Katina Paxinou

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Katina Paxinou
Katína Paxinoú in For Whom the Bell Tolls trailer.jpg
Date personale
Născută [1][2][3] Modificați la Wikidata
Pireu, Grecia Modificați la Wikidata
Decedată (72 de ani)[1][4][2][3] Modificați la Wikidata
Atena, Grecia Modificați la Wikidata
Înmormântată First Cemetery of Athens[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cu Alexis Minotis[*] () Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Greece (1822-1978).svg Grecia Modificați la Wikidata
Ocupație actriță
actriță de teatru[*]
actriță de film[*] Modificați la Wikidata
Premii Oscar
Cea mai bună actriță în rol secundar (1944) pentru Pentru cine bat clopotele Modificați la Wikidata
Prezență online

Katina Paxinou (în greacă Κατίνα Παξινού; născută Aikaterini Konstantopoulou (în greacă Αικατερίνη Κωνσταντοπούλου); n. ,[1][2][3] Pireu, Grecia – d. ,[1][4][2][3] Atena, Grecia) a fost o actriță de teatru și film greacă.

Și-a început cariera ca actriță de teatru în Grecia în anul 1928 și a fost unul dintre membrii fondatori ai Teatrului Național al Greciei în 1932. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a găsit-o în Marea Britanie și ea s-a mutat mai târziu în Statele Unite ale Americii, unde a debutat ca actriță de film în Pentru cine bat clopotele (1943), câștigând pentru rolul din acest film Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar și Premiul Globul de Aur pentru cea mai buna actriță în rol secundar.

Paxinou a apărut în alte câteva filme de la Hollywood, înainte de a se întoarce în Grecia la începutul anilor 1950. Ea s-a axat apoi pe cariera de actriță de teatru și a apărut în filme europene. A murit în 1973, după o luptă luptă cu cancerul.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Katina Paxinou s-a născut sub numele Aikaterini Konstantopoulou (Αικατερίνη Κωνσταντοπούλου) în Pireu, Grecia, și a urmat cursuri de cântăreață de operă la Conservatorul de Muzică de la Geneva și mai târziu la Berlin și Viena. Potrivit biografiei publicate în Playbill (1942), Paxinou a fost dezmoștenită de familia ei după ce a decis să urmeze o carieră permanentă de actriță.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Paxinou și-a făcut debutul la Teatrul Municipal din Pireu în 1920 în versiunea pentru operă a piesei Sora Beatrice de Maurice Maeterlinck, pe muzica lui Dimitri Mitropoulos. Ea a apărut pentru prima dată într-o piesă de teatru în 1928, ca membră al trupei conduse de Marika Kotopouli, într-o reprezentanție la Atena a piesei Femeia goală de Henry Bataille. În 1931 s-a alăturat trupei lui Aimilios Veakis împreună cu Alexis Minotis, unde a tradus și a apărut în prima piesă a lui Eugene O'Neill pusă în scenă în Grecia, Patima de sub ulmi. Ea a apărut, de asemenea, în Unchiul Vania al lui Anton Cehov și în Tatăl lui August Strindberg.

În 1932, Paxinou a fost unul drintre actorii care au inaugurat recent reînființatul Teatrul Național al Greciei, unde a lucrat până în 1940. În perioada în care a făcut parte din trupa Teatrului Național, ea s-a făcut remarcată pe scenă, jucând în piese majore de teatru, cum ar fi Electra de Sofocle, Strigoii de Henrik Ibsen și Hamlet de William Shakespeare, care au fost reprezentate, de asemenea, la Londra, Frankfurt și Berlin.

Când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial, Paxinou juca în reprezentații teatrale la Londra. Aflată în imposibilitatea de a se întoarce în Grecia, a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde mai jucase anterior, în 1931, interpretând-o pe Clitemnestra într-o versiune greacă modernă a Electrei.[necesită dezambiguizare]

Paxinou (stânga) în Mutter Courage și copiii ei a lui Bertolt Brecht, Teatrul Pantheon, Atena, 1971/72 (Arhiva Fundației Peloponesiace de Folclor).

Ea a fost aleasă să joace rolul Pilar în filmul Pentru cine bat clopotele (1943), pentru care a câștigat un premiu Oscar și un Globul de Aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar. Ea a apărut într-un film britanic, Uncle Silas (1947), cu Jean Simmons în rolul principal feminin și a lucrat în Italia pentru 20th Century Fox, interpretând-o pe mama personajului jucat de Tyrone Power în Prince of Foxes (1949). După acest film, Paxinou a lucrat iarăși pentru un studio de la Hollywood, interpretând din nou o țigancă, de această dată în filmul epic religios, The Miracle (1959).

În 1950, Paxinou și-a reluat cariera de actriță de teatru. În țara ei natală, Grecia, ea a fondat Teatrul Regal din Atena, avându-l pe regizor principal pe Alexis Minotis, soțul ei începând din 1940.

Paxinou a avut mai multe apariții pe scenele teatrelor de pe Broadway și la televiziune. Ea a jucat rolul principal în Hedda Gabler de Ibsen pe parcursul a 12 spectacole la Teatrul Longacre din New York, începând din 28 iunie 1942. De asemenea, ea a jucat rolul principal în prima producție în limba engleză a Casei Bernardei Alba a lui Federico Garcia Lorca, la ANTA Playhouse din New York, în 1951, și în producția pentru televiziunea BBC a Nunții însângerate (Bodas de sangre) a lui Lorca, difuzată pe data de 2 iunie 1959.

Moartea[modificare | modificare sursă]

Paxinou a murit de cancer la Atena, în 1973, la vârsta de 72 de ani. I-au supraviețuit soțul ei și singurea ei fiică din prima căsătorie cu Ioannis Paxinos, al cărui nume de familie a continuat să-l poarte după divorțul lor. Rămășițele ei sunt îngropate în Primul Cimitir al Atenei.

Muzeul[modificare | modificare sursă]

Muzeul Paxinou-Minotis este un muzeu din Atena, Grecia, ce conține suveniruri din viața Katinei Paxinou. Sunt expuse articole de mobilier, tablouri și schițe, fotografii, cărți și obiecte personale. Obiectele au fost donate de către regizorul Alexis Minotis, soțul Katinei Paxinou, și includ biblioteca sa personală și arhiva sa teatrală.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

An Titlu Rol Note
1943 Pentru cine bat clopotele Pilar
1943 Hostages Maria
1945 Confidential Agent doamna Melandez
1947 Mourning Becomes Electra Christine Mannon
1947 Uncle Silas Madame de la Rougierre
1949 Prince of Foxes Mona Constanza Zoppo
1955 Mr. Arkadin Sophie
1959 The Miracle La Roca
1960 Rocco și frații săi Rosaria Parondi
1961 Morte di un Bandito Silvia
1962 Procesul
A jucat inițial într-o scenă care a fost tăiată ulterior.
1968 To Nisi tis Afroditis Lambrini
1968 Tante Zita Mătușa Zita
1970 Un Été Sauvage Marya
1970 Martlet's Tale Orsetta

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d "Katina Paxinou", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  2. ^ a b c d SNAC, accesat la 9 octombrie 2017 
  3. ^ a b c d Internet Broadway Database, accesat la 9 octombrie 2017 
  4. ^ a b http://www.britannica.com/EBchecked/topic/447449/Katina-Paxinou  Missing or empty |title= (help)

Legături externe[modificare | modificare sursă]