Izomerizare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Izomerizarea este un proces chimic în cadrul căruia o moleculă trece în altă moleculă care are exact aceeași atomi, dar diferă prin aranjamentul atomilor în moleculă (compușii sunt izomeri).[1] Pentru unii compuși, în unele condiții specifice, reacțiile de izomerizare se produc spontan și se stabilește un echilibru chimic între formele izomere.

Exemplu de izomerizare

Exemple[modificare | modificare sursă]

La alcani[modificare | modificare sursă]

Izomerizarea are aplicații în procesele industriale de cracare, în care combustibilii precum normal-pentanul sunt încălziți în prezența unui catalizator de platină. Produșii de reacție, alcani cu catenă liniară și ramificată, se pot separa:

Izomerizarea n-pentanului

Un alt procedeu industrial se bazează pe izomerizarea n-butanului în prezență de clorură de aluminiu în cantități catalitice, când se obține izobutanul.

Izomerizarea n-pentanului

La cicloalcani[modificare | modificare sursă]

La compuși organometalici[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online:  (2006-) „isomerization”.