Virginele vestale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
{{{5}}}


Subiecte în Mitologia Romană
Mitologie romană
Zei importanți:
Istorie legendară:
Eneida
Religie romană
Mitul grec/roman comparat

Virginele vestale (în latină Virgo Vestalis, cu numele original oficial Sacerdos Vestalis - preotesele vestale) era denumirea preoteselor romane care slujeau zeița romană Vesta, simbolul vatrei sau a căminului de casă.

Ordinul vestalelor era constituit din 6, ulterior în antichitatea târzie din 7 preotese, care slujeau de la vârsta de 6-7 ani, timp de cel puțin 30 de ani. Ele aveau obligația de a păzi și întreține focul în „Templul Vestei”, care nu avea voie să se stingă, să aducă apă de la izvorul sfânt al nimfei Egeria, pentru a curăți templul. De asemenea, ele pregăteau „mola salsa”, un amestec de apă sărată cu tărâțe și să obțină „suffimen”, cenușa rezultată de arderea vițeilor nenăscuți, care servea la tratarea vacilor.

Vestalele erau subordonate din punct de vedere cultural și disciplinar Colegium-ului condus de Pontifex Maximus și se bucurau de un statut juridic preferențial în Imperiul Roman, având mai multe drepturi juridice decât femeile obișnuite. În perioada în care slujeau în templu, era pretinsă vestalelor castitatea absolută. O vestală dezvirginată, constituia un delict grav și însemna o nenorocire mare pentru societatea romană. O vestală care nu respecta această regulă era înlăturată ca preoteasă fiind ingropata de vie ,in propriul sat deoarece ele nu aveau dreptul de a parasi satul.Barbatul care pacatuia cu o vestala era pedepsit si el prin biciuire.