Sari la conținut

Izomerizare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Izomerizarea este un proces chimic în cadrul căruia o moleculă trece în altă moleculă care are exact aceeași atomi, dar diferă prin aranjamentul atomilor în moleculă (compușii sunt izomeri).[1] Pentru unii compuși, în unele condiții specifice, reacțiile de izomerizare se produc spontan și se stabilește un echilibru chimic între formele izomere.

Exemplu de izomerizare

Izomerizarea are aplicații în procesele industriale de cracare, în care combustibilii precum normal-pentanul sunt încălziți în prezența unui catalizator de platină. Produșii de reacție, alcani cu catenă liniară și ramificată, se pot separa:

Izomerizarea n-pentanului

Un alt procedeu industrial se bazează pe izomerizarea n-butanului în prezență de clorură de aluminiu în cantități catalitice, când se obține izobutanul.

Izomerizarea n-pentanului

La cicloalcani

[modificare | modificare sursă]

La compuși organometalici

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online:  (2006-) „isomerization”.