Florența Albu
| Florența Albu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1]  |
| Decedată | (65 de ani)[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poetă scriitoare |
| Limbi vorbite | limba română[2] |
| Activitate | |
| Studii | Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din București |
| Patronaj | Universitatea din București |
Modifică date / text  | |
Florența Albu (n. 1 decembrie 1934, Floroaica, județul Călărași - d. 3 februarie 2000, București) a fost o poetă română.[3]
Biografie
[modificare | modificare sursă]În perioada 1948-1952, Florența Albu a urmat cursurile liceale la Liceul „Gheorghe Șincai” din București, și Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1957. Timp de doi ani, între 1963 - 1965 a fost angajată la ziarul Scânteia tineretului, apoi până în 1995 a lucrat la revista Viața Românească.
Cariera artistică
[modificare | modificare sursă]Între anii 1953-1955 a frecventat cenaclul Theodor Neculuță. A debutat în publicistică la revista Tânărul scriitor; în 1955, dar în 1959 nu i s-a permis publicarea unui volum cu versuri dedicate Bărăganului. Debutul în volum a avut loc abia în 1961 cu volumul Fără popas, volum dedicat câmpiilor largi ale Bărăganului și pescarilor din Delta Dunării.[4]
Despre creația sa și-au spus părerea de-a lungul timpului: Valeriu Cristea, Gheorghe Grigurcu, Ion Pop, Iorgu Iordan, Ion Băieșu, Marin Preda, Maria Banuș, Nicolae Manolescu, Dan Cristea, Lucian Raicu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Laurențiu Ulici, etc. Este caracterizată de Gabriel Dimisianu drept „fiică a Bărăganului, înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda”.[5]
Florența Albu a încetat din viață la 3 februarie 2000 la Spitalul Fundeni, mormântul ei aflându-se în comuna Gruiu, județul Ilfov.
Opera
[modificare | modificare sursă]Volume proprii
[modificare | modificare sursă]- Câmpia soarelui, volumul de reportaje (1962)
- Constanța (1964)
- Fata morgana (1966)
- Măști de priveghi (1968)
- Himera nisipurilor (1969)
- Poeme (1969)
- Arborele vieții (1971)
- Austru (1971)
- Câmpia soarelui (1972)
- Petrecere cu iarbă (1973)
- Elegii (1973)
- Ave, noiembrie (1975)
- Întoarceri (1977)
- Roata lumii (1977)
- 65 poeme (1978)
- Umbră arsă (1980)
- Epitaf (1981)
- Poem în Utopia (1983)
- A fi-fire (1984)
- Banchet autumnal. Impresii de călătorie (1984)
- Terase (1985)
- Efectul de seră (1987)
- Kilometrul unu în cer (1988)
- Anno Domini (inedite 1970-1989) (1991)
- Copilărinda (1991)
- Efectul de seră (1991)
- Zidul martor, Pagini de jurnal 1970-1990 (1995)
- Aurolac (1997)
- Petrecere (1998)
- Austru (1999)
- Scara ce nu duce nicăieri (2001)[6]
Prezentă în:
[modificare | modificare sursă]- Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - „Lumina piezișă”, în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Bibliothèque nationale de France. „Florenţa Albu” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
- ^ Bibliothèque nationale de France. „Florența Albu” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. 1: A-L. Paralela 45. pp. 19–20.
- ^ Golopenția, Sanda (). „Florența Albu”. În Wilson, Katharina M. An Encyclopedia of continental women writers. 1: A-K. New York and London: Garland Publishing Inc. pp. 21–22.
- ^ Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, Humanitas, 2013, p. 157
- ^ Academia Română, ed. (). Dicţionarul general al literaturii române. Vol. I: A-B. Bucureşti: Univers Enciclopedic. pp. 74–76.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]