Annabel Lee

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru articole cu același nume sau cu unul similar, vedeți Anabelle Lee (dezambiguizare).
„Annabel Lee”
Annabel Lee fair copy Poe 1849.jpg
Copie a manuscrisului realizată în 1849 de Edgar Allan Poe, Columbia University Rare Book and Manuscript Library.
AutorEdgar Allan Poe  Modificați la Wikidata
Titlu originalAnnabel Lee[*]
TraducătorEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 1574: bad argument #1 to 'ipairs' (table expected, got nil)
Țara primei aparițiiStatele Unite ale Americii  Modificați la Wikidata
Limbălimba engleză  Modificați la Wikidata
Genpoezie  Modificați la Wikidata
Publicată înDaily Tribune[*]  Modificați la Wikidata
Data publicării  Modificați la Wikidata
Sartain's Union Magazine of Literature and Art, ianuarie 1850, Philadelphia

Annabel Lee” este ultimul poem complet[1] al scriitorului american Edgar Allan Poe. Ca multe dintre poemele lui Poe, el explorează tema morții unei femei frumoase.[2] Naratorul, care se îndrăgostise de Annabel Lee atunci când ambii erau tineri, are o dragoste atât de puternică pentru ea încât chiar și îngerii sunt invidioși. El își păstrează dragostea lui pentru ea, chiar și după moartea ei. Au existat dezbateri cu privire la femeia care a fost sursa de inspirație pentru „Annabel Lee”. Deși au fost sugerate mai multe femei, soția lui Poe, Virginia Eliza Clemm Poe, este una dintre candidatele cele mai credibile. Scris în 1849, poemul a fost publicat abia la scurt timp după moartea lui Poe în același an.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Naratorul poemului își descrie dragostea lui pentru Annabel Lee, care a început cu mulți ani în urmă într-un „regat lângă mare”. Deși ei erau tineri, dragostea lor unul pentru celălalt ardea cu atâta intensitate încât îngerii au devenit invidioși. Acesta este motivul pentru care naratorul crede că serafimii au cauzat moartea ei. Chiar și așa, dragostea lor este suficient de puternică ca să treacă dincolo de mormânt și naratorul crede că cele două suflete sunt încă nedespărțite. În fiecare noapte, el o visează pe Annabel Lee și vede strălucirea ochilor ei în stele. În fiecare noapte, el se culcă alături de ea în mormântul ei de lângă mare.

Analiză[modificare | modificare sursă]

Ca multe alte poeme ale lui Poe, precum „Corbul”, „Ulalume” și „Celei din paradis”, „Annabel Lee” utilizează o temă frecventă a lui Poe și anume tema „moartea unei femei frumoase[2], pe care el o considera ca fiind „subiectul cel mai poetic din lume”.[3] Ca și alte femei din multe scrieri ale lui Poe, ea se îmbolnăvește și se căsătorește de tânără.[4] Poemul se concentrează pe o iubire ideală, care este neobișnuit de puternică. De fapt, acțiunile naratorului arată nu numai că el o iubește pe Annabel Lee, ci o venerează, ceva ce se poate face doar după moartea ei.[5] Naratorul recunoaște că el și Annabel Lee erau copii atunci când s-au îndrăgostit, dar explicația sa că îngerii au ucis-o este în sine copilărească, sugerând că el nu s-a maturizat mult de atunci.[6] Repetarea acestei afirmații sugerează că el încearcă să-și raționalizeze propriile sentimente excesive de pierdere.[6]

Spre deosebire de „Corbul”, în care naratorul crede că el nu se va mai întâlni „niciodată” cu iubirea sa, în „Annabel Lee” se spune că cei doi vor fi din nou împreună, deoarece nici măcar demonii „nu le pot despărți” sufletele.

Structură poetică[modificare | modificare sursă]

„Annabel Lee” este format din șase strofe, trei cu șase versuri, una cu șapte și două cu opt, cu o rimă ușor diferită în fiecare dintre ele.[2] Deși nu este punct de vedere tehnic o baladă, Poe a menționat-o astfel.[7] Ca o baladă, poemul folosește repetarea unor cuvinte și expresii în mod intenționat pentru a crea efectul trist.[2] Numele Annabel Lee scoate în evidență sunetul literei „L”, un truc frecvent întâlnit la personajele feminine ale lui Poe precum „Eulalie”, „Lenore” și „Ulalume”.[8]

Există dezbateri cu privire la ultimul vers al poemului. The Edgar Allan Poe Society din Baltimore, Maryland a identificat 11 versiuni ale poemului „Annabel Lee” care au fost publicate între 1849 și 1850.[9] Cu toate acestea, cea mai mare variație este în versul final:

Manuscrisul original: In her tomb by the side of the sea
Versiunea alternativă: In her tomb by the sounding sea

Surse de inspirație[modificare | modificare sursă]

Soția lui Poe, Virginia, este considerată adesea a fi sursa de inspirație pentru „Annabel Lee”.

Nu este clar la cine se referă personajul omonim Annabel Lee.[10] Biografii și criticii sugerează adesea că utilizarea frecventă de către Poe a temei „morții unei femei frumoase” provine din pierderea repetată a femeilor de-a lungul întregii sale vieți, precum mama sa Eliza Poe și mama sa vitregă Frances Allan.[11] Biografii interpretează adesea că „Annabel Lee” a fost scris pentru soția lui Poe, Virginia, care murise cu doi ani mai înainte, așa cum a sugerat poeta Frances Sargent Osgood, deși Osgood este ea-însăși o candidată pentru muza inspiratoare a poemului.[10] Un caz puternic se poate face pentru soția lui Poe, Virginia: ea a fost cea care l-a iubit încă din copilărie, singura care a fost mireasa lui și singura care a murit.[12] Lecturi autobiografice ale poemului au fost, de asemenea, folosite pentru a sprijini teoria că Virginia și Poe nu și-au consumat căsătoria și că „Annabel Lee” era „fecioară”.[13] Unii critici, inclusiv T.O. Mabbott, credeau că Annabel Lee era doar produsul imaginației sumbre a lui Poe și că Annabel Lee nu a fost o persoană reală. O iubită din copilărie a lui Poe pe nume Sarah Elmira Royster credea că poetul a scris poemul în timp ce se gândea la ea[14] și că însuși Poe a spus asta.[15] Sarah Helen Whitman și Sarah Anna Lewis au susținut, de asemenea, că au fost surse de inspirație a poemului.[16]

O legendă locală din Charleston, Carolina de Sud spune povestea unui marinar care a întâlnit o femeie pe nume Annabel Lee. Tatăl ei a dezaprobat relația lor, iar cei doi s-au întâlnit pe ascuns într-un cimitir înainte ca marinarul să plece din Charleston. În timp ce se afla departe, el a auzit de moartea Annabelei de febră galbenă, dar tatăl ei nu i-a permis să vină la înmormântare. Pentru că nu știa locul exact de îngropăciune, el a rămas de veghe în cimitirul unde s-au întâlnit adesea în secret. Nu există dovezi că Edgar Allan Poe a auzit de această legendă, dar localnicii insistă ca ea l-ar fi inspirat, având în vedere mai ales faptul că Poe a locuit o scurtă perioadă la Charleston în anul 1827, în timp ce se afla în armată.[17]

Istoricul publicării[modificare | modificare sursă]

„Annabel Lee” a fost scris probabil în mai 1849.[16] Poe a luat măsuri pentru a se asigura că poemul va fi tipărit. El i-a dat o copie lui Rufus Wilmot Griswold, executor literar și rival personal, i-a dat o altă copie lui John Thompson pentru a rambursa o datorie de 5 dolari și a vândut o copie către revista Sartain's Union Magazine în scopul de a o publica.[12] Deși Sartain's era autorizată să-l publice în ianuarie 1850, Griswold l-a publicat primul la 9 octombrie 1849, la două zile după moartea lui Poe ca parte a necrologului său pentru Poe în ziarul Daily Tribune din New York. Thompson l-a publicat în numărul din noiembrie 1849 al revistei Southern Literary Messenger.[12]

Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în Revista Fundațiilor Regale,[18] fiind inclusă în 1938 în volumul Poemele lui Edgar Allan Poe, editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele Scrieri alese, editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”.

Recepție[modificare | modificare sursă]

„Annabel Lee” a fost o sursă de inspirație pentru Vladimir Nabokov, mai ales pentru romanul Lolita (1955), în care naratorul, fiind copil, se îndrăgostește de bolnava Annabel Leigh „într-un regat lângă mare”. Inițial, Nabokov și-a intitulat romanul The Kingdom by the Sea.[19] Nabokov l-ar fi folosit mai târziu ca titlu pentru „romanul-sosie” al Lolitei, Look at the Harlequins!.

Adaptări[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ www.eapoe.org
  2. ^ a b c d Meyers, Jeffrey. Edgar Allan Poe: His Life and Legacy. New York: Cooper Square Press, 1992. p. 243. ISBN 0-8154-1038-7
  3. ^ Poe, Edgar A. "The Philosophy of Composition" (1846).
  4. ^ Weekes, Karen. "Poe's feminine ideal", inclus în The Cambridge Companion to Edgar Allan Poe, editat de Kevin J. Hayes. Cambridge University Press, 2002. p. 152. ISBN 0-521-79727-6
  5. ^ Hoffman, Daniel. Poe Poe Poe Poe Poe Poe Poe. Baton Rouge: Louisiana State University Press, 1972. p. 68. ISBN 0-8071-2321-8
  6. ^ a b Empric, Julienne H. "A Note on 'Annabel Lee'", inclus în Poe Studies. Volume VI, Number 1 (June 1973). p. 26.
  7. ^ Quinn, Arthur Hobson. Edgar Allan Poe: A Critical Biography. Baltimore: The Johns Hopkins University Press, 1998: 606. ISBN 0-8018-5730-9
  8. ^ Kopley, Richard and Kevin J. Hayes. "Two verse masterworks: 'The Raven' and 'Ulalume'", inclus în The Cambridge Companion to Edgar Allan Poe, editat de Kevin J. Hayes. Cambridge University Press, 2002: 200. ISBN 0-521-79727-6
  9. ^ "Annabel Lee" – List of texts and variant texts at the Edgar Allan Poe Society online
  10. ^ a b Silverman, Kenneth. Edgar A. Poe: Mournful and Never-ending Remembrance. New York: Harper Perennial, 1991. p. 401. ISBN 0-06-092331-8
  11. ^ Weekes, Karen. "Poe's feminine ideal", inclus în The Cambridge Companion to Edgar Allan Poe, editat de Kevin J. Hayes. Cambridge University Press, 2002. p. 149. ISBN 0-521-79727-6
  12. ^ a b c Meyers, Jeffrey. Edgar Allan Poe: His Life and Legacy. New York: Cooper Square Press, 1992. p. 244. ISBN 0-8154-1038-7
  13. ^ Hoffman, Daniel. Poe Poe Poe Poe Poe Poe Poe. Baton Rouge: Louisiana State University Press, 1972. p. 27. ISBN 0-8071-2321-8
  14. ^ www.pambytes.com
  15. ^ Silverman, Kenneth. Edgar A. Poe: Mournful and Never-ending Remembrance. New York: Harper Perennial, 1991. p. 426. ISBN 0-06-092331-8
  16. ^ a b Sova, Dawn B. Edgar Allan Poe: A to Z. Checkmark Books, 2001. p. 12. ISBN 0-8160-4161-X
  17. ^ Crawford, Tom. "The Ghost by the Sea". Retrieved 14 mai 2008.
  18. ^ Emil Gulian, „Poeme din Edgar Poe”, în Revista Fundațiilor Regale, București, anul IV, nr. 12, 1 decembrie 1937, pp. 538-539.
  19. ^ Meyers, Jeffrey. Edgar Allan Poe: His Life and Legacy. New York: Cooper Square Press, 1992. p. 302. ISBN 0-8154-1038-7

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Annabel Lee