare, anul XIV (XVIII), nr. 3521 (3800), duminică 22 martie 1981, pp. 2–3.
  118. ^ ***, „Cinema. Joi, 26 martie”, în Steaua roșie, Târgu Mureș, anul XXXIII, nr. 71 (7.142), joi 26 martie 1981, p. 2.
  119. ^ ***, „Cinema. Luni, 6 aprilie”, în Steaua roșie, Târgu Mureș, anul XXXIII, nr. 80 (7.151), duminică 5 aprilie 1981, p. 2.
  120. ^ ***, „Memento. Pe ecrane”, în Zori noi, Suceava, anul XXXV, nr. 9813, joi 9 aprilie 1981, p. 4.
  121. ^ ***, „Memento. Pe ecrane”, în Zori noi, Suceava, anul XXXV, nr. 9817, marți 14 aprilie 1981, p. 4.
  122. ^ ***, „Memento. Pe ecrane”, în Zori noi, Suceava, anul XXXV, nr. 9829, marți 28 aprilie 1981, p. 3.
  123. ^ ***, „În 24 de ore”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XXXVII, nr. 10751, miercuri 29 aprilie 1981, p. 4.
  124. ^ a b ***, „Spectatori, nu fiți numai spectatori!”, în Cinema, anul XIX, nr. 4 (220), aprilie 1981, p. 23.
  125. ^ ***, „Cinema”, în Informația Harghitei, Miercurea Ciuc, anul XIV, nr. 3562, luni 11 mai 1981, p. 4.
  126. ^ ***, „Ce filme vom vedea?”, în Cuvîntul nou, Sfântu Gheorghe, anul XIV, nr. 2887, miercuri 6 mai 1981, p. 2.
  127. ^ ***, „Cinema”, în Cuvîntul nou, Sfântu Gheorghe, anul XIV, nr. 2891, luni 11 mai 1981, p. 4.
  128. ^ ***, „Memento. Pe ecrane”, în Zori noi, Suceava, anul XXXV, nr. 9840, marți 12 mai 1981, p. 4.
  129. ^ ***, „Azi la... cinema”, în Cuvîntul nou, Sfântu Gheorghe, anul XIV, nr. 2897, luni 18 mai 1981, p. 4.
  130. ^ ***, „Cinema”, în Informația Harghitei, Miercurea Ciuc, anul XIV, nr. 3574, luni 25 mai 1981, p. 4.
  131. ^ ***, „Memento. Pe ecrane”, în Zori noi, Suceava, anul XXXV, nr. 9852, marți 26 mai 1981, p. 4.
  132. ^ ***, „Cinema. Joi, 4 iunie”, în Steaua roșie, Târgu Mureș, anul XXXIII, nr. 129 (7.200), miercuri 3 iunie 1981, p. 2.
  133. ^ ***, „Pe ecrane”, în Cronica sătmăreană, Satu Mare, anul XIV (XVIII), nr. 3595 (3874), joi 18 iunie 1981, p. 3.
  134. ^ ***, „Filmele săptămînii”, în Năzuința, Zalău, anul XIV, nr. 1205, sâmbătă 11 iulie 1981, p. 8.
  135. ^ ***, „Cinema. Joi, 16 iulie”, în Steaua roșie, Târgu Mureș, anul XXXIII, nr. 166 (7.237), joi 16 iulie 1981, p. 2.
  136. ^ ***, „Cinema. Vineri, 25 septembrie”, în Steaua roșie, Târgu Mureș, anul XXXIII, nr. 227 (7.298), vineri 25 septembrie 1981, p. 2.
  137. ^ a b ***, „Memento. Filmele săptămînii”, în Clopotul, Botoșani, anul LIV, nr. 4800, vineri 12 decembrie 1986, p. 8.
  138. ^ a b Ioan Nistor, „Breviar literar-artistic. Construcții lingvistice șubrede”, în Scînteia tineretului, anul XXXVII, seria II, nr. 9886, luni 9 martie 1981, p. 4.
  139. ^ Ștefan Borcea (), „Cum a fost condamnat la muncă silnică avocatul compozitorului George Enescu. Detaliul banal care i-a adus 15 ani de închisoare”, Adevărul, accesat în  
  140. ^ a b c Florica Ichim, „Repertoriul cinematografic și dezideratele educative (II)”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11459, miercuri 2 septembrie 1981, p. 2.
  141. ^ Lucian Cristea, „Litoral '92”, în Tineretul liber, anul IV, nr. 708, sâmbătă/duminică 25/26 iulie 1992, p. 5.
  142. ^ ***, „TeVe”, în Magazin, anul XLVI, nr. 31 (2386), joi 31 iulie 2003, p. 12.
  143. ^ ***, „Miercuri, 6 august”, în Programe TV. Săptămâna 2–8 august, supliment al ziarului Jurnal bihorean, Oradea, anul XI, nr. 2928, sâmbătă 2 august 2004, p. 10.
  144. ^ ***, „Programele TV ale zilei”, în Jurnalul Național, anul XI, nr. 3112, miercuri 6 august 2003, p. 15.
  145. ^ ***, „Programe TV”, în Flacăra Iașului, Iași, anul IV, nr. 860, miercuri 6 august 2003, p. 6.
  146. ^ ***, „Programe TV”, în Rondul de Sibiu, Sibiu, anul XI, nr. 3084, miercuri 6 august 2003, p. 11.
  147. ^ ***, „Programe TV – Sâmbătă, 17 aprilie”, în Agenda zilei, Timișoara, anul IX, nr. 90 (2286), sâmbătă 17 aprilie 2004, p. 13.
  148. ^ ***, „TV • Spectacole. Duminică, 8 august”, în Curierul național, anul XV, nr. 4089, vineri 6 august 2004, p. 9.
  149. ^ ***, „Programe TV de duminică”, în Jurnalul Național, anul XII, nr. 3418, sâmbătă 7 august 2004, p. 31.
  150. ^ ***, „Programe TV – Duminică, 8 august”, în Agenda zilei, Timișoara, anul IX, nr. 186 (2382), sâmbătă 7 august 2004, p. 13.
  151. ^ ***, „Duminică, 8 august”, în Jurnal TV. Săptămâna 7–13 august, supliment al ziarului Jurnal bihorean, Oradea, anul XII, nr. 3237, vineri 6 august 2004, p. 10.
  152. ^ ***, „TV • Spectacole”, în Curierul național, anul XV, nr. 4091, luni 9 august 2004, p. 9.
  153. ^ *** (), „Ghid TV”, Evenimentul zilei, anul XII (3818), p. 26 
  154. ^ ***, „Programe TV”, în Jurnalul Național, anul XII, nr. 3419, luni 9 august 2004, p. 31.
  155. ^ ***, „Programe TV – Luni, 9 august”, în Agenda zilei, Timișoara, anul IX, nr. 187 (2383), luni 9 august 2004, p. 10.
  156. ^ ***, „Programul de televiziune pe perioada 12–18 ianuarie 2007”, în Cuvântul liber, Târgu Mureș, anul XIX, nr. 6 (4430), joi 11 ianuarie 2007, p. 7.
  157. ^ ***, „Programe TV – Vineri, 12 ianuarie”, în Agenda zilei, Timișoara, anul XII, nr. 9 (3130), vineri 12 ianuarie 2007, p. 14.
  158. ^ ***, „Timp liber”, în Ziarul de Iași, Iași, nr. 9 (4714), vineri 12 ianuarie 2007, p. 7B.
  159. ^ ***, „Programul de televiziune pe perioada 20–26 iulie 2007”, în Cuvântul liber, Târgu Mureș, anul XIX, nr. 139 (4563), joi 11 ianuarie 2007, p. 10.
  160. ^ ***, „Joi, 26 iulie”, în Supliment Programe TV. Săptămâna 26 iulie – 1 august, supliment al ziarului Agenda zilei, Timișoara, anul XII, nr. 173 (3294), joi 26 iulie 2007, p. 2.
  161. ^ ***, „Timp liber”, în Ziarul de Iași, Iași, nr. 175 (4876), joi 26 iulie 2007, p. 7B.
  162. ^ ***, „Programul de televiziune pe perioada 25–31 martie 2011”, în Cuvântul liber, Târgu Mureș, anul XXIII, nr. 59 (5505), vineri 25 martie 2011, p. 7.
  163. ^ ***, „TV”, în Libertatea, anul XXIII, nr. 6780, sâmbătă 26 martie 2011, p. 21.
  164. ^ ***, „Programul de televiziune pe perioada 25–31 martie 2011”, în Cuvântul liber, Târgu Mureș, anul XXIII, nr. 59 (5505), vineri 25 martie 2011, p. 8.
  165. ^ *** (), „Recomandările EVZ din programul TV de duminică, 27.03.2011”, Evenimentul zilei, anul XX (6141), p. 17 
  166. ^ ***, „TV”, în Libertatea, anul XXIII, nr. 6781, duminică 27 martie 2011, p. 22.
  167. ^ a b de „Zwei sind nicht zu bremsen (1978)”, Schnittberichte.com, accesat în  
  168. ^ it „DVD usciti in Italia”, Terencehill.it, accesat în  
  169. ^ en „Zwei sind nicht zu bremsen Blu-rayGermany”, Blu-ray.com, accesat în  
  170. ^ en „Even en oneven Blu-ray”, Blu-ray.com, accesat în  
  171. ^ a b en „Odds and Evens Blu-ray”, Blu-ray.com, accesat în  
  172. ^ fr „Le film Pair & Impair en Blu-ray 4K Ultra HD. Comédie Terence Hill, Bud Spencer.”, Edition-limitee.fr, accesat în  
  173. ^ de „Frankreich: Zwei sind nicht zu bremsen mit Terence Hill und Bud Spencer ab 27.02. auf UHD Blu-ray erhältlich”, Bluray-disc.de (Deutschlands Blu-ray Portal), accesat în  
  174. ^ en „Jupiter Award (1979)”, IMDb, accesat în  

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Par_și_impar_(film)&oldid=17212021