Muntele Vulcan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Muntele Vulcan, foto: aprilie 2013.

Muntele Vulcan cum apare în toponimia locală, reprezintă un masiv muntos care face parte din grupa Carpaților Occidentali. Situat la cumpăna izvoarelor Crișului Alb și Arieșului, în Munții Apuseni, Muntele Vulcan (1263 m) se impune spectaculos în peisaj, străjuind spre sud Țara Moților Crișeni.

Acces[modificare | modificare sursă]

Accesul se face din DN 74 – Brad - Abrud - Câmpeni, vârful Muntelui Vulcan dezvoltându-se la o distanță de 1 km deasupra satului Buceș-Vulcan. În apropiere se află și Pădurea de mesteceni de la Cornițel și Pădurea de tei de la Mihăileni.

Relief[modificare | modificare sursă]

Cu o suprafață de peste 5 ha, o înălțime de 1263 m și o diferență de nivel, față de Pasul Buceș, de peste 500 m, Muntele Vulcan este o parte componenta a Munților Abrudului, situați în sudul Munților Bihor. El se înalță în hotarul satului Buceș-Vulcan, la granița dintre județele Hunedoara și Alba.

Acest masiv izolat, constituit din calcare jurasice albe, reprezintă resturile unei clipe calcaroase cu caracter recifal. Calcarele de aici păstrează numeroase urme de fosile, caracteristice pentru fauna de corali, care a generat straturi uriașe în mările calde ale erei mezozoice (Marea Tetis). Masa de calcar a muntelui se înalță de la bază cu aproximativ 300 m, versantul dinspre Pasul Buceș fiind extrem de abrupt. Pe platoul de pe vârf s-au format câteva doline, care se evidențiază prin forma caracteristică de pâlnie.

Platoul muntelui este acoperit parțial cu soluri de pădure, în timp ce versantul sudic, abrupt, are la bază o trenă de grohotișuri. Versantul nord-vestic are o pantă domoală, care coboară spre izvoarele Crișului Alb. Pe râul Dragobald se dezvoltă două cascade (de 8, respectiv 30 m) și izbucul Fântânuța.

Vegetație și fauna[modificare | modificare sursă]

Rezervația naturală Muntele Vulcan este o arie protejată de tip mixt (paleontologică, peisagistică și botanică), categoria a IV-a.

Vegetația este formată predominant din făgete pure sau cu diseminații de brad. Pe platoul stâncos se dezvoltă exemplare izolate de pin și tisă. Versanții sudici și sud-estici abrupți adăpostesc plante saxicole, care cresc pe stânci sau în crăpăturile acestora.

  • În total, aici au fost inventariate 435 de specii de plante, dintre care
  • 18 specii rare de plante alpine și montane și 11 specii endemice, dacice și carpatice, precum crinul sălbatic, stânjenelul de pădure, garofița de stâncă, floarea de colț, sângele voinicului, mătrăguna, liliacul de stâncă, tisa și mojdreanul, toate cu o deosebită importanță fitogeografică.

Fauna se remarcă în special prin prezența acvilelor de câmp, vultureilor și a șoimilor randunelelor.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]