O pogorâre în Maelström

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
„O pogorâre în Maelström”
Maelstrom-Clarke.jpg
Ilustrație pentru "O pogorâre în Maelström" de Harry Clarke, 1919.
Autor Edgar Allan Poe
Titlu original „A Descent into the Maelström”
Țară Statele Unite ale Americii Statele Unite
Limbă engleză
Gen povestire de aventuri, SF
Publicată în Graham's Magazine
Tip media tipăritură (periodic)
Data publicării aprilie 1841

O pogorâre în Maelström” (în engleză A Descent into the Maelström) este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată inițial în 1841. În povestire, un om povestește cum a supraviețuit unui naufragiu și unui vârtej. Ea a fost grupată împreună cu povestirile de raționament ale lui Poe și etichetate, de asemenea, ca o formă timpurie de science fiction.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Inspirată de Moskstraumen și formulată ca o povestire în povestire, povestirea este narată în vârful unui munte escaladat din insulele Lofoten (Norvegia). Povestea este spusă de un bătrân care afirmă că el doar pare bătrân - "Mă credeți foarte bătrân", spune el, "dar nu sunt chiar așa. A fost de ajuns o singură zi - chiar mai puțin - ca părul ăsta, din negru ca tăciunele, să albească de tot, să-mi slăbească mădularele și să mi se zdruncine așa de tare nervii, încât tremur la cea mai mică sforțare și mă tem și de umbra mea." Naratorului, convins de puterea vârtejului pe care-l vede în largul mării, i se spune apoi de o expediție de pescuit a "bătrânului" cu cei doi frați ai săi care a avut loc în urmă cu trei ani.

Condusă de "cea mai groaznică furtună pe care ne-a trimis-o cerul", nava lor a fost prinsă în vortex. Un frate a fost tras în valuri; celălalt a fost înnebunit de groază la vederea spectacolului și s-a înecat atunci când nava a fost înghițită de vârtaj. La început, naratorul a văzut doar teroare hidoasă în acel spectacol. Într-un moment de revelație, el a văzut că Maelströmul este o creație frumoasă și minunată. Observând modul în care obiectele din jurul lui erau absorbite în vârtej, el a dedus că "cu cât un lucru este mai mare, cu atât cobora mai repede" și că obiectele de formă sferică erau trase în jos mai rapid. Spre deosebire de fratele său, el a abandonat nava și s-a legat de un butoi cilindric, până când a fost salvat câteva ore mai târziu. Bătrânul îi spune povestea naratorului, fără nici o speranță că naratorul o va crede.

Analiză[modificare | modificare sursă]

Începutul povestirii se aseamănă cu The Rime of the Ancient Mariner (1798) al lui Samuel Taylor Coleridge: în ambele, un bătrân își spune entuziasmat povestea naufragiului și supraviețuirii lui.[1] Povestirea este una de senzație, subliniind gândurile și sentimentele naratorului, în special frica sa terorizantă de a fi ucis în vârtej.[2] Naratorul își folosește abilitățile sale de raționament pentru a supraviețui și povestirea este considerată una dintre primele exemple de science fiction ale lui Poe.[3]

Teme majore[modificare | modificare sursă]

Aluzii[modificare | modificare sursă]

Povestirea îl menționează pe Jonas Danilssønn Ramus, un norvegian care a scris despre faimosul vârtej maelström de la Saltstraumen. Epigraful de la început este citat din eseul "Against Confidence in Philosophy and Matters of Speculation" (1676)al lui Joseph Glanvill, deși Poe a modificat textul în mod semnificativ.[4]

Istoricul publicării[modificare | modificare sursă]

‎Povestirea a apărut pentru prima dată în ediția din mai 1841 a revistei Graham's Magazine, publicată în aprilie.[5] Poe s-a grăbit să finalizeze povestea la timp și a recunoscut mai târziu că concluzia a fost imperfectă.[6] La scurt timp după ce povestirea "Crimele din Rue Morgue" a lui Poe a fost tradusă în franceză fără recunoaștere, cititorii francezi căutau alte lucrări ale lui Poe și "O pogorâre în Maelström" a fost printre primele traduse.[7] Ca și celălalte povestiri de aventuri marine Aventurile lui Arthur Gordon Pym și The Journal of Julius Rodman, cititorii au crezut că "O pogorâre în Maelström" era adevărată și un pasaj a fost retipărit în ediția a IX-a a Enciclopediei Britannica – în mod ironic, el s-a inspirat dintr-un pasaj pe care Poe l-a luat dintr-o ediție anterioară a aceleiași enciclopedii.[6] În iunie 1845, "O pogorâre în Maelström" a fost colectat pentru prima dată ca parte a volumului Tales a lui Poe, publicat de ‎Wiley & Putnam, și care a inclus alte 11 povestiri.[8]

Răspuns critic[modificare | modificare sursă]

La scurt timp după publicarea sa, numărul din 28 aprilie al Daily Chronicle a inclus notița: "The 'Descent into the Maelstroom' de Edgar A. Poe, Esq., este nedemn de tocul unuia ale cărui talente îi permit o gamă mai largă și mai amplă".[9] Mordecai M. Noah în Evening Star a scris, totuși, că povestea "pare să fie egală ca interes cu puternicul articol al tocului său din ultimul număr, 'Crimele din Rue Morgue'".[9]

Adaptări[modificare | modificare sursă]

În 1986, compozitorul american Philip Glass a scris muzică inspirată de "O pogorâre în Maelström". Ea a fost contractată de Teatrul de Dans Australian.

Referiri în lucrări literare[modificare | modificare sursă]

În 1970, scriitorul cehoslovac Ludvík Vaculík a făcut multe referiri la "O pogorâre în Maelström", precum și la "Pisica neagră" în romanul său The Guinea Pigs. În Player Piano a lui Kurt Vonnegut, Paul Proteus se gândește să "coboare în Maelstrom", cedând în fața voinței soției sale.[10]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sova 2001, p. 66
  2. ^ Silverman 1991, p. 169
  3. ^ Tresh 2002, pp. 116-117
  4. ^ Sova 2001, pp. 65-66
  5. ^ Bittner 1962, p. 164
  6. ^ a b Meyers 1992, p. 125
  7. ^ Silverman 1991, p. 320
  8. ^ Thomas & Jackson 1987, p. 540
  9. ^ a b Thomas & Jackson 1987, p. 324
  10. ^ Vonnegut 1952, p. 184

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]