Francisc Rákóczi al II-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Francisc Rakoczi al II-lea)
Salt la: Navigare, căutare
Francisc Rákóczi al II-lea
II. Rákóczi Ferenc Mányoki.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Borša[*], Slovacia Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani) Modificați la Wikidata
Tekirdağ, Turcia[1] Modificați la Wikidata
Înmormântat St. Elisabeth Cathedral[*] Modificați la Wikidata
Părinți Francis I Rákóczi[*]
Ilona Zrínyi[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Julianna Rákóczi[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Charlotte Amalie of Hesse-Wanfried[*] Modificați la Wikidata
Copii József Rákóczi[*]
György Rákóczi[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupație lider Modificați la Wikidata
Activitate
Premii Ordinul Lâna de Aur în grad de cavaler[*]
Francisc Rákóczi al II-lea
(1676-1735)

Francisc Rákóczi al II-lea (maghiară: II. Rákóczi Ferenc, slovacă: František II. Rákoci) (n. 27 martie 1676, la castelul Borsi (astăzi Borša), Comitatul Zemplén, Regatul Ungariei - d. 8 aprilie 1735, Tekirdağ, Imperiul Otoman) a fost un nobil maghiar din familia Rákóczi, principe regent al Ungariei și principe al Transilvaniei. Printre cei mai bogați oameni din Regatul Ungariei, Rákóczi și-a folosit averea pentru a ajuta cauza desființării uniunii personale cu casa de Habsburg. Între 1703 și 1711, el a condus răscoala „curuților” împotriva dominației habsburgică din Ungariei (Revolta Curuților). Francisc Rákóczi al II-lea este considerat erou național în Ungaria, cu multe străzi și instituții numite după el în aproape toate localitățile din Ungaria.

La data de 7 iulie 1704 Dieta Transilvaniei întrunită la Alba Iulia l-a proclamat pe Francisc Rákóczi al II-lea ca principe al Transilvaniei. Revolta antihabsburgică condusă de el a eșuat, autoritatea Casei de Habsburg în Transilvania și Ungaria fiind restabilită efectiv în anul 1711, prin Pacea de la Satu Mare.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Francisc Rákóczi al II-lea", Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014