George Astaloș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la George Astalos)
Jump to navigation Jump to search
George Astaloș
Date personale
Născut4 octombrie 1933
București, România
Decedat27 aprilie 2014, (80 de ani)
București, România
Naționalitate România
CetățenieFranţa Franța
Ocupațiedramaturg, scriitor
Limbilimba franceză[1]
limba română[2]  Modificați la Wikidata
StudiiȘcoala de Ofițeri Topogeodezi
Activitatea literară
Specie literarăpoezie, roman, eseu, memorialistică, epistolă, teatru
Operă de debut1968/1969 - Vin soldații la Teatrului Cassandra din București
Opere semnificativeVin soldații"
Note
PremiiPremiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de teatru "Vin soldații"

George Astaloș (n. 4 octombrie 1933, București - d. 27 aprilie 2014, București) a fost un poet, romancier și dramaturg român care a locuit la Paris.

George (Gheorghe) Astaloș este absolvent al Școlii de Ofițeri topogeodezi (1953). Demisionează din armată pentru a se dedica exclusiv scrisului.

Cariera literară[modificare | modificare sursă]

Debutează cu poezie în 1948, într-o revistă școlară. George Astaloș scrie poezie, teatru, roman, eseu, memorialistică, culegeri epistolare, critica și teorie literară.

Debutul în dramaturgie[modificare | modificare sursă]

Adevăratul său debut are loc însă abia în 1968/1969 pe scena Teatrului Cassandra din București cu piesa Vin soldații.

Este autorul teoriei pluridimensionalității teatrului (Teatrul Floral-Spațial). Hazardul obiectiv face ca Armata Roșieinvadeze Cehoslovacia după afișarea Soldaților, iar piesa primește permisiunea de a fi jucată.

Reacția guvernului României față de invadarea Cehoslovaciei a făcut posibilă reprezentarea piesei. Obține Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de teatru "Vin soldații" și alte piese (1970). În 1972 i se montează prima piesă în Occident (Vin soldații, Teatrul Adyar, Paris, regia: Petrică Ionescu). Teatrul său a fost reprezentat pe scenele din: Paris, Londra, New York, Washington, Copenhaga, București, Stockholm, Edmonton, Bonn, Bruxelles, Lisabona, Madrid, Barcelona, Tel Aviv, Braga, Viena, Dortmund, Vilnius, Berlin etc.

Emigrarea[modificare | modificare sursă]

La congresul PEN Clubului Internațional (Piran, Slovenia, 1971), președintele Pierre Emmanuel, i-a oferit o bursă a Academiei Franceze. George Astaloș se stabilește definitiv la Paris, iar în 1976 i se acordă cetățenia franceză.

Alte publicații[modificare | modificare sursă]

Este autorul a peste 40 de volume de poezie, proză, teatru, eseu, memorii si corespondență. Cărțile i-au fost publicate în: România, Franța, Italia, Portugalia, Statele Unite ale Americii, Luxemburg și Germania. Figurează în peste 20 de antologii de poezie și de teatru, apărute în Europa și în America de Nord.

Este autorul unui microdicționar argotic de circa 1000 de articole. Este autor a peste 200 de studii, eseuri și articole critice. Poezia i-a fost publicată în Franța, Italia, România, SUA, Canada, Germania, Belgia, Anglia, Turcia, Spania, Tunisia, Macedonia, Bulgaria etc.

Activitatea profesională[modificare | modificare sursă]

Din 1972 a fost redactor-șef al revistei plurilingve „Nouvelle Europe“ .

Legături externe[modificare | modificare sursă]


  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în