Iuno (mitologie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la zeița romană Juno. Pentru pentru filmul Juno, vedeți Juno (film).
Subiecte în Mitologia Romană
Mitologie romană
Zei importanți:
Istorie legendară:
Eneida
Religie romană
Mitul grec/roman comparat

Iuno (sau Iunona) este echivalentul roman al zeiței grecești Hera. Părinții zeiței sunt Saturn (zeu) și Ops, ea fiind sora mai mică și soția lui Jupiter.

Este numită „Lucina”, datorită faptului că ajuta femeile la nașteri, fie „Juga”, pentru că patrona căsătoriile.

Este de asemenea „patroana protectoare” a orașului Roma fiind venerată pe Capitoliul din Roma.

Sărbătorile de 1 martie îi erau închinate și purtau numele de Matronalia (lat. femeie) și aminteau de rolul salvator pentru cetate al femeilor sabine răpite odinioară, care s-au aruncat în încăierare între părinții și noii lor soți, împiedicându-i să se măcelărească reciproc.

Când cetățenii romani au fost surprinși de un atac dușman neașteptat (al galiilor), gâștele au dat alarma, înștiințând pe Iunona care primește supranumele de „Moneta” (în română: „cea care dă alarma”, „cea care alertează”, cea care sfătuiește”), salvând astfel Roma.[1][2]De aceea era considerată zeița care avertizează și sfătuiește, dar era considerată și ca protectoare a femeilor și paznica finanțelor.

Pentru că în templul zeiței de pe Capitoliu se băteau monedele romane, baterea de monede și monedele erau denumite „moneta”.

Denumirea lunii iunie provine de la această zeiță. Ziua de 14 februarie, considerată „Sfântului Valentin” sau „Ziua Îndrăgostiților”, sărbătorită în Europa Occidentală, este atribuită la fel, ca o reamintire a zeiței, fiind cinstită cu un buchet de flori dăruite persoanei iubite.[necesită citare]

Iunona este corespondentul feminin a masculinului Genius.

Cunoscută ca foarte geloasă, Iuno s-a răzbunat pe toate muritoarele sau zeițele cu care soțul său a înșelat-o (Leto, mama lui Apollo și a Dianei (la greci Artemis), Danae, mama legendarului Perseu, Io, Europa etc).

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Data consacrată mitologic este 3 august.
  2. ^ Cuvântul din latină moneta este derivat al verbului moneo, monere, monui, monuitum, „a atrage atenția”, „a avertiza”, „a sfătui”, „a recomanda”, „a îndemna”, „a prezice”. Vd. G. Guțu, Dicționar latin - român, p. 764.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Filippo Coarelli, Guida archeologica di Roma, Arnoldo Mondadori Editore, Verona 1975.
  • Georges Depeyrot, La monnaie romaine: 211 av. J.-C. - 476 apr. J.-C., Éditions Errance, 2006, 212 p. ISBN 2877723305
  • G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, București, Editura Mondero, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, București, Casa Editorială Odeon, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • J.C.Belfiore, Dictionnaire de mythologie grecque et romaine, Paris, Larousse, 2003

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]