Lăută

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Diferite lăute
(Deutsches Museum München)

Lăuta (var. alăută) este un instrument muzical cu coarde ciupite, cu gâtul lung, încovoiat și fără bare, iar cutia de rezonanță având pe față un orificiu de vibrație, este foarte bombată, cu un fund adânc și rotunjit, în formă de migdală, asemănător cu cobza.

Lăuta, de proveniență persano-arabă (al ûd) a fost introdusă în Europa din zona Spaniei, odată cu ocupația maură din secolele XI-XII. Europenii au preluat acest instrument și i-au adus unele modificări datorate unui alt sistem de gândire muzicală, tipic european și, într-un timp foarte scurt, acest instrument a căpătat o popularitate absolut incredibilă.[1] Lăuta a fost foarte răspândită în Europa în sec. al XVI-XVIII-lea, în timpul Renașterii și a Barocului, fiind utilizată inițial doar ca acompaniament pentru voce, apoi și solistic. Popularitatea i s-a datorat și faptului că majoritatea partiturilor apărute foloseau tabulatura (notație alfabetică sau numerică în care liniile de portative, utilizate în prezent, erau înlocuite de o grilă de linii orizontale care nu reprezentau linii de portativ, ci chiar corzile instrumentului, iar notația care era trecută în tabulatură reprezenta exact indicația așezării degetelor pe grifura instrumentului[2]), care le era accesibilă și celor care nu cunoșteau notația muzicală.[3]

Dintre compozitorii vremii care au scris lucrări pentru lăută, trebuie menționați John Dowland (1563 - 1626) în Anglia, Adrian Le Roy (c. 1520-1598) și Robert de Visée (ca. 1655 – 1732/1733) în Franța, Sylvius Leopold Weiss (1686 - 1750) în Germania, cu toții compozitori și interpreți.[4]

Alte instrumente din familia lăutei sunt cobza, mandolina și charango.

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • The Lute in Europe by Andreas Schlegel, published by The Lute Corner (2006). ISBN 978-3-9523232-0-5
  • A History of the Lute from Antiquity to the Renaissance by Douglas Alton Smith, published by the Lute Society of America (2002). ISBN 0-9714071-0-X ISBN 978-0-9714071-0-7
  • The Lute in Britain: A History of the Instrument and its Music by Matthew Spring, published by Oxford University Press (2001).
  • Historical Lute Construction by Robert Lundberg, published by the Guild of American Luthiers (2002).
  • La musique de luth en France au XVIe siècle by Jean-Michel Vaccaro (1981).
  • Articles in Journal of the Lute Society of America (1968–), The Lute (1958–), and other journals published by the various national lute societies.
  • Eckhard Neubauer, "Der Bau der Laute und ihre Besaitung nach arabischen, persischen und türkischen Quellen des 9. bis 15. Jahrhunderts", Zeitschrift für Geschichte der arabisch-islamischen Wissenschaften, vol. 8 (1993): 279–378.
  • Viol and Lute Makers of Venice 1490 - 1640" by Stefano Pio, published by Venice Research (2012) ISBN 978-88-907252-0-3
  • Violin and Lute Makers of Venice 1630 - 1760 " by Stefano Pio, published by Venice Research (2004) ISBN 978-88-907252-2-7
  • "Il Liuto" by Davide Rebuffa, published by L'Epos, Palermo (2012). ISBN 978-88-830237-7-4

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Lăută

Muzică de lăută online

Fotografii istorice

Instruments et oeuvres d'art – search-phrase: Mot-clé(s) : luth
Facteurs d'instruments – search-phrase: Instrument fabriqué : luth
Photothèque – search-phrase: Instrument de musique, ville ou pays : luth

Articole și resurse

Original: Over de pioniers van de luitrevival; Luthinerie / Geluit no. 15 (september 2001) and no. 16 (december 2001)