Gheorghe Truță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Truță
Date personale
Născut6 iunie 1958
Călui, județul Olt
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieprozator, dramaturg
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Operă de debutOrașul, 1982
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Gheorghe Truță (n. 1 iunie 1958[1], Călui, județul Olt, România[2][3]) este un romancier și dramaturg român, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 1 iunie 1958, în Călui, județul Olt[3]. A studiat în școala generală din satul natal între anii 1966 și 1974, a absolvit liceul „Frații Buzești” din Craiova în anul 1977 și a studiat la Facultatea de Matematică a Universității din Craiova între anii 1978 și 1982. În prezent este profesor de matematică în orașul Lupeni, la Școala Generală nr. 3[4][5].

A debutat literar cu nuvela A doua povestire a Pădurii în revista Luceafărul în iunie 1977, cu o prezentare de Geo Dumitrescu[4][6], iar debutul editorial a fost cu romanul Orașul, volum apărut în urma concursului de debut al Editurii Albatros, Ediția 1980[7].

Din anul 1993 este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Craiova[8].

Premii literare[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Columna pentru povestire al revistei Cutezătorii în 1976[5]
  • Premiul de debut al editurii Albatros pentru romanul Orașul în 1980[5][7]
  • Premiul Fundației „Ion D. Sîrbu”, pentru debut în dramaturgie, cu piesa Recviem pentru secolul douăzeci în 1991[5]
  • Premiul filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor, secțiunea Proză, pe anul 1992, pentru volumul Pagoda[5]
  • Piesa Marea brambureală a fost nominalizată pentru Marele Premiu la Concursul Național de Dramaturgie Camil Petrescu (Ediția I, 1994)[5]
  • Premiul filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor, secțiunea Dramaturgie, pe anul 1995, pentru piesele de teatru Marea brambureală și Crângul albastru[5]
  • Premiul filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor, secțiunea Roman, pe anul 1999, pentru romanul Raiul șobolanilor[5]
  • Piesa de teatru Catedrala a fost nominalizată de către UNITER pentru „Cea mai bună piesa românească a anului 1999”[5]
  • Premiul filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor, secțiunea Dramaturgie, pe anul 2003, pentru volumul Teatru – piese jucate, premiate sau interzise[5]
  • Bursier al Fondului Literar (ianuarie-iunie 2000)[5]
  • Premiul special al fundației „Alice Voinescu” pentru piesa de teatru Alice nu știe să moară (Drobeta Turnu-Severin, iulie 2005)[5]

Opera[modificare | modificare sursă]

Proză[modificare | modificare sursă]

  • Orașul, roman, Editura Albatros, București, 1982 – cu o prezentare de Mirela Roznoveanu. Volum apărut în urma concursului de debut al editurii, ediția 1980
  • Pagoda, proză, Editura de Vest (Facla), Timișoara, 1992
  • Raiul șobolanilor, roman, Editura Matinal-Panorama, Petroșani-București, 1999 – cu o prefață de Dan-Silviu Boerescu
  • Îngere, vii ?, roman, Editura Aius, Craiova, 2010

Teatru[modificare | modificare sursă]

  • Teatru – piese jucate, premiate sau interzise, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2003
  • Alice nu știe să moară, teatru, Editura Aius, Craiova, 2010
  • Șapte, teatru, Ed. Karina, 2015
  • Acum...și pururea...și-n veci
  • Catedrala (nominalizată pentru premiile UNITER la Cea mai bună piesa românească a anului 1999[5])
  • Crângul albastru
  • Livada cu fluturi
  • Marea brambureală
  • Maria și îngerul mov
  • O zi din viața unui jurnalist fără jurnal
  • Patru surori
  • Cină cu soarele sus
  • Poveste cu dictatori, trepăduși și târfe, dintr-o țară din Est care, pe cuvânt, nu e România!
  • Șapte scene oarecum imaginare din viața adevărată a lui Constantin Argetoianu

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Nicolae Oprea, Calendar, România literară, nr. 22, 2011, accesat la 17 martie 2018”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Cină cu soarele sus, Teatrul Național Marin Sorescu Craiova, prezentare autor, accesat la 17 martie 2018
  3. ^ a b Literatura hunedoreană ..., p. 383
  4. ^ a b Gheorghe Truță, cel mai titrat scriitor al Văii Jiului protestează, Ziarul Văii Jiului, 29 octombrie 2011, accesat la 17 martie 2018
  5. ^ a b c d e f g h i j k l m Dicționarul bibliografic ..., p. 230
  6. ^ Literatura hunedoreană ..., p. 383-384
  7. ^ a b Literatura hunedoreană ..., p. 384
  8. ^ Dicționarul bibliografic ..., p. 233

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lucian Dindirică, Lavinia Dumitrescu, Daniela Popescu, Vasilica Anghel, Dicționarul bibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Craiova, Editura Aius, 2010
  • Ștefan Nemecsek, Literatura hunedoreană (de la începuturi până în prezent) - scriitorii din Valea Jiului, vol. II, Editura Realitatea românească, 2008