Sari la conținut

George Calboreanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
George Calboreanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Sibiu, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
compozitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Roluri importanteChirică,
Spirache Necșulescu,
Ștefan cel Mare,
Regele Lear,
Iulius Cezar,
Galileu
Bologa
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

George Calboreanu (n. , Sibiu, Austro-Ungaria – d. , București, România) a fost un actor român de teatru și film.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Născut în 1896, George Calboreanu a debutat pe scenă la Iași, în stagiunea 1917 - 1918, ca elev al ilustrei actrițe Aglae Pruteanu. A debutat ca actor profesionist la Cluj. Aici a fost premiat și a obținut o bursă de studii la Viena. A debutat ca actor bucureștean în compania Bulandra. Și, în sfârșit, și-a făcut intrarea la Național, la 30 de ani, datorită lui Alexandru Davila, în spectacolul Vlaicu-Vodă. În 1928 a devenit societar al instituției - de care nu s-a mai despărțit.[1]

A contribuit la lansarea de piese, autori, personaje românești, manifestând încredere față de scriitorii tineri și generozitate. A jucat rolul lui Chirică din Omul cu mârțoaga de George Ciprian, demersul său scenic, fiind decisiv în impunerea comediei (1927). L-a interpretat pe Spirache Necșulescu în Titanic Vals de Tudor Mușatescu (1932). Apoi, Idolul și Ion Anapoda de George Mihail Zamfirescu (1934), Marele duhovnic și Glafira de Victor Eftimiu, Borgia de Alexandru Kirițescu, Meșterul Manole de Lucian Blaga, Maestrul de Mircea Ștefănescu, Letopiseți de Mihail Sorbul, Ovidiu de Nicolae Iorga și altele, de Paul Prodan, Ticu Arhip, Caton Theodorian[1].

Una din marile reușite ale carierei sale a fost rolul lui Ștefan cel Mare. L-a făurit ca personaj, întâia oară, într-o piesă azi uitată, Maria de Mangop de Mircea Dem. Rădulescu (1953). Apoi l-a desăvârșit în Apus de soare, la Naționalul din București, dând o efigie modernă personajului dramatic, monumentalizând și, deopotrivă, umanizând rolul. E cert că pentru generațiile postbelice ilustrul domnitor are chipul scenic dat de Calboreanu, așa cum pentru perioada anterioară îl avea pe acela creat de Nottara[1].

George Calboreanu i-a mai zămislit, în ultimii patruzeci de ani, pe Petru Arjoca din Cetatea de foc de Mihail Davidoglu, Ion Vodă cel Cumplit din piesa omonimă a lui Laurențiu Fulga, Vlaicu-Vodă a lui Davila, a dat substanță unor eroi din piese moderne de Horia Lovinescu, Aurel Baranga, N. Moraru și alții.

A avut, din totdeauna, o uimitoare capacitate de întruchipare în tragedie, fie în dramaturgia barocă - Regele Lear sau Iulius Cezar de Shakespeare - fie în drama romantică - Hoții de Schiller, Lorenzaccio de Alfred de Musset. Dar în egală măsură a strălucit în comedie; stau marturie rolurile din Căsătoria de Gogol, Bădăranii de Goldoni, Medicul în dilemă și Maior Barbara de Shaw.

A trecut, fără dificultăți, prin partituri complexe ale repertoriului modern, de la Bologa din Pădurea spânzuraților la eroi ai lui Pirandello. Karel Čapek, Tennessee Williams. O realizare importantă a fost Galileu de Brecht, la Teatrul Radiofonic.

A primit, de asemenea, titlurile de laureat al Premiului de Stat și Artist Emerit (1951)[2] și apoi pe cel de Artist al Poporului (1955).

Premii

[modificare | modificare sursă]
  • Premiul de Stat al Republicii Populare Române pentru lucrările de o deosebită valoare efectuate în anul 1949 în domeniul Regiei și execuției Teatrale, clasa I-a (8 martie 1951), „pentru punerea în scenă și interpretarea piesei «Undeva într’o țară» de N. Virta”[3]

Distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Ordinul „Coroana României” în gradul de Cavaler (31 mai 1932)[4]
  • Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Cavaler cl. II, pentru teatru (23 septembrie 1942)[5]
  • titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (28 aprilie 1951)[6]
  • Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[7]
  • Ordinul Muncii clasa I (23 ianuarie 1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”[8]
  • titlul de „Artist al Poporului din Republica Populară Romînă” (3 martie 1955) „pentru merite deosebite în activitatea artistică”[9]
  • Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[10]
  • Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (6 noiembrie 1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”[11]
  • titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[12]
  • Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (7 mai 1981) „pentru rezultatele obținute în îndeplinirea cincinalului 1976–1980, pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român”[13]

Filmografie

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c Valentin Silvestru în almanahul Convorbiri literare 1985, pg. 142
  2. ^ ***, „În numele înfloririi artei și culturii, să apărăm pacea! Adunarea oamenilor de teatru din Capitală”, în ziarul Scînteia, anul XXIV, nr. 3164, vineri 24 decembrie 1954, p. 3.
  3. ^ Hotărârea Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române nr. 205 din 8 martie 1951 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Române și titlul de „Laureat” pentru lucrările efectuate în anul 1949, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 30, luni 12 martie 1951, p. 376.
  4. ^ Decretul regal nr. 1.855 din 31 mai 1932 privind decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, nr. 134, Partea I-a, sâmbătă 11 iunie 1932, pp. 3726–3727.
  5. ^ Decretul regal nr. 2.847 din 23 septembrie 1942 privind conferirea ordinului „Meritul Cultural”, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 257, Partea I-a, marți 3 noiembrie 1942, pp. 9592–9593.
  6. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 88 din 28 aprilie 1951 privind acordarea titlului de Artist al Poporului din Republica Populară Română; Artist Emerit al Republicii Populare Române; Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 50, duminică 29 aprilie 1951, pp. 561–562.
  7. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 107.
  8. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 43 din 23 ianuarie 1953 privind acordarea titlurilor de Artist al Poporului din Republica Populară Română, Artist Emerit al Republicii Populare Române și Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română și pentru conferirea Ordinului Muncii și Medaliei Muncii unor artiști și tehnicieni dela Teatrul Național „L L. Caragiale” din București, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul II, nr. 3, 26 ianuarie 1953, pp. 8–9.
  9. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 52 din 3 martie 1955 pentru conferirea titlului de „Artist al Poporului din Republica Populară Romînă”, „Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă” și „Artist Emerit al Republicii Populare Romîne” unor oameni ai artei, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul IV, nr. 5, 11 martie 1955, p. 47.
  10. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 134.
  11. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, nr. 96, Partea I, marți 7 noiembrie 1967, pp. 770–771.
  12. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de „Erou al Muncii Socialiste”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 56, Partea I, joi 6 mai 1971, p. 348.
  13. ^ Decretul prezidențial nr. 95 din 7 mai 1981 privind conferirea unor distincții ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XVII, nr. 32, Partea I, sâmbătă 9 mai 1981, p. 3.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Articole biografice

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=George_Calboreanu&oldid=16888831