Florica Bagdasar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Florica Bagdasar
Florica Bagdasar.jpg
Florica Bagdasar
Date personale
Nume la naștere Florica Ciumetti
Născută 24 ianuarie 1901
Monastir, Imperiul Otoman
Decedată 19 decembrie 1978 (77 de ani)
București, Republica Socialistă România
Părinți Sterie Ciumetti
Căsătorită cu Dumitru Bagdasar
Copii Alexandra (fostă Ionescu Tulcea) căsătorită cu Saul Bellow, laureat Nobel din 1976
Naționalitate română
Cetățenie România
Ministrul Sănătății
În funcție
1946 – 1948

Premii Ordinul Steaua Republicii Populare Române
Partid politic Partidul Comunist din România
Alma mater Facultatea de Medicină din București
Cunoscută pentru Prima femeie ministru din România
Profesie medic, politician

Florica Bagdasar (n. 24 ianuarie 1901, Monastir, Imperiul Otoman - d. 19 decembrie 1978, București) a fost medic cu specialitatea neuropsihiatrie infantilă și a fost prima femeie ministru din România, la Ministerul Sănătății, în perioada 1946 – 1948.

Date Biografice și Educație[modificare | modificare sursă]

Florica Bagdasar s-a născut la Bitolia/Monastir în Macedonia. Provenea dintr-o familie macedoromână: tatăl ei a fost Sterie Ciumetti, inginer de poduri și șosele și profesor de liceu de matematică, iar mama, Anastasia Papahagi Ciumetti, era soră cu Pericle Papahagi.[1] A început liceul la pensionul Pompilian, dar din cauza Primului Război Mondial și a refugiului, a continuat liceul în Moldova, la Roman, absolvind liceul "Roman Vodă" (secția modernă) în 1920. S-a înscris apoi la Facultatea de Medicină din București pe care a absolvit-o in 1925. După stagiile de medic extern și intern la Așezămintele Brâncovenești a obținut diploma de "Doctor in medicină si chirurgie" și dreptul de liberă practică. În 1927 s-a căsătorit cu Dr. Dumitru Bagdasar cu care a avut o căsnicie model . Proaspăt căsătoriți, soții Bagdasar au plecat în Statele Unite, la Boston, la specializare profesională, Florica pentru a urma cursuri de Sănătate Publică la Harvard, Dumitru pentru a-și însuși noile tehnici de neurochirurgie la faimoasa Clinică a Dr. Harvey Cushing, pionierul neurochirurgiei moderne. La Boston Florica Bagdasar a primit bursa Rockefeller. Intorși în țară în 1929, după un stagiu de câțiva ani la Jimbolia și la Cernăuți (Spitalul de Boli Nervoase) cu numeroase peripeții, soții Bagdasar au ajuns la București unde s-au stabilit definitiv și au rămas până la sfârșitul vieții. Până în 1935 când Dr. D. Bagdasar a obținut, prin concurs, deschiderea primei Clinici de Neurochirurgie la București, el a operat pe creier în condiții primitive, improvizate: singura persoană care i-a fost constant alături, secundând-ul în sala de operație, și încurajând-ul -pănă când și-a creiat propia echipă de neurochirurgie - a fost soția sa, Dr. Florica Bagdasar.

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

După ce a trecut prin toată filiera de examene și concursuri, Dr. Florica Bagdasar a fost definitivată ca medic primar de psihiatrie, specialitatea igienă mintală. Ca atare s-a dedicat cu pasiune asistenței neuropsihiatrice și educaționale a copilului. Florica Bagdasar și Florica Stafiescu (Nicolescu) – admirabila ei colaboratoare – au elaborat și experimentat cu succes la diverse școli primare propriul Abecedar (“Carte pentru toți copiii”) și propria Aritmetică, bazate pe ideia globală de grupare și pe scrisul vertical simplificat.[2] Aceste materiale didactice aveau darul de a-i atrage pe copii și de a-i face să învețe cu plăcere, intr-un mod mai degrabă ludic. În 1946 s-a înființat Centrul de Igienă Mintală din București, de pe Str. Vasile Lascăr Nr. 14, unde s-au tratat copiii cu deficiențe mintale și tulburări de comportament. Acest Centru a fost conceput de Dr. Florica Bagdasar după cele mai moderne precepte științifice inspirate din USA. In calitate de Director al acestei instituții, Dr. Florica Bagdasar a recrutat și organizat o echipă exemplară de experți, psihologi, pedagogi, logopezi, kinoterapeuți,…care să trateze problemele multilaterale ale copilului. Dr. Florica Bagdasar a funcționat ca Director al Centrului de Igienă Mintală până în ianuarie 1953.

Tot in 1946, după decesul Dr. Dumitru Bagdasar, care era în acea epocă Ministrul Sănătății în guvernul Dr. Petru Groza, Florica Bagdasar este numită Ministrul Sănătății, succesoarea soțului ei. Ocupă această poziție de la 26 septembrie 1946 până la 28 august 1948. Devine astfel prima femeie care deține un cabinet ministerial într-un guvern al României. În anii imediat după război, soții Bagdasar, miniștrii sănătății, s-au înfruntat cu crize grave, copleșitoare, care se cereau urgent rezolvate: rețele sanitare decimate de război, lipsuri, sărăcie, foamete cumplită – în special în Moldova unde seceta și iarna aprigă făcuseră ravagii – și care la rândul lor au contribuit la devastatoarele epidemii de tifos exantematic în Moldova și de malarie în Dobrogea. Dr. Paul Cortez, cunoscutul psihiatru, și marele epidemiolog român, Acad. Mihai Ciucă, au lucrat direct cu Ministrul Sănătătii - Dr. Florica Bagdasar în campaniile de combatere ale acestor epidemii; mărturiile lor sunt emoționante și edificatoare.

În 1949 Dr. Florica Bagdasar a fost numită conferențiar universitar la Institutul Medico-Farmaceutic ( IMF București ), unde în cadrul Facultății de Pediatrie, a introdus specialitatea de neuropsihiatrie infantilă ( Psihologia copilului normal și patologic ). Devine promotor al neuropsihiatriei infantile atât pe plan teoretic cât și pe plan practic - creând valoroase cadre de specialitate.

În octombrie 1957 a fost numită vicepreședintă a organizației Crucea Roșie din România. A deținut această funcție timp de câțiva ani.

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

Florica Bagdasar a pășit pe urmele soțului ei, Dumitru Bagdasar, pe care l-a iubit cu devotement și care avea idei romantice de stânga încă din tinerețe; astfel că după 23 august 1944, Florica Bagdasar a devenit membră a Partidului Comunist Român. În 1944-1948 a activat în diferite organizații de masă cu sarcini de răspundere date de partid. A activat în Apărarea Patriotică, Uniunea Patrioților, și în Uniunea Femeilor Democrate din Romania (UFDR). În perioada 1946-1951 a fost deputată a județului Tulcea în Marea Adunare Națională. În august-septembrie 1946 a făcut parte (singura femeie) din delegația oficială a României la Conferința de Pace de la Paris. De la Paris a plecat în misiune oficială la Stockholm cu scopul de a solicita ajutorul suedezilor – alimente, medicamente – pentru țara devastată de război. La întoarcerea în țară, la sfârșit de septembrie 1946 a fost numită Ministrul Sănătății și a deținut această funcție până la sfârșit de august 1948.

În 1948 a fost decorată cu Ordinul Steaua Republicii Populare Române.

Faptul că în 1949 a fost numită conferențiar universitar la Institutul Medico-Farmaceutic din București, iar în octombrie 1957 vicepreședintă a organizației Crucea Roșie din România, ar putea sugera că Florica Bagdasar a avut o carieră de neîtreruptă ascensiune, dacă nu s-ar cunoaște astăzi detaliile anilor grei de dizgrație 1953 – 1956 când a fost la un pas de lichidare.

Dizgrație și reabilitare[modificare | modificare sursă]

Campania contra Dr. Florica Bagdasar a evoluat în mod gradat. A început in august 1948, când, fiind în inspecție în Dobrogea – în cadrul campaniei antimalarie -, Florica Bagdasar a fost “eliberată din funcția de Ministru al Sănătății” fără vreo explicație prealabilă. Au urmat ani de svonuri contradictorii, de intimidare, apariția agenților provocatori. În 1951 colaboratoarea ei cea mai apropiată la Centrul de Igienă Mintală, Florica Nicolescu, a fost arestată, fără mandat de arestare, ca după doi ani de închisoare să fie eliberată, fără sentință de judecată, fără proces, fără a afla care erau acuzțiile care i se aduceau. Campania contra Dr. Florica Bagdasar a culminat pe 18 ianuarie 1953, cu un articol de fond din ziarul Scânteia  intitulat “Pentru lichidarea deformărilor antiștiințifice în domeniul pedagogiei” [    ]. Imediat după apariția articolului, Centrul de Igienă Mintală a fost vizitat de o delegație oficială; și în ciuda aprecierii elogioase date de Prof. Dr. Vlad Voiculescu, Florica Bagdasar a fost “eliberată” din funcția de Director și nevoită să predea pe loc dosarele și cheile Institutului. Șocul a fost atât de mare, încât s-a îmbolnăvit grav, a fost internată multă vreme în spital (Filaret), a avut nevoie de o operație grea de plămâni, după care însă, în mod miraculos, a început recuperarea. Între timp articolul din Scânteia a fost “prelucrat” în sesiuni speciale la toate școlile și spitalele din țară, după cum decretase Partidul. Fulminantul articol din Scânteia o acuza pe Florica Bagdasar de “cosmopolitism”, de ploconire slugarnică în fața putredei ideologii burgheze, de pervertirea psihiatriei infantile prin introducerea unor curente obscurantiste de tip Freud, etc. A fost anchetată în repetate rânduri. A rămas fără nici un venit, fiindcă pensia după soțul ei de la Academie a fost deasemeni tăiată, iar “Spațiul locativ” a obligat-o să împartă apartamentul unde locuia cu fiica ei, cu o altă familie cu doi copii. Ostracizarea a fost completă: a fost o perioada de înverșunată dizgratie polítică, de persecutie, de lipsuri materiale, de boală. Ironia soartei a făcut probabil ca boala ei atât de gravă s-o salveze de la o soartă și mai cumplită, aceia a unui “proces de demascare” în sensul așa-ziselor devieri.

La sfârșitul lui 1956, valul de teroare stalinistă trecuse peste Dr. Florica Bagdasar; și au început demersuri de “reabilitare” (concomitent cu programul de “destalinizare” inițiat de Hrusciov în URSS). I s-a propus să reintre în Partid, dar a refuzat. În schimb a fost numită vicepreședintă a Crucii Roșii din România în octombrie 1957, poziție în care a funcționat câțiva ani. Deasemeni i s-a dat permisiunea de a călători și a avut posibilitatea să-și revadă fiica de mai multe ori în străinătate. A continuat să trăiască în România până la sfârșitul vieții în 1978, fiind o prezență “quasi-singulară” după aprecierea lui [Valeriu Negru]:  din punct de vedere politic a fost tolerată, dar nu agreată.

Sfârșitul dramatic al Floricăi Bagdasar a fost descris de scriitorul american Saul Bellow în romanul său Iarna Decanului [    ]; Florica Bagdasar este unul din personajele romanului și este mama matematicienei Alexandra Bellow (fostă Alexandra Ionescu Tulcea).

O placă memorială situată pe imobilul din Strada Speranței nr. 13, București, Sectorul 2, reamintește că aici au locuit Dr. Dumitru Bagdasar și Dr. Florica Bagdasar[    ].

References[modificare | modificare sursă]

References

Bibliography

  • Anghel, C.; Știrbu, M. (9 decembrie 2005). „Dumitru Bagdasar fondatorul neurochirurgiei din România”. Jurnal.ro. 
  • Bellow, Alexandra (9 ianuarie 2004). „Asclepios versus Hades în Romania (I)”. Revista 22 - Revista Grupului pentru Dialog Social. |ref=harv}}
  • Bellow, Alexandra (25 august 2004). „Asclepios versus Hades în Romania (II)”. Revista 22 - Revista Grupului pentru Dialog Social. 
  • Bellow, Saul (2005). The Dean’s December (Iarna Decanului). Harper and Row, New York si POLIROM, Romania 
  • Bentoiu, Annie. Timpul ce ni s-a dat, Memorii Vol 2, 1947 – 1959,. Editura Humanitas, București Romania, 2009 
  • Lupu, Constantin (2010). „20 Years since the foundation of the Romanian Society of Child and Adolescent Neurology and Psychiatry and allied professions”. Journ. of Romanian Child. Adol. Neur. Psych. Vol. 13/1 (110-113). 
  • Lupu, Constantin; Măgureanu, Sanda; Murguleț, Ana (2011). „Dr. Florica Bagdasar la Aniversarea 110 ani de la nastere”. Revista 22 - Rev. Neur. Psih. a Copilului și Adolescentului din România, Vol., 14/ 3 (7– 16). http://snpcar.ro/revista.php?level=articole&an=toti&id=449. 
  • Cortez, Paul (1979). „Dr. Florica Bagdasar (1901-1978)”,”. Rev Med Interna Neurol Psihiatr Neurochir. 2 (24): 149-50, PMID 388575.. 
  • Cortez, Paul (1987). Inainte de a uita. Editura Eminescu, București, Romania 
  • Costea, Ileana; Țetcu, Doina (21 decembrie 2010). „Secretul longevitǎții: Florica Nicolescu la 100 ani”. Revista 22 - Revista Grupului pentru Dialog Social. http://revista22.ro/9588/.html. 
  • Mǎgureanu, Sanda; Țetcu, Doina (1989). „Florica Bagdasar promotor al neuropsihiatriei infantile în țara noastrǎ”. Rev. Neur. Psih. Neurochir. 3(232-233).. 
  • Milea, Ștefan (1989). „Centrul de neuropsihiatrie pediatricǎ”. Rev. Neur. Psih. Neurochir. 4(186-188). 
  • Milea, Ștefan; Costiner, E. (1979). „Istoria Pedopsihiatriei în România”. Rev. Neur. Neurochir. 34 (107-111).. 
  • Negru, Valeriu (2004). „Text sub un portret anonim”. Dilema Veche nr. 7/2004.. 
  • Niculescu, Ștefan (1987). Dumitru Bagdasar Muncă și Caracter. Editura Eminescu, București, Romania 
  • Revista 22 - Extrase (21 decembrie 2010). „Pentru lichidarea deformarilor antistiintifice in domeniul pedagogiei”. Revista 22 - Revista Grupului pentru Dialog Social. http://www.revista22.ro/articol-9589.html. 
  • Scanteia - Articol de fond (18 ianuarie 1953). „Pentru lichidarea deformarilor antistiintifice in domeniul pedagogiei”. Scânteia. 
  • Ștefan, Margareta (1976). Laboratorul de Sǎnǎtate Mintalǎ, concepție și experiențǎ. Comunicare la Consfǎtuirea de NPI Timișoara. 
  • Țuculescu, Alice (2004). „Generozitatea care schimbǎ fața lumii”. Viața Medicalǎ nr. 23/2004.. 
  • Ungureanu, Laurențiu (25 octombrie 2014). „Interviu Alexandra Bellow, matematician, fiica soților Dumitru și Florica Bagdasar”. Scânteia. http://adevarul.ro/cultura/istorie/interviu-alexandra-bellow-matematician-fiica-sotilor-dimitrie-florica-bagdasar-pe-parintii-nu-i-a-interesat-niciodata-mute-vila-sosea-1_544912230d133766a82d3b80/index.html. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]