Morchella rotunda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Morchella rotunda
Zbârciog rotund
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Ascomycota
Subdiviziune: Pezizomycotina
Clasă: Pezizomycetes
Ordin: Pezizales
Familie: Morchellaceae
Gen: Morchella
Specie: M. rotunda
Nume binomial
Morchella rotunda
(Pers.) Boud. (1907)
Sinonime
  • Phallus esculentus var. rotundus Pers. (1800)
  • Morchella conica var. rigida Krombh. (1834) [1]
  • Morilla villica Quél. (1886)
  • Morchella rotunda var. rigida (Krombh.) Jacquet. (1985)
  • Morchella rotunda var. esculenta (L.) Jacquet. & Bon (1985)
Modifică text Consultați documentația formatului

Morchella rotunda (Christian Hendrik Persoon, 1801 ex Émile Boudier, 1907) este o specie de ciuperci comestibile saprofită foarte delicată din încrengătura Ascomycota, în familia Morchellaceae și de genul Morchella.[2] Ea este denumită în popor zbârciog rotund.[3] În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în grupuri, mai rar solitar, la marginea de drum sub tufișuri, în păduri de foioase, prin zăvoaie, parcuri, aproape numai pe lângă frasini, preferând soluri calcaroase și argiloase. Timpul apariției de la mijlocul lui aprilie până în mai (iunie) este ceva mai târziu în relație cu cel a altor zbârciogi.[4][5][6]

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Émile Boudier

În anul 1801, marele savant suedez Christian Hendrik Persoon a diferențiat taxonul Phallus esculentus, dat de renumitul Carl von Linné în 1753,[7] în volumul 1 al operei sale Synopsis methodica Fungorum, văzând în această ciupercă o variație.[8]

În anul 1907, micologul francez Émile Boudier a declarat-o specie proprie în lucrarea sa Histoire et Classification des Discomycètes d'Europe, bazându-se printre altele pe diferența în aspectul exterior și cel al sporilor (culoare, formă, mărime).[9]

Deci mulți micologi văd momentan în această specia numai o variație a soiului Morchella esculenta, se ține și clasificarea lui Boudier. Astfel soiul rămâne conform taxonomiei franceze o specie de sine stătătoare.[10] Dar și în Italia[11][12] precum în România[13][14] este catalogat sub numele particular.

Ciuperca a fost de asemenea descrisă chiar sub numele Morchella rotunda var. esculenta de micologii francezi Émile Jacquetant și Marcel Bon în 1985.[15][16]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.: Morchella rotunda

Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: Gyromitra, Helvella, Morchella și Verpa. Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: Morchella și Verpa sunt unicamerale, pe când Gyromitra și Helvella sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor.[17][18]

  • Corpul fructifer: are un diametru de 4-10 (15) cm, este de formă rotundă sau slab ovoidală, cu suprafața zbârcită și perforată de alveole destul de mari, în formă de faguri, rânduite neregulat, separate prin creste ondulate și repede gol în interior, prezentând numai o singură cavitate. Pereții interiorului sunt granulați. Marginea este separată de picior printr-o brazdă. Coloritul este mereu gri-galben până la galben-ocru respectiv galben de ceară. Fundul alveolelor este vizibil mai închis în culoare.
  • Piciorul: are o lungime de 4-6 (8) cm și o grosime de 2-3,5 cm, este destul de scurt, solid, în formă de măciucă (cilindric precum lățit la bază), de asemenea cu o singură cavitate, suprafața fiind brumată în sus spre pălărie, iar încrețită și brăzdată spre bază. Culoarea tijei este albicioasă în tinerețe, la bătrânețe adesea cu nuanțe gălbui-ocracee din ce în ce mai evidente.
  • Carnea: este albicioasă, ceroasă, și ceva tare, cu gust plăcut precum un miros de ciuperci, chiar slab spermatic.
  • Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali, netezi, au o mărime de 18-20 x 10-12 microni și sunt colorați galben-ocru.[4][5][6]

Această ciupercă nu-și schimbă culoarea după adăugarea de reactivi chimici.[19]

  • M. rotunda tânără
    M. rotunda tânără
  • M. rotunda bătrână
    M. rotunda bătrână
  • M. rotunda, grup
    M. rotunda, grup

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Morchella rotunda poate fi confundată cu alte specii de genul Morchella, în primul rând cu surata ei Morchella esculenta în stadiu matur[20] sau de exemplu cu exemplare tinere ale Morchella crassipes,[21] Morchella deliciosa,[22] Morchella elata,[23] Morchella elatoides Jacquet,[24] Morchella pragensis,[25] Morchella eximia, [26] Morchella pragensissin. frustrata,[27] Morchella punctipes,[28] Morchella tridentina sin. Morchella frustrata,[29] Morchella spongiola[30] sau Morchella steppicola[31] Morchella vulgaris[32] precum cu Verpa bohemica.

Pentru un începător, confundarea cu buretele posibil mortal Gyromitra esculenta (zbârciogul gras), cu totul că speciile se deosebesc destul de clar, ar putea să se dezvolte fatal.

Ciuperci asemănătoare[modificare | modificare sursă]

  • Morchella crassipes
    Morchella crassipes
  • Morchella deliciosa
    Morchella deliciosa
  • Morchella elata
    Morchella elata
  • Morchella elatoides
    Morchella elatoides
  • Morchella esculenta
    Morchella esculenta
  • Morchella eximia
    Morchella eximia
  • Morchella punctipes
    Morchella punctipes
  • Morchella spongiola
    Morchella spongiola
  • Morchella steppicola
    Morchella steppicola
  • Morchella vulgaris
    Morchella vulgaris
  • Verpa bohemica
    Verpa bohemica
  • !!!Gyromitra esculenta!!!
    !!!Gyromitra esculenta!!!

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Zbârciogi uscați
Pui cu zbârciogi

Mai întâi trebuie menționat că zbârciogul rotund nu poate fi mâncat crud pentru că conține puțină hidrazină care se dizolvă în timpul fierberii. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat.[33]

Morchella rotunda este de calitate gastronomică foarte bună. Ea poate fi pregătită ca ciulama,[34], alături de legume, dar nu împreună cu alte ciuperci (din cauza gustului și mirosului specific) sau ca sos, servit cu carne albă (pui, curcan, porumbel, vițel). Se și potrivește la o mâncare de creier (porc, vițel), cu raci, scoici, melci[35] sau ca foietaj cu șuncă sau într-o plăcintă (de exemplu „pe modul reginei” , cu carne de vițel sau pui). Exemplare mai mari pot fi prăjite ca un șnițel[36] sau umplute cu carne, după ce au fost blanșate.[37]

Uscați și preparați după înmuiat, bureții dezvoltă un gust și miros mai intensiv (folosiți și apa de înmuiat filtrată printr-o sită). Este recomandat, de nu a folosi piciorul, pentru că acesta devine după înmuiere gomos.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mycobank 1
  2. ^ Mycobank
  3. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 551, ISBN 978-606-12-1535-5
  4. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 326-327, ISBN 978-3-440-13447-4
  5. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 616-617, ISBN 3-405-12116-7
  6. ^ a b Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  7. ^ Carolus Linnaeus: „Species plantarum”, vol. 2, Editura Laurentius Salvius, Holmium [Stockholm] 1753, p. 1178
  8. ^ Christian Hendrik Persoon: „Synopsis methodica Fungorum”, vol. 1, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p. 619
  9. ^ Émile Boudier: „Les Discomycètes d'Europe”, Editura Librairie des Sciences Naturelles Paul Klincksieck, Paris 1907, p. 31
  10. ^ MycoDB
  11. ^ Gruppo Micologico Cebano
  12. ^ Funghi magazine
  13. ^ Ciupercarul
  14. ^ „Scurt ghid al culegătorului de ciuperci, p.18”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Émile Jacquetant: „Les Morilles”, Editura Editions Piantanida, Paris 1984, p. 94
  16. ^ Émile Jacquetant & Marcel Bon: „Morchella rotunda var. esculenta”, în: „Documents Mycologiques”, vol. 14, nr. 56), 1985, p. 1
  17. ^ Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2012, p. 226, ISBN 978-1-4454-8404-4
  18. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 220-221, ISBN 978-3-8427-0483-1
  19. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 640, ISBN 3-85502-0450
  20. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1153
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 24-25, ISBN 3-405-12124-8
  22. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1157, 1158
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 586-587, ISBN 3-405-11774-7
  24. ^ Morchella elatoides
  25. ^ Morchella pragensis
  26. ^ Émile Boudier: „Icones mycologicae ou iconographie des champignons de France principalement discomycètes avec texte descriptif”, vol. II, Editura Librairie des Sciences Naturelles”, Paris 1910, p. 108, tab. 208
  27. ^ Morchella pragensis
  28. ^ Morchella punctipes
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 650-651, ISBN 3-405-12081-0
  30. ^ Meinhard Michael Moser: „Über das Massenauftreten von Formen der Gattung Morchella auf Waldbrandflächen”, în: „Sydowia”, vol. 3, Editura Ferdinand Berger & Söhne G.m.b.H., Horn, Austria 1949, p. 188
  31. ^ Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde: „Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 40-42, Editura Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde, 1974, p. 113
  32. ^ Bruno Cetto: Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 652-653, ISBN 3-405-12081-0
  33. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 224-225, ISBN 978-3-8427-0483-1
  34. ^ Silvia Jurcovan: „Carte de bucate”, Editura Humanitas, București 2012, p. 96, ISBN 978-973-50-3475-7
  35. ^ Joachim Richter: „Dr. Oetker Pilz-Kochbuch”, Editura Ceres, Bielefeld 1983, p. 121-122
  36. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 53-57, ISBN 3-453-40334-7
  37. ^ Sanda Marin: „Carte de bucate”, Editura Orizonturi, București 1995, p. 93

Bibiliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Morchella_rotunda&oldid=16178175