Soprană lirică
| Gama vocală reprezentată pe claviatură |
|
| Soprano |
|
| Contratenor sau Mezzo-soprano |
|
| Contralto |
|
| Tenor |
|
| Bariton |
|
| Bas |
O soprană lirică este un tip de soprană care are o calitate vocală caldă, cu un timbru luminos, plin. Este caracterizată printr-un timbru dulce și mobilitate vocală[1] Vocea de soprană lirică are, în general, un registru mediu mai mare decât o subretă și joacă de obicei roluri de ingenue și alte personaje simpatice în operă. Sopranele lirice au o gamă cuprinsă între aproximativ C (C4) și aproximativ „D ridicat” (D6). Aceasta este cea mai comună voce de cântare feminină. Există tendința de a împărți sopranele lirice în două grupuri: ușor și plin.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Iosif Sava, Luminița Vartolomei. Dicționar de muzică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979, pag. 120
Vezi și
[modificare | modificare sursă]
| |||||||||||||||||||||||||||||||||