George Astaloș
| George Astaloș | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 4 octombrie 1933 București, România |
| Decedat | 27 aprilie 2014, (80 de ani) București, România |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | dramaturg, scriitor |
| Limbi | limba franceză[1] limba română[2]  |
| Studii | Școala de Ofițeri Topogeodezi |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | poezie, roman, eseu, memorialistică, epistolă, teatru |
| Operă de debut | 1968/1969 - Vin soldații la Teatrului Cassandra din București |
| Opere semnificative | „Vin soldații" |
| Note | |
| Premii | Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de teatru "Vin soldații" |
Modifică date / text  | |
George Astaloș (n. 4 octombrie 1933, București - d. 27 aprilie 2014, București) a fost un poet, romancier și dramaturg român care a locuit la Paris.
George (Gheorghe) Astaloș este absolvent al Școlii de Ofițeri topogeodezi (1953). Demisionează din armată pentru a se dedica exclusiv scrisului.
Cariera literară[modificare | modificare sursă]
Debutează cu poezie în 1948, într-o revistă școlară. George Astaloș scrie poezie, teatru, roman, eseu, memorialistică, culegeri epistolare, critica și teorie literară.
Debutul în dramaturgie[modificare | modificare sursă]
Adevăratul său debut are loc însă abia în 1968/1969 pe scena Teatrului Cassandra din București cu piesa Vin soldații.
Este autorul teoriei pluridimensionalității teatrului (Teatrul Floral-Spațial). Hazardul obiectiv face ca Armata Roșie să invadeze Cehoslovacia după afișarea Soldaților, iar piesa primește permisiunea de a fi jucată.
Reacția guvernului României față de invadarea Cehoslovaciei a făcut posibilă reprezentarea piesei. Obține Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de teatru "Vin soldații" și alte piese (1970). În 1972 i se montează prima piesă în Occident (Vin soldații, Teatrul Adyar, Paris, regia: Petrică Ionescu). Teatrul său a fost reprezentat pe scenele din: Paris, Londra, New York, Washington, Copenhaga, București, Stockholm, Edmonton, Bonn, Bruxelles, Lisabona, Madrid, Barcelona, Tel Aviv, Braga, Viena, Dortmund, Vilnius, Berlin etc.
Emigrarea[modificare | modificare sursă]
La congresul PEN Clubului Internațional (Piran, Slovenia, 1971), președintele Pierre Emmanuel, i-a oferit o bursă a Academiei Franceze. George Astaloș se stabilește definitiv la Paris, iar în 1976 i se acordă cetățenia franceză.
Alte publicații[modificare | modificare sursă]
Este autorul a peste 40 de volume de poezie, proză, teatru, eseu, memorii si corespondență. Cărțile i-au fost publicate în: România, Franța, Italia, Portugalia, Statele Unite ale Americii, Luxemburg și Germania. Figurează în peste 20 de antologii de poezie și de teatru, apărute în Europa și în America de Nord.
Este autorul unui microdicționar argotic de circa 1000 de articole. Este autor a peste 200 de studii, eseuri și articole critice. Poezia i-a fost publicată în Franța, Italia, România, SUA, Canada, Germania, Belgia, Anglia, Turcia, Spania, Tunisia, Macedonia, Bulgaria etc.
Activitatea profesională[modificare | modificare sursă]
Din 1972 a fost redactor-șef al revistei plurilingve „Nouvelle Europe“ .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- George Astalos și-a început exilul acasă la tatăl regelui Juan Carlos, 20 ianuarie 2001, Evenimentul zilei
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în