Herbert von Karajan
Herbert von Karajan, sau Heribert Ritter von Karajan, în Austria Ritter fiind rangul nobiliar de cavaler (n. , Salzburg, Austro-Ungaria – d. , Anif, Salzburg, Austria) a fost un dirijor austriac.
Date biografice
[modificare | modificare sursă]
Herbert von Karajan s-a născut la Salzburg, în Austria (Cisleithania), în Imperiul Austro-Ungar la 5 aprilie 1908, într-o familie înstărită, ca fiu al lui Ernst von Karajan și al Martei născută Kosmač, de origine slovenă [17] Din partea tatălui dirijorul avea un strămoș aromân, după unele surse,Gheorghe Ion Caraion[18], sau grec Gheorghios Ianis Karaianis, după altele[19], originar din orașul Kozani, Rumelia, atunci provincie otomană (actualmente în Macedonia de vest, care aparține Greciei)[20]. În 1767 el și fratele său s-au mutat la Viena sau, poate, la Chemnitz, în Saxonia, unde au fost printre fondatorii industriei textile a Saxoniei. Ambii frați au fost înnobilați la 1 iunie 1792 de Frederic August, pe atunci principe elector al Saxonei, cu dreptul adăugării prepoziției „von” numelui de familie: „von Karajan”. Unul din ascendenții lui Herbert von Karajan a fost germanistul vienez Theodor von Karajan.
Prin desființarea oficială a aristocrației în 1919 în Austria, familia von Karajan și-a pierdut dreptul de a folosi particula nobiliară „von”. Dirijorul a pretins autorităților austriece să i se acorde dreptul de a refolosi particula „von”, altminteri va refuza să mai susțină concerte în Austria. Autoritățile i-au acceptat derogarea de la lege, ca „nume artistic”.[21][22][23]
Mama, Martha Kosmač, era de origine slovenă, din satul Mojstrana, ducatul Carniola (Krain), Austro-Ungaria, actualmente Slovenia.[24]
Studiile muzicale Karajan le-a început cu pianul la 4 ani, apoi la Conservatorul „Mozarteum” din Salzburg (1916-1926) și a continuat la Academia de Muzică din Viena până în 1929. În anul 1928 a debutat ca dirijor șef al orchestrei din Ulm, Germania, unde a activat până în 1934. În 1929 a dirijat opera Salomea la Festspielhaus din Salzburg. În 1935 a fost numit la prestigioasa orchestră din Aachen, devenind cel mai tânăr dirijor al Germaniei.
În 1933 von Karajan a aderat ca membru al Partidului Nazist[25], ceea ce i-a facilitat cariera spectaculoasă. S-a susținut că dirijorul a făcut acest pas din arivism și nu din convingere politică, având în vedere că în 1942 s-a căsătorit cu evreica Anita Gütermann, în pofida legilor rasiste în vigoare. Cert este că el a completat formularul de adeziune la Partidul Nazist la 8 aprilie 1933 la Salzburg, cu cinci ani înainte de Anschluss. A primit carnetul de membru cu nr. 3 430 914, iar concertele și le începea mereu cu imnul partidului nazist, „Horst-Wessel-Lied”.
În 1937 a fost numit dirijor la Opera de Stat din Viena, iar în 1938 a dirijat „Fidelio” la opera de stat din Berlin, unde a rămas timp de 35 de ani. La 20 aprilie 1939, entuziasmat de interpretarea tânărului dirijor, Hitler i-a acordat titlul creat ad-hoc „dirijor național” (în germană „Staatskapellmeister“).[26]
A revenit ca director artistic al operei de stat din Viena (1957 - 1964) și al Festivalului de la Salzburg (1956 - 1960). Din 1948 a colaborat și cu teatrul La Scala din Milano. Renumele internațional și l-a dobândit cu înregistrările făcute cu Filarmonica din Berlin [27]
Împreună cu regizorul francez Henri-Georges Clouzot, Karajan a produs filme ale concertelor și operelor dirijate. A vizitat Statele Unite împreună cu Orchestra Philharmonia din Londra, iar în toamna lui 1955 a dirijat Orchestra Philharmonia în 24 de concerte.
Ca dirijor la orchestrele filarmonice din Salzburg, Viena, Berlin, Londra, Karajan a devenit o valoare incontestabilă a patrimoniului cultural-artistic universal. A fost director al orchestrei filarmonice din Viena, director și dirijor al orchestrei filarmonice din Berlin. A înregistrat sute de discuri, colaborând și cu mulți din marii soliști ai lumii: Anne-Sophie Mutter (favorita sa), Evgheni Kissin, Lazar Berman, Elisabeth Schwarzkopf, Luciano Pavarotti, Vladimir Horowitz, Sviatoslav Richter, Nigel Kennedy ș.a. Alți mari muzicieni, ca Isaac Stern și Ițhac Perlman, i-au refuzat colaborarea din cauza trecutului său nazist.
Onoruri
[modificare | modificare sursă]
Marele Ordin de Merit al Republicii Italiene (în italiană Grande ufficiale Ordine al Merito della Repubblica Italiana), 17 mai 1960.[28].
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ https://www.evs-musikstiftung.ch/en/prize/prize/archive/prize-winner-archive.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Q123154300[*], p. 3815 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Herbert von Karajan, Roglo
- ^ a b Herbert von Karajan, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Herbert von Karajan, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Караян Герберт фон, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b Archivio Storico Ricordi, accesat în
- ^ „Herbert von Karajan”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Herbert von Karajan, SNAC, accesat în
- ^ Herbert von Karajan, Filmportal.de, accesat în
- ^ „Herbert von Karajan”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ LIBRIS, , accesat în
- ^ „Herbert von Karajan”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ en Osborne, Richard: Herbert Von Karajan: A Life in Music, http://books.google.com/books?id=5jKcs-IcZNIC&pg=PA8&dq=Karajan+Greek-Macedonian&lr=&sig=bNQ1G9LUCGsZqGYlXEd0kEgIqr4
- ^ en Binder, David: Vlachs, A Peaceful Balkan People, „Mediterranean Quarterly”, pp. 115–24, 15:4, 2004
- ^ en Kater, Michael H: The Twisted Muse: Musicians and Their Music in the Third Reich, p. 56, http://books.google.com/books?id=XzQp-tZm9oMC&pg=PA56&lr=&as_brr=3&ei=p7qzStSZDJjGM_jllKAD#v=onepage&q=&f=false
- ^ en Osborne, Richard: Herbert Von Karajan: Op. cit.
- ^ en Rockwell, John: General Music Director of Europe, The New York Times, 22 iunie 1986, http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9A0DEFD71E3BF931A15755C0A960948260
- ^ en Herbert Von Karajan-Karajan Family, http://www.karajan.co.uk/family.html Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ de Frölichsthal, Georg, Der österreichische Adel seit 1918. Vortrag vor dem Deutschen Adelsrechtsausschuß am 13. September 1997 (Aristocrația austriacă din 1918 încoace. Cuvântare la 13 septembrie 1997 în fața Comisiei Germane pentru Dreptul Nobiliar). Citat: „..Letztere [Anm.: die Vollzugsanweisung zum Adelsaufhebungsgesetz] hat die Verwendung von Adelstiteln für sich selbst unter anderem dann als strafbar angesehen, wenn damit eine dauernde oder herausfordernde Mißachtung des Adelsaufhebungsgesetzs verbunden ist. Herbert v. Karajan hat allerdings angedroht, nicht in Österreich aufzutreten, wenn sein ‚von‘ nicht auf den Plakaten aufscheinen darf - diese herausfordernde Mißachtung hat jedenfalls bewirkt, daß er daraufhin das ‚von‘ in Österreich unbehelligt führen durfte. Da bei Beamten aber immer alles seine Ordnung haben sollte, wurde das ‚von Karajan‘ behördlicherseites als Künstlername angesehen.“ Sursa online Arhivat în , la Wayback Machine.: saitul societății Heraldisch-Genealogische Gesellschaft ADLER (Societatea de Genealogie și Heraldică ADLER "Vultur"). Accesat: 21 octombrie 2010.
- ^ en Lapajne, Branka: The Shared Slovenian Ancestors of Herbert von Karajan and Hugo Wolf, 4 aprilie 2008, http://www.canadafreepress.com/index.php/article/2500
- ^ Herbert von Karajan - http://www.compendium.ro/pers_detalii.php?id_pers=2273
- ^ de Zur Auszeichnung deutscher Künstler am Geburtstag des Führers, „Völkischer Beobachter”, 22 aprilie 1939 (citat în Handbuch Deutsche Musiker), S. 3555.
- ^ Herbert von Karajan, op. cit.
- ^ it http://www.quirinale.it/elementi/DettaglioOnorificenze.aspx?decorato=261021 saitul oficial al lui Quirinale
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- en Wilson, H.W.: Current Biography Yearbook, 1986, http://books.google.com/books?q=He+is+the+great-grandson+of+Georg+Johann+Karajan-+nis%2C+a+Macedonian+Greek+&btnG=Search+Books
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Karajan
- Omagiu lui Herbert von Karajan, la 100 de ani de la naștere Arhivat în , la Wayback Machine.
- Sony artists Arhivat în , la Wayback Machine.
- Karajan - Beethoven Simfonia Nr.5, partea I
