Insulele Pitcairn

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pitkern Ilan
Pitcairn Islands
Drapelul Insulelor Pitcairn Stema Insulelor Pitcairn
Drapel Stemă
Deviză-
Imnul naționalCome ye Blessed
Amplasarea Insulelor Pitcairn
Amplasarea Insulelor Pitcairn
Capitală Adamstown
Limbi oficiale engleza
Sistem politic Teritoriu britanic de peste mări
 -  Regină Elisabeta a II-a a Marii Britanii
 -  Guvernator George Fergusson
Formare
 -  Independență  
Suprafață
 -  Total 5 km² 
 -  Apă (%) neglijabil
Populație
 -  Recensământ  45 (locul 230)
 -  Densitate 13 loc/km² 
Monedă Dolar neo-zeelandez (NZD)
Prefix telefonic +64
Domeniu Internet .pn
ISO 3166-2 PN
Fus orar UTC-8

Insulele Pitcairn (în engleză Pitcairn Islands, în dialectul Pitkern: Pitkern Ailen), oficial numite Insulele Pitcairn, Henderson, Duci și Oeno (engleză Pitcairn, Henderson, Ducie, and Oeno Islands), sunt un Teritoriu britanic de peste mări format din patru insule în sudul Oceanului Pacific.

Doar insula Pitcairn este locuită. Locuitorii sunt descendenții rebelilor de pe nava Bounty și ai tahitienilor care i-au însoțit. Cu o populație de sub 50 locuitori, Pitcairn este jurisdicția cea mai puțin populată de pe Pământ. În 1790, rebelii de pe HMAV Bounty s-au stabilit pe insulă și au incendiat nava. Aceasta este încă vizibilă în golful Bounty, fiind descoperită în 1957 de o expediție National Geographic. Cu toate că locuitorii au reușit să supraviețuiască ocupându-se de agricultură și pescuit, perioada inițială a fost marcată de tensiuni serioase între aceștia. Alcoolismul, criminalitatea și bolile au cauzat moartea majorității locuitorilor și a bărbaților tahitieni. Când insula a fost descoperită mai era locuită doar de John Adams, nouă femei și câțiva copii. Toți locuitorii sunt membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]