Sari la conținut

Gustul și culoarea fericirii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gustul și culoarea fericirii

Afișul filmului
RegizorFelicia Cernăianu
ScenaristGheorghe Manole
ProducătorNicolae Codrescu (dir. filmului)
Roxana Pană (prod. delegat)
StudioCasa de Filme Unu
DistribuitorRomâniafilm
Director de imagineIon Marinescu
Operator(i)Marian Iordache
Marian Caraivan
MontajGabriela Nasta
SunetBogdan Cavadia
MuzicaRadu Zamfirescu
ScenografieMircea Rîbinschi
CostumeCristina Păunescu
MachiajVioleta Marinescu
DistribuțieMitică Popescu
Cornelia Gheorghiu
Vasile Cosma
Premiera9 octombrie 1978
Durata84 min.
ȚaraRSR R.S. România
Limba originalăromână
Disponibil în românăoriginal
Prezență online

Pagina Cinemagia

Gustul și culoarea fericirii este un film românesc din 1978 regizat de Felicia Cernăianu. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Mitică Popescu, Cornelia Gheorghiu și Vasile Cosma.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Acțiunea filmului se desfășoară pe șantierul de construcție al unei noi fabrici de textile (țesătorie) din România socialistă. Inginerul-diriginte Grigore Romcescu (Mitică Popescu), un tânăr proaspăt sosit și idealist, preia conducerea șantierului și intră rapid în conflict cu sistemul local, dominat de maistrul țesător și secretar de partid al țesătoriei, Lemnea (Nae Gh. Mazilu) și de șeful biroului de investiții Ciorbaru (Vasile Cosma).

Principalul punct de dispută îl constituie devierea ilegală a materialelor. Romcescu descoperă că betonul destinat fundațiilor halei, esențial pentru rezistența clădirii la vibrațiile viitoarelor utilaje, a fost folosit pentru turnarea neautorizată a unor drumuri și alei interioare, cu scopul de a ocoli un ordin recent de economie la ciment. În ciuda presiunilor repetate, Romcescu refuză cu fermitate să semneze situațiile de plată falsificate, susținând că integritatea profesională și calitatea construcției sunt primordiale. Atitudinea sa intransigentă duce la blocaje birocratice și la reținerea temporară a salariilor muncitorilor.

Conflictul profesional se complică pe măsură ce este dezvăluită o eroare gravă de planificare: Ciorbaru a omis să contracteze la timp montarea centralei termice, indispensabilă pentru începerea activității fabricii.

Pe plan personal, Romcescu se îndrăgostește de Silvia Avram (Cornelia Gheorghiu), inginera șefă a țesătoriei. Această relație devine subiectul unei scrisori anonime, care aduce acuzații de imoralitate și compromite pozițiile lor în fața conducerii superioare.

Romcescu primește o ofertă avantajoasă de a părăsi șantierul pentru o carieră mai ușoară la București, propunere venită din partea unui fost coleg influent. Deși se simte epuizat de lupta constantă cu ilegalitățile și incompetența, inginerul decide să rămână. Silvia, în schimb, pleacă la cursuri de specializare. În final, Romcescu își folosește conexiunile personale pentru a rezolva criza centralei termice, punând astfel interesele fabricii și convingerile sale morale mai presus de oportunitățile personale.

Distribuția filmului este alcătuită din:[1]

Filmul a fost vizionat de 1.279.425 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.[2]

  1. ^ Gustul și culoarea fericirii Arhivat în , la Wayback Machine. pe site-ul All About Romanian Cinema
  2. ^ „Situația numărului de spectatori înregistrat de filmele românești ieșite în premieră până la 31.12.2014” (PDF). Centrul Național al Cinematografiei. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]