Hygrocybe ceracea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Hygrocybe ceracea
Genul Hygrocybe, aici Hygrocybe ceracea
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Hygrophoraceae
Gen: Hygrocybe
Specie: H. ceracea
Nume binomial
Hygrocybe ceracea
(Wulfen) P.Kumm. (1871)
Sinonime
  • Agaricus ceraceus Wulfen (1781)
  • Agaricus ceraceus var. fissus, var. hypozanthus, var. inflexus Pers. (1801)
  • Agaricus ceraceus var. hypoxanthus Alb. & Schwein. (1805)
  • Agaricus hypozanthus (Pers.) J.Otto (1816)
  • Gymnopus ceraceus (Wulfen) Gray (1821)
  • Agaricus ceraceus var. laceratus Pers. (1828)
  • Hygrophorus ceraceus (Wulfen) Elias Magnus Fries (1836)
  • Hygrophorus ceraceus var. moschatus Berk. & Broome (1871)
  • Godfrinia ceracea (Wulfen) Maire (1902)
  • Hygrocybe vitellinoides Bon (1979)
  • Hygrocybe ceracea var. vitellinoides (Bon) Bon (1987)
  • Hygrocybe ceracea f. rubella (Bon) Bon (1987)
Modifică text Consultați documentația formatului

Hygrocybe ceracea (Franz Xaver von Wulfen, 1781 ex Paul Kummer, 1871), sin. este o specie saprofită de ciuperci comestibile răspândită, dar nicăieri frecventă, din încrengătura Basidiomycota în familia Hygrophoraceae și de genul Hygrocybe.[1][2] O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă adesea imediat după o perioadă de ploaie, în grupuri și mănuchiuri, în pajiști, pășuni, parcuri, grădini, în locuri cu mușchi, pe sol nefertilizat, nisipos și acid. Timpul apariției este din (iunie) iulie până în noiembrie.[3][4]

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Franz Xaver von Wulfen

Numele binomial a fost determinat de cunoscutul savant austriac Franz Xaver von Wulfen în volumul 2 al operei Miscellanea austriaca ad botanicum, chemiam et historiam naturalem spectantia din 1781.[5] Apoi, în 1836, renumitul om de știință Elias Magnus Fries a mutat specia la genul Hygrophorus, de verificat în cartea sa Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar.[6] În sfârșit, micologul german Paul Kummer a transferat specia sub păstrarea epitetului la genul creat de el, anume Hygrocybe, în opera sa principală Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen,[7] dând-ui astfel numele valabil până în prezent (2023).

Epitetul specific este derivat din adjectivului latin (latină ceraceus=ceros),[8] datorită aspectului exterior al pălăriei precum al caracteristicii cuticulei.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.: Hygrophorus ceraceus
  • Pălăria: are un diametru între 2 și 5 cm, este destul de subțire, fragilă, higrofilă, inițial emisferică, apoi convexă și în sfârșit adesea adâncită central cu marginea crestată, canelată, neregulată și ondulată, răsucită în sus. Cuticula netedă, oarecum ceroasă, ușor lipicioasă, dar niciodată vâscoasă se decolorează spre albicios odată cu vârsta, datorită higrofanității, coloritul fiind galben strălucitor, galben auriu, portocaliu pal sau roșu-portocaliu. Nu înnegrește după apăsare sau leziune.
  • Lamelele: albicios-gălbuie până la galben-portocalii sunt moi, groase, ceroase și distanțate, slab bulboase, cu lameluțe intercalate de lungime diferită, ocazional chiar și bifurcate, fiind fie larg atașate, fie oarecum decurente la picior. Muchiile netede sunt mai deschise, albicioase.
  • Piciorul: lucios, ușor vâscos când este tânăr, dar în curând uscat, neted, fragil, ceros, tubular gol pe dinăuntru, cu o lungime de 3-6 cm și o grosime de 0,3-0,5 (0,7) cm este cilindric, uneori ceva comprimat și îndoit cu baza adesea subțiată. Coloritul variază de la galben ceros, peste galben strălucitor, galben auriu până la portocaliu pal. Nu prezintă un inel.
  • Carnea: gălbuie care nu se decolorează în contact cu aerul după o secțiune este lipsit de substanță, fragilă și foarte moale. Mirosul este neremarcabil, gustul fiind blând, dar fără aromă.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori hialini (translucizi), zvelți predominant sub-elipsoidal, mai rar încorsetați, cu o dimensiune de 5,8-10 x 2,8-5,1 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile cu catarame sunt clavate, cu preponderent 4 sterigme fiecare și măsoară 40-45 x 7-8 microni. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) constau dintr-un trichoderm de hife hife ascendente și ridicate, strânse la septuri cu elemente scurte de 7-14 µm lățime și multe capete libere cu elemente terminale de 55-90 x 9-18 microni, în straturi inferioare cu pigmenți galbeni. Pleurocistide (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) sunt formate de elemente destul de scurte cilindrice, umflate, măsurând 35-200 x 8-18 (27) microni prezentând ocazional și hife vasculare. Cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor) lipsesc. Caulocistidele (cistide situate la suprafața piciorului), constau dintr-o cutis numai puțin diferențiată alcătuită din hife cu elemente cilindrice de 2-5 µm lățime. Prezintă cleme.[9][10]
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.
  • H. ceracea mai tineri
    H. ceracea mai tineri
  • H. ceracea mai bătrâni
    H. ceracea mai bătrâni
  • H. ceracea în diverse stadii de evoluție
    H. ceracea în diverse stadii de evoluție
  • H. ceracea mai roșu-portocalii
    H. ceracea mai roșu-portocalii
  • H. ceracea, variație, în mănuchiuri
    H. ceracea, variație, în mănuchiuri

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Specia poate fi confundată de exemplu cu Hygrocybe acutoconica (comestibilă),[11] Hygrocybe aurantiosplendens (comestibilă),[12][13] Hygrocybe calciphila (fără valoare culinară),[14] Hygrocybe cantharellus (comestibilă),[15] Hygrocybe chlorophana (comestibilă),[16] Hygrocybe citrina (comestibilă, fără valoare culinară),[17] Hygrocybe flavescens (comestibilă),[18] Hygrocybe glutinipes (fără valoare culinară, pălăria are diametru mai mic de 1-3 cm, preferă apropierea de arbori foioși, miros și gust imperceptibil),[19] Hygrocybe laeta (comestibilă),[20] Hygrocybe miniata (comestibilă),[21] Hygrocybe parvula (fără valoare culinară),[22] Hygrocybe persistens (comestibilă),[23] Hygrocybe subpapillata (fără valoare culinară)[24] + imagini sau Hygrocybe vitellina sin. Gloioxanthomyces vitellinus (fără valoare culinară).[25]

Specii asemănătoare în imagini[modificare | modificare sursă]

  • Hygrocybe acutoconica
    Hygrocybe acutoconica
  • Hygrocybe aurantiosplendens
    Hygrocybe aurantiosplendens
  • Hygrocybe calciphila
    Hygrocybe calciphila
  • Hygrocybe cantharellus
    Hygrocybe cantharellus
  • Hygrocybe chlorophana
    Hygrocybe chlorophana
  • Hygrocybe citrina
    Hygrocybe citrina
  • Hygrocybe flavescens
    Hygrocybe flavescens
  • Hygrocybe glutinipes
    Hygrocybe glutinipes
  • Hygrocybe laeta
    Hygrocybe laeta
  • Hygrocybe parvula
    Hygrocybe parvula
  • Hygrocybe persistens
    Hygrocybe persistens
  • Hygrocybe vitellina
    Hygrocybe vitellina

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Hygrocybe ceracea este o specie de ciuperci comestibile, dar fără valoare culinară. După ce apare din ce în ce mai rar, ar trebui fi cruțată și lăsată la loc.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 108-109 - 6, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ a b Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 153, ISBN 3-8289-1619-8
  5. ^ Plantae rariores carinthiacae, în: Nicolai Josephi Jacquin: „Miscellanea austriaca ad botanicam, chemiam, et historiam naturalem spectantia, vol. 2, Editura Officina Krausiana, Viena 1781, p. 105
  6. ^ Elias Magnus Fries: „Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar, Editura Palmblad, Sebell & C., Uppsala 1836, p. 45
  7. ^ Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen” („Ghid pentru știința micologiei, fără ciupercuțe de mucegai și prea mici mucoase și nucleici”), cu 80 de ilustrații litografice, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 112
  8. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 182-183
  9. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. VII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1928, p. + tab. 342
  10. ^ C. Bas, Th. W. Kuyper, Machiel E. Noordeloos, & Else Christine Vellinga: „Flora agaricina neerlandica”, vol. 2, Editura Taylor & Francis Books, Boca Raton 1990, p. 96, ISBN 978- 90-6191-971-1
  11. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 440-441, ISBN 88-85013-25-2
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 408-409, ISBN 3-405-12124-8
  13. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 372-373 - 1, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  14. ^ Gilles Pichard: „Le champignon, allié de l'arbre et de la forêt”, Editura CNPF, Paris 2015, p. 18, ISBN: 978-29165-2530-3
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 404-405 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  16. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 454-455, ISBN 88-85013-46-5
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 396-397 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  18. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 466-467, ISBN 88-85013-46-5
  19. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 414-415, ISBN 88-85013-37-6
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 396-397 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 454-455, ISBN 3-405-12081-0
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 410-411 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  23. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 434-435, ISBN 88-85013-25-2
  24. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 464-465, ISBN 88-85013-46-5
  25. ^ Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 154, ISBN 3-8289-1619-8

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Eef Arnolds: „Ecologi and Coenology of Macrofungi in Grasslands and Moist Heathlands in Drenthe, the Netherlands”, Editura J. Cramer in der A.R. Grantner Verlag Kommanditgesellschaft, Vaduz 1982, ISBN 978-3768-21314-1
  • David Boertmann: „The Genus Hygrocybe”, Editura Danish Mycological Society, Copenhaga 1996, p. 94, ISBN: 978-87983-5811-4
  • Bulgarian Mycological Society (ed.): „Mycologia Balcanica”, vol. 1-3, Editura Bulgarian Mycological Society, Sofia 2004, p. 11, ISSN: 1312-3300
  • Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, ISBN 3-405-12124-8
  • Régis Courtecuisse, Bernard Duhem: “Mushrooms & Toadstools of Britain and Europe”, Editura HarperCollins, Chicago 1995, p. 158, ISBN: 978-00022-0025-7
  • Christian Deconchat, Jean-Marie Polèse: „Champignons l'encyclopédie”, Editura Éditions Artémis, Chamalières 2002, ISBN: 2-84416-145-6
  • John C. Harris: „Pocket Guide to Mushrooms”, Editura Bloomsbury Publishing, Londra 2014, ISBN: 978-14729-1506-1
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Thomas Laessøe, Gary Lincoff: „Mushrooms”, Editura DK Pub, Londra 2002, p. 105, ISBN: 978-07894-8986-9
  • Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967
  • Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4
  • Mike Raine: „Nature of Snowdonia: A Beginner's Guide to the Upland Environment”, Editura Pesda Press, Hinckley 2009, ISBN: 978-19060-9510-9
  • Alexander Hanchett Smith, ‎Helen Vandervort Smith, ‎Nancy S. Weber: „How to Know the Gilled Mushrooms”, Editura Wm. C. Brown Company, Dubuque, Iowa, 1979, ISBN: 978-06970-4772-4

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Hygrocybe_ceracea&oldid=15785529