Azotat de sodiu
| Azotat de sodiu | |
 | |
| |
| Denumiri | |
|---|---|
| Alte denumiri | nitrat de sodiu, azotat de natriu, salpetru de Chile |
| Identificare | |
| Număr CAS | 7631-99-4 |
| ChEMBL | CHEMBL1644698 |
| PubChem CID | 517680 24268, 517680 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | NaNO3 |
| Aspect | pulbere albă cristalină |
| Masă molară | 101,11 g·mol−1 |
| Proprietăți | |
| Densitate | 2,260 g7cm3 (16 °C) |
| Starea de agregare | solidă |
| Punct de topire | 308 °C |
| Punct de fierbere | 380 °C |
| Solubilitate | bună în apă (874 g/L la 20 °C) |
 | |
| NFPA 704 | |
0
1
0
OX
| |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Azotatul de sodiu (nitrat de sodiu, azotat de natriu sau salpetru de Chile) este o sare a acidului azotic (nitric) cu formula: NaNO3. Formează cristale incolore, similare calcitului[2] În soluție se găsește sub starea disociată: Na+ și NO3-.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Primul transport de salpetru de Chile în Europa a ajuns în Anglia în 1820 sau în 1825, dar nu și-a găsit prea mulți cumpărători, iar cantitatea a fost deversată în mare pentru a nu fi date din nou costurile vamale.[3][4] Totuși, cu timpul, exploatarea de salpetru din America a devenit o afacere profitabilă (în anul 1859, Anglia a consumat 47 000 de tone metrice de salpetru [4]). Chile s-a luptat împotriva aliaților săi Peru și Bolivia în Războiul Pacificului dintre anii 1879-1884 și și-a făcut cele mai bogate depozite. În 1919, Ralph Walter Graystone Wyckoff a determinat structura cristalului de azotat de sodiu folosind cristalografia cu raze X.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Azotat de sodiu”, Chile saltpeter (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ Pauling, op. cit., p. 279
- ^ S. H. Baekeland "Några sidor af den kemiska industrien" (1914) Svensk Kemisk Tidskrift, p. 140.
- ^ a b Friedrich Georg Wieck, Uppfinningarnas bok (1873, Swedish translation of Buch der Erfindungen), vol. 4, p. 473.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
- Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961
| |||||