Sari la conținut

Nicolai Baboglu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicolai Baboglu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Copceac, RSS Moldovenească, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba găgăuză Modificați la Wikidata

Nicolai Baboglu (în găgăuză Nikolay Baboglu; n. , Copceac, RSS Moldovenească, URSS – d. , Chișinău, Republica Moldova) a fost un poet, scriitor, traducător și profesor sovietic și moldovean de etnie găgăuză. Alături de Dionis Tanasoglu este considerat drept unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai prozei găgăuze.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în satul Tătar Copceac din județul Cahul, Basarabia (România interbelică), într-o familie de țărani găgăuzi. După ce a studiat la Școala de Pedagogie din Cahul și Facultatea de „Limbă moldovenească” a Universității de Stat din Chișinău, a lucrat ca profesor mulți ani și a fost ministru adjunct al educației în Moldova.[2]

A început să se angajeze într-o activitate literară sistematică la începutul anilor 1950. Primele sale experimente poetice nu s-au remarcat însă prea mult printre poeziile sovietice similare din acea perioadă. Printre lucrările sale ulterioare, mai cunoscute, se numără: povestirea „Garoafele au înflorit din nou” (Гвоздики расцвели вновь), colecțiile de poezii „Cântecele meleagului natal” (Песни родного края) și piesa „Lumânări pentru sănătate” (Свечи за здоровье). A scris, de asemenea, articole în ziare și reviste și efectuat cercetări despre literatura și limba găgăuză.

A efectuat o serie de traduceri ale scriitorilor ruși, români și moldoveni (lucrări ale unor autori precum Pușkin, Lermontov, Șolohov, Turgheniev, Eminescu, Creangă, Bucov și alții).[3]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Танасоглу, Д. Щедрость дарования // Бабоглу Н. Тарафымын пиетлери. Кишинев, 1988 г. Стр. 3
  2. ^ Biografie la gagauzy.com
  3. ^ Bulgar S., Baboglu Nicolai. Гагаузские судьбы („Destine găgăuze”). Chișinău, 2003. pag. 120—124.