Sanda Marin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sanda Marin
Cecilia Simionescu 2.jpg
Cecilia Maria Simionescu pe coperta Cărții de bucate semnate cu pseudonimul Sanda Marin
Date personale
Născută decembrie 1900
Iași, România
Decedată 1961, (61 de ani)
București, Republica Populară Română
Părinți Ion Th. Simionescu
Căsătorită cu Mihai Zapan
Naționalitate  România
Ocupație scriitor, muzician, gastronomie
Activitate
Alte nume Sanda Marin
Educație studii de muzică la Paris
Cunoscută pentru Cartea de bucate

Sanda Marin (numele adevărat fiind Cecilia Maria Zapan (n. Simionescu)[1], n. decembrie 1900, Iași - d. 1961, București) este autoarea celei mai celebre cărți de bucate românești.

Date personale și viața[modificare | modificare sursă]

Sanda Marin a venit pe lume într-o familie din elita intelectualității Iașului. Tatăl ei, cărturarul Ion Simionescu, a fost un reputat naturalist, paleontolog și geograf, devenit profesor universitar de foarte tânar, la nici 30 de ani. Micuța Cecilia s-a bucurat de cea mai aleasă educație. Stăpânea la perfecțiune germana, franceza și engleza, a studiat pianul la Paris și apoi în țară cu faimoasa Florica Musicescu, profesoara lui Dinu Lipatti și a lui Dan Grigore. A crescut într-o casă vizitată de spirite luminate ale vremii: cărturari, scriitori, muzicieni, actori, pictori. Căsătorită cu Mihai Zapan, doctor în chimie, Cecilia Maria și-a transformat căminul într-o oază de bucurie pentru prietenii pe care îi încânta exclusiv cu creații gastronomice proprii. Pe la începutul anilor '30, nemulțumită de cărțile de bucate existente pe piață, Cecilia Maria Zapan s-a hotărat să demonstreze cu forțe proprii că și gătitul poate fi o artă. Nefiind prea sigură de succesul cărții, și-a ales un pseudonim care urma să devină un termen de primă referință pentru gurmanzi: Sanda Marin. Este de menționat că tatăl său, profesorul Ion Simionescu, era directorul Editurii „Cartea Românescă”[1], din București, unde a fost publicată Cartea de bucate.

„Carte de bucate”[modificare | modificare sursă]

Cartea de bucate a Sandei Marin a apărut în 1936 în editura Cartea Românească, fiind prefațată de Păstorel Teodoreanu.[2] Aceasta conținea nu mai puțin de 10.000[3] de rețete culinare cunoscute în bucătăria românească, autohtone și împrumutate sau inspirate din alte tradiții gastronomice. Cartea a reapărut după cel de-al Doilea Război Mondial într-o ediție prescurtată, adaptată la ideologia și la lipsurile alimentare din timpul comunismului,[4] a apărut mai apoi în mai multe ediții. Din motive ideologice au fost înlăturate „rețetele socotite [...] prea opulente, prea cosmopolite sau și una și alta”,[4] de exemplu, salata de icre negre, galantina de curcan, Chateaubriand, Bouillabaisse, supa de cești (consommé), sufleul surpriză, cozonacii moldovenești (cu 100 de ouă pentru 5 kilograme de făină).[5] Ulterior a fost tradusă în limbi străine - în engleză, germană etc. Ediția americană „Traditional Rumanian Cooking” din 1996 conține 1296 rețete. După căderea comunismului a continuat apariția unor noi ediții.

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

  • Andrei Pleșu: „Am crescut sub semnul cărții Sandei Marin. În copilărie, credeam că e un singur cuvânt, „sandamarinul”, care denumește o ustensilă cu care poți găti orice. Mai târziu, când am aflat că este vorba despre o carte scrisă de o doamnă, am răsfoit-o cu voluptate și trebuie să recunosc cinstit că mi-a stârnit apetitul pentru problema feminismului...”

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Irina Mihaela Patrulius, Amintiri despre Sanda Marin, In :Carte de bucate, Sanda Marin (2009), p. 13.
  2. ^ Trucuri în bucătărie de la celebra Sanda Marin: ce frăgezește o carne tare, cum se bate frișca și de ce se ține untul în apă fiartă cu sare, 27 august 2016, Ionela Stănilă, Adevărul, accesat la 27 august 2016
  3. ^ În realitate au fost aproximativ 1.300 de rețete. Vd. Notă asupra ediției, In: Carte de bucate, Sanda Marin, ediție integrală, Humanitas, București, 2009, p.6.
  4. ^ a b Notă asupra ediției, In: Carte de bucate, Sanda Marin, ediție integrală, Humanitas, București, 2009, p.6.
  5. ^ Notă asupra ediției, In: Carte de bucate, Sanda Marin, ediție integrală, Humanitas, București, 2009, p.7.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]