Pentru cine bat clopotele (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru cine bat clopotele
For Whom the Bell Tolls
For whom movieposter.jpg
Afișul filmului
Genfilm de război
RegizorSam Wood
AutorDudley Nichols[*]  Modificați la Wikidata
ScenaristErnest Hemingway (roman)
Dudley Nichols (scenariu)
Bazat pePentru cine bat clopotele  Modificați la Wikidata
DistribuitorParamount Pictures
DistribuțieGary Cooper
Ingrid Bergman
Akim Tamiroff
Joseph Calleia
Katina Paxinou
Arturo de Córdova
Premiera14 iulie 1943
Durata170 min.
ȚaraSUA
Limba originalăengleză
Disponibil în românăsubtitrat
NominalizăriPremiul Oscar pentru cel mai bun film
Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar
Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar
Premiul Oscar pentru cel mai bun actor
Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță
Premiul Oscar pentru cea mai bună imagine (color)[*]
Premiul Oscar pentru cel mai bun montaj
Premiul Oscar pentru cele mai bune decoruri într-un film color[*]
Premiul Oscar pentru cea mai bună muzică de film originală într-o comedie sau dramă[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Pentru cine bat clopotele (în engleză For Whom the Bell Tolls) este un film Technicolor din 1943 bazat pe romanul cu același nume al lui Ernest Hemingway. Rolurile principale au fost interpretate de Gary Cooper, Ingrid Bergman, Akim Tamiroff și Katina Paxinou. Acesta a fost primul film technicolor al lui Ingrid Bergman. Hemingway i-a ales personal pe Cooper și Bergman pentru rolurile principale. Scenariul a fost scris de Dudley Nichols, iar filmul a fost regizat de Sam Wood. Filmul s-a aflat în topul vânzărilor la box-office-ul american din 1943, aducând încasări de 11 milioane $. El a fost nominalizat pentru nouă premii Oscar, câștigând unul.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Ingrid Bergman și Gary Cooper în Pentru cine bat clopotele.

Restaurare[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost lansat inițial într-un format roadshow de 170 minute (fără pauze). Pentru relansare, el a fost redus la 134 minute și nu a fost vizionat integral până la sfârșitul anilor 1990, când a fost restaurat după materialele din arhivă la 168 de minute. Această versiune restaurată este cea care a fost lansată pe DVD.

Premii[modificare | modificare sursă]

Filmul a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar (Katina Paxinou) și a fost nominalizat la premiile Oscare pentru cel mai bun actor (Gary Cooper), cel mai bun actor în rol secundar (Akim Tamiroff), cea mai bună actriță (Ingrid Bergman), cele mai bune decoruri în culori (Hans Dreier, Haldane Douglas, Bertram C. Granger), cea mai bună imagine color, cel mai bun montaj, cea mai bună melodie originală și cel mai bun film.[1]

Alte versiuni[modificare | modificare sursă]

A existat o versiune radiofonică difuzată de Lux Radio Theater la 11 februarie 1945, care a păstrat distribuția principală din film: Gary Cooper, Ingrid Bergman și Akim Tamiroff.

Reacția lui Hemingway[modificare | modificare sursă]

În ciuda succesului financiar al filmului și al câștigării unui premiu Oscar, lui Hemingway nu i-a plăcut filmul, din cauza eliminării conținutului politic prezent în carte.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „NY Times: For Whom the Bell Tolls”. NY Times. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pentru cine bat clopotele