Onut, Zastavna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Onut.
Onut
Онут
—  Comună  —
Onut
Onut
Onut se află în Regiunea Cernăuți
Onut
Onut
Onut (Regiunea Cernăuți)
Poziția geografică
Onut se află în Ucraina
Onut
Onut
Onut (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 48°34′02″N 26°03′00″E / 48.56722°N 26.05000°E / 48.56722; 26.0500048°34′02″N 26°03′00″E / 48.56722°N 26.05000°E / 48.56722; 26.05000

ȚarăUcraina Ucraina
RegiuneCernăuți
RaionZastavna

cod KOATUU[*]7321586401
Atestare1150

ReședințăOnut
ComponențăOnut

Altitudine139 m.d.m.

Populație (2007)
 - Total624 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal59434

Prezență online

Onut (în ucraineană Онут, transliterat Onut și în germană Onuth) este un sat reședință de comună în raionul Zastavna din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 624 locuitori, preponderent ucraineni (ruteni).

Satul Onut este situat la o altitudine de 139 metri, pe malul de sud al râului Nistru, la 30 km nord de Cernăuți, în partea de nord-est a raionului Zastavna.

Satul este traversat de râul Onut care reprezenta granița dintre Imperiul Austriac (Bucovina) și cel Rus (Basarabia). Cea mai mare parte a satului este în Bucovina, iar cea de pe malul drept al râului în Basarabia și se numea Onutul-Mic.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Într-o biserică de lângă Liov există (sau exista) o icoană dăruită de Ioan ducele Vlahilor de la Onut la 1150. Inscripția este din 1689, copiată după una mai veche de la 1150, și menționa: Din anul de la Domnul Isus Christos 1150, în cea mai apropiată Sâmbătă de la Sf. Ioan Botezătorul, se odihnește nobilul domn Ioan de Onads ducele Vlahiei. Se presupune că acest duce Ioan de la Onut a putut conduce un mic cnezat local[1], probabil aliat sau vasal al cneazului Galiției, și s-ar fi putut refugia la Liov în urma năvălirii cumanilor.[2]

Centrul religios al cnezatului se pare că a fost în localitatea Vasilău (Vasîliv în limba ucraineană), aflată la 10 km mai înspre vest, pe malul de sud al Nistrului, unde s-au descoperit ruinele unei biserici cu fundația de piatră și un cimitir plin de cruci de piatră, unele din secolul al XII-lea.[3] Această biserică ar putea fi cea mai veche biserică medievală de pe teritoriile moldovenilor. Mult timp, granițele moldovenilor au fost pe linia Nistrului, depășind Onutul spre vest, de la apariția statelor românești până la pierderea Bucovinei.[4] [5] Hotarul de sud al Haliciului trecea pe Nistru de-a lungul căruia se înșiruiau orașele și cetățile Zaleșcic, Vasilău (azi satul Vasîliv, raionul Zastavna), Onut, Bacota, Ușița, Cucelmina, Calisia.[6]

Localitatea Onut a făcut parte încă de la înființare, în 1359, din Principatul Moldovei, făcând parte din Ținutul Hotinului. În ianuarie 1775, ca "răsplată" pentru neutralitatea pe care o păstrase în timpul războiului dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Austriac a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut de atunci încoace sub denumirea de Bucovina, și incluzând Onutul. În cadrul austriac, Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, a fost organizat în districte (în germană Bezirke), Onutul făcând parte din districtul Zastavna (în germană Zastawna).

După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Onut a făcut parte din Plasa Nistrului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era deja formată din ucraineni, existând încă și o minoritate de români. În perioada interbelică, se extrăgea din raza satului nisip folosit la construcții. Mulțumită faptului că nu se găsea încă în Uniunea Sovietică, Onutul a scăpat de foametea ucigașă care a bântuit Ucraina în anii 1930.[7]

Ca urmare a Pactului Hitler-Stalin din 1939, Polonia a fost cotropită de Germania nazistă și de URSS, Onutul fiind unul din punctele de trecere a ultimelor trupe poloneze supraviețuitoare, refugiate în România, țară neutră care le-a transportat pe navele Serviciului maritim român până în Egiptul britanic. Tot conform pactului Hitler-Stalin, la data de 28 iunie 1940 Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS și integrată în componența RSS Ucrainene, reintrând în componența României în perioada 1941-1944, pentru a fi reocupată de către URSS în anul 1944.

Începând din anul 1991, satul Onut face parte din raionul Zastavna al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, doar trei locuitori din localitate s-au declarat români sau moldoveni, reprezentând 0,42% din cei 624 locuitori, preponderent ucraineni[8].

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența lingvistică a comunei Onut

     Ucraineană (99,52%)

     Alte limbi (0,48%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Onut era vorbitoare de ucraineană (99,52%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.[9]


1989: 707 (recensământ)
2007: 624 (estimare)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eugen Lozovan, Dacia sacra, Editura Saeculum, Bucuresti 2015, p215
  2. ^ Nicolae Iorga, Momente istorice, Cultura națională, București, 1927.
  3. ^ Victor Spinei, Spațiul Nord-Estic Carpatic în mileniul întunecat, Editura Universității A. I. Cuza, Iași, 1997, p. 155.
  4. ^ Dumitru Covalciuc, Țara Fagilor, Cernăuți - Tîrgu-Mureș, 1992 p. 23-26.
  5. ^ Gheorghe Postica, Civilizația medievală timpurie din spațiul pruto-nistrean (secolele V-XIII), București, Ed. Academiei Române, 2007, p.241
  6. ^ N. Kotliar, Formarea teritoriului și apariția orașelor Rusiei Haliciene-Volîniene în secolele IX-XIV, Kiev, 1985
  7. ^ Județul Cernăuți.
  8. ^ Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)
  9. ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]