Billie Jean King Cup
| Cupa Billie Jean King | |
| Nume oficial |
|
|---|---|
| Sport | Tenis |
| Înființat(ă) în | 1963 |
| Echipe | 8 (Grupa Mondială) 99 (total 2016) |
| Participanți |
|
| Campion | |
| Cele mai multe trofee | |
| Site oficial | |
| billiejeankingcup.com | |
Cupa Billie Jean King 2026 | |
| Modifică date / text | |
Billie Jean King Cup (până în 1995 Federation Cup, iar până în 2020 Fed Cup) este o competiție feminină de tenis pe echipe, înființată pentru a marca cea de-a 50-a aniversare a fondării organizației Mondiale de Tenis, care o organizează. În septembrie 2020, a fost numită după jucătoarea americană de tenis Billie Jean King, o luptătoare pentru egalitatea de gen și justiție socială. A fost organizată ca Cupa Federației din 1963 până în 1994 și a fost numită Fed Cup din 1995 până în 2020. Este cea mai mare competiție internațională pe echipe din sportul feminin mondial, jucată sub forma Cupei Mondiale de Tenis. Partenerul general pentru perioada 2023–2027 a fost agenția americană de asigurări Gainbridge, înlocuind banca BNP Paribas.[1]
Ediția inaugurală a avut loc în 1963. Treisprezece echipe au câștigat trofeul. Statele Unite au câștigat cele mai multe titluri, câștigând 18 și pierzând de 13 ori.[2][3] A 63-a ediție s-a desfășurat din aprilie până în noiembrie 2026 și se așteaptă să cuprindă un număr record de 148 de echipe, cu selecții unice întocmite pentru fiecare rundă.[4]
Campioana en-titre este Cehia, care a învins pe Ucraina în finala ediției 2026 pentru a câștiga al 12-lea trofeu.[5]
După triumful Italiei în Cupa Davis din 2025, echipa națională a Italiei și-a apărat titlul pe echipe, atât la masculin, cât și la feminin, într-un singur an calendaristic, devenind doar a treia echipă care a făcut acest lucru, după Australia și Statele Unite.[6]
Runda de calificare și play-off-ul mondial se joacă într-o serie de șapte meciuri între echipele gazdă și cele din deplasare. Câștigătoarele calificărilor avansează la un turneu final cu opt echipe. Cele șapte învinse din calificări se vor înfrunta în seria play-off-ului mondial împotriva câștigătoarelor grupelor 1 din zona continentală. Câștigătoarele play-off-urilor avansează în runda de calificare a anului următor. Anul calendaristic se încheie în noiembrie cu play-off-ul mondial. Meciurile internaționale din runda de calificare și play-off-ul mondial se joacă pe parcursul a două zile, cu patru meciuri de simplu și unul de dublu. Meciurile rămase se joacă pe parcursul unei singure zile, cu două meciuri de simplu și un meci final de dublu. Seturile egale la scorul de 6-6 se decide printr-un tiebreak la șapte puncte. Jucătoarele nu acumulează niciun punct pentru clasamentul WTA.
Echivalentul masculin este Cupa Davis. Fetele din categoria sub 16 ani participă la Cupa Billie Jean King pentru juniori. Statele Unite, Australia, Republica Cehă, echipa Rusiei sub auspiciile Federației Ruse de Tenis și Italia au câștigat Cupa Billie Jean King și Cupa Davis în același an calendaristic.
Istoric
[modificare | modificare sursă]
Istoria Cupei Billie Jean King datează din 1963, când a fost lansată o competiție pentru a comemora cea de-a 50-a aniversare a înființării Federației Internaționale de Tenis (ITF, redenumită World Tennis în 2026) și se dorea a fi similară cu Cupa Davis masculină. Înființarea Cupei Federației la acea vreme a reflectat popularitatea crescândă a tenisului feminin și cererea asociată pentru un tip similar de competiție.
În 1995, numele a fost schimbat în Fed Cup, iar meciurile din grupele mondiale au fost organizate și acasă, când acestea nu se mai jucau pe un teren preselectat, adesea neutru. Jucătoare de tenis din fruntea clasamentului, precum Billie Jean King, Chris Evert, Virginia Wade, Martina Navratilova și Steffi Graf, au început competiția. În 2000, 100 de țări din întreaga lume au participat la cupă.
Anul aniversar de 50 de ani a avut loc în 2012. Finala Grupelor Mondiale din noiembrie a pus față în față campioanele en-titre, Republica Cehă, cu Serbia, la O2 Arena din Praga. Echipa cehă a câștigat cu 3-1 la general, revendicând al șaptelea titlu.
Doar Margaret Court, Chris Evert și Billie Jean King au câștigat turneul atât ca jucători activi, cât și drept căpitani de echipă nejucatori.[7] Petr Pála a devenit primul căpitan nejucator care a câștigat cinci titluri în 2016.[8]
În 2019, cinci jucătoare au fost admise pentru prima dată într-o echipă, iar un tiebreak a fost introdus pentru prima dată la 6-6 în al treilea set decisiv.[9] Premiile în bani pentru cele șaisprezece echipe din ultimul an al formatului de grupă cu două turnee mondiale au ajuns la 7,5 milioane de dolari, aproape dublându-se de la 3,7 milioane de dolari în 2018.[9]
Redenumire în Billie Jean King Cup
[modificare | modificare sursă]În septembrie 2020, Fed Cup a fost redenumită Cupa Billie Jean King în onoarea jucătoarei americane de tenis Billie Jean King, care a devenit o campioană a egalității de gen și a justiției sociale și a jucat, de asemenea, un rol esențial în fondarea Asociației de Tenis Feminin. King, care a câștigat un număr record de 10 trofee ca jucătoare și căpitan al echipei SUA, a fost numită primul ambasador global al competiției în 2019. Schema de culori a fost, de asemenea, schimbată din roz în albastru. Cupa Billie Jean King este prima competiție globală pe echipe feminine care poartă numele unei femei.[10][11] King va prelua conducerea competiției în 2023.[12]
Dezvoltarea formatului de joc
[modificare | modificare sursă]În 1995, după ce cu un an mai înainte competiția a fost redenumită din Cupa Federației în Fed Cup, structura acesteia a trecut prin modificări majore. Grupa Mondială, compusă anterior din șaisprezece echipe, a fost împărțită în două divizii a câte opt echipe, fiind introduse și meciuri de baraj pentru ambele niveluri. De asemenea, formatul de organizare s-a schimbat radical: meciurile din primele două grupe nu s-au mai jucat în același loc și la aceeași dată, ci în sistem gazdă-oaspete, pe terenul uneia dintre echipe.

În anul 2000, competiția a revenit la o singură Grupă Mondială, alcătuită din 13 țări, cu faza finală disputată într-o singură locație. În sezonul următor, Grupa Mondială a fost împărțită în două grupe de câte patru echipe, iar din 2002 s-a reintrat în sistemul eliminatoriu cu 16 echipe, meciurile fiind găzduite de una dintre participante. În 2005 s-a revenit la structura cu două Grupe Mondiale a câte opt echipe. Acest format — cu două Grupe Mondiale, meciuri de baraj și trei zone continentale structurate pe niveluri valorice și meciuri de promovare — s-a menținut până în 2019.[4][13]
Din 2020, competiția a adoptat un format similar celui din Cupa Davis: cele două Grupe Mondiale au fost înlocuite cu un turneu final de o săptămână, desfășurat în luna aprilie pe teren neutru, prima ediție de acest fel având loc în 2021, la Praga. Până în 2024, la turneul final au participat 12 echipe, dintre care opt obțineau calificarea în urma unei etape preliminare (la care au luat parte 18 echipe în 2022 și 2023, respectiv 16 în 2024). Învinsele din calificări jucau în baraj, iar celelalte patru locuri din turneul final erau rezervate finalistelor din anul precedent, unei echipe invitate (wildcard) și țării gazdă.[4]
În ediția din 2025, runda de calificare și barajul mondial au adoptat temporar un format cu grupe, urmând ca din 2026 să se revină la meciurile directe în sistem gazdă-oaspete. Calificările din 2025 au inclus șase grupe de câte trei echipe, iar barajul șapte astfel de grupe, fiecare având ca gazdă una dintre participante. Cele șase câștigătoare ale grupelor de calificare au mers în turneul final din septembrie, găzduit între 2025 și 2027 în arena complexului Shenzhen Bay Sports Center. În 2025, numărul echipelor din faza finală a fost redus de la 12 la opt (Final 8), cu locuri garantate pentru campioana en-titre și țara gazdă — o schimbare aliniată formatului Cupei Davis, considerat un succes de către Federația Internațională de Tenis (ITF).[14] Echipele clasate pe locurile doi și trei în calificări au jucat în barajul mondial din noiembrie, alături de cele mai bune selecționate din Grupele I continentale (în total 21 de echipe), iar câștigătoarele grupelor de baraj s-au calificat în faza preliminară a ediției următoare.[4][15]

Începând cu ediția din 2026, runda de calificare și barajul mondial s-au desfășurat sub forma a șapte confruntări directe. Câștigătoarele din calificări avansează în turneul final, iar învingătoarele din baraj obțin biletul pentru faza preliminară a sezonului următor.[16]
Cele patru zone continentale (America, Asia-Oceania, Europa și Africa) sunt structurate pe patru grupe valorice, cu precizarea că primele două grupe din zonele europeană și africană sunt comasate într-o singură grupă euro-africană. În cadrul fiecărei zone, echipele sunt împărțite în serii preliminare, în funcție de numărul de participante, iar la finalul acestora se dispută meciuri de baraj pentru promovare și retrogradare între locurile corespunzătoare din serii. Turneele din aceste zone au o durată de o săptămână și au loc într-o locație unică, iar câștigătoarele Grupelor I avansează în runda de calificare.[4][15]
Meciurile din faza de calificare și din barajul mondial se joacă după sistemul „cel mai bun din 5” (prima la 3 puncte), pe parcursul a două zile, incluzând patru meciuri de simplu și unul de dublu.[4] Din 2026, proba de dublu a fost mutată pe poziția a treia, deschizând cea de-a doua zi de concurs în locul meciului decisiv cu numărul cinci — un format preluat după modelul din Cupa Davis. Celelalte întâlniri internaționale au loc într-o singură zi, în sistemul „cel mai bun din 3” (două meciuri de simplu și un dublu decisiv).[4] În sezonul de tranziție 2025, toate confruntările s-au disputat într-un format scurt de trei meciuri. În toate probele, la scorul de 6–6 în set se joacă tiebreak la 7.[17]
Câștigători
[modificare | modificare sursă]Toate edițiile începând cu 1963:
| An | Câștigătoare | Scor | Finalistă | Loc (suprafață)[18] | Oraș | Țară |
|---|---|---|---|---|---|---|
| Federation Cup | ||||||
| 1963 | 2–1 | Queen's Club (I) | Londra | |||
| 1964 | 2–1 | Germantown Cricket Club (I) | Philadelphia | |||
| 1965 | 2–1 | Kooyong Club (I) | Melbourne | |||
| 1966 | 3–0 | Turin Press Sporting Club (Z) | Torino | |||
| 1967 | 2–0 | Blau-Weiss T.C. (Z) | Berlin | |||
| 1968 | 3–0 | Stade Roland Garros (Z) | Paris | |||
| 1969 | 2–1 | Athens Tennis Club (Z) | Atena | |||
| 1970 | 3–0 | Freiburg T.C. (Z) | Freiburg | |||
| 1971 | 3–0 | Royal King's Park T.C. (Z) | Perth | |||
| 1972 | 2–1 | Ellis Park (H) | Johannesburg | |||
| 1973 | 3–0 | Bad Homburg T.C. (Z) | Bad Homburg | |||
| 1974 | 2–1 | Naples T.C. (Z) | Napoli | |||
| 1975 | 3–0 | Aixoise C.C. (Z) | Aix-en-Provence | |||
| 1976 | 2–1 | The Spectrum (IC) | Philadelphia | |||
| 1977 | 2–1 | Devonshire Park (I) | Eastbourne | |||
| 1978 | 2–1 | Kooyong Club (I) | Melbourne | |||
| 1979 | 3–0 | RSHE Club Campo (C) | Madrid | |||
| 1980 | 3–0 | Rot-Weiss Tennis Club (Z) | Berlin | |||
| 1981 | 3–0 | Tamagawa-en Racquet Club (Z) | Tokyo | |||
| 1982 | 3–0 | Decathlon Club (H) | Santa Clara | |||
| 1983 | 2–1 | Albisguetli T.C. (Z) | Zürich | |||
| 1984 | 2–1 | Pinheiros Sports Club (Z) | São Paulo | |||
| 1985 | 2–1 | Nagoya Green T.C. (H) | Nagoya | |||
| 1986 | 3–0 | Štvanice Stadium (Z) | Praga | |||
| 1987 | 2–1 | Hollyburn C.C. (H) | Vancouver | |||
| 1988 | 2–1 | Flinders Park (H) | Melbourne | |||
| 1989 | 3–0 | Ariake Forest Park Centre (H) | Tokyo | |||
| 1990 | 2–1 | Peachtree W.O.T. (H) | Atlanta | |||
| 1991 | 2–1 | Nottingham Tennis Centre (H) | Nottingham | |||
| 1992 | 2–1 | Waldstadion T.C. (Z) | Frankfurt | |||
| 1993 | 3–0 | Waldstadion T.C. (Z) | Frankfurt | |||
| 1994 | 3–0 | Waldstadion T.C. (Z) | Frankfurt | |||
| Fed Cup | ||||||
| 1995 | 3–2 | Valencia T.C. (Z) | Valencia | |||
| 1996 | 5–0 | Atlantic City Convention Center (IC) | Atlantic City | |||
| 1997 | 4–1 | Brabant Hall (IC) | Den Bosch | |||
| 1998 | 3–2 | Palexpo Hall (IH) | Geneva | |||
| 1999 | 4–1 | Taube Tennis Stadium (H) | Stanford | |||
| 2000 | 5–0 | Mandalay Bay Events Center (IC) | Las Vegas | |||
| 2001 | 2–1 | Parque Ferial Juan Carlos I (IZ) | Madrid | |||
| 2002 | 3–1 | Palacio de Congresos (IH) | Gran Canaria | |||
| 2003 | 4–1 | Olympic Stadium (IZ) | Moscova | |||
| 2004 | 3–2 | Ice Stadium Krylatskoe (IZ) | Moscova | |||
| 2005 | 3–2 | Stade Roland Garros (Z) | Paris | |||
| 2006 | 3–2 | Spiroudome (IH) | Charleroi | |||
| 2007 | 4–0 | Luzhniki Palace of Sports (IH) | Moscova | |||
| 2008 | 4–0 | Club de Campo Villa de Madrid (Z) | Madrid | |||
| 2009 | 4–0 | Circolo del Tennis (C) | Reggio Calabria | |||
| 2010 | 3–1 | San Diego Sports Arena (IH) | San Diego | |||
| 2011 | 3–2 | Olympic Stadium (IH) | Moscova | |||
| 2012 | 3–1 | O2 Arena (IH) (IH) | Praga | |||
| 2013 | 4–0 | Tennis Club Cagliari (Z) | Cagliari | |||
| 2014 | 3–1 | O2 Arena (IH) | Praga | |||
| 2015 | 3–2 | O2 Arena (IH) | Praga | |||
| 2016 | 3–2 | Rhénus Sport (IH) | Strasbourg | |||
| 2017 | 3–2 | Čyžoŭka-Arena (IH) | Minsk | |||
| 2018 | 3–0 | O2 Arena (IH) | Praga | |||
| 2019 | 3–2 | RAC Arena (H) | Perth | |||
| Billie Jean King Cup | ||||||
| 2020–21 | 2–0 | O2 Arena (IH) | Praga | |||
| 2022 | 2–0 | Emirates Arena (IH) | Glasgow | |||
| 2023 | 2–0 | Estadio de La Cartuja (IH) | Sevilla | |||
| 2024 | 2–0 | Martin Carpena Arena (IH) | Málaga | |||
| 2025 | 2–0 | Shenzhen Bay Sports Center (IH) | Shenzhen | |||
| 2026 | 2–0 | Shenzhen Bay Sports Center (IH) | Shenzhen | |||
| 2027 | – | Shenzhen | ||||
- Petra Kvitová în finala mondială din 2011 împotriva Rusiei
- Serena Williams în playoff-ul Cupei Mondiale din 2012 împotriva Ucrainei
- Simona Halep în play-off-ul Cupei Mondiale 2018 împotriva Elveției
Clasamentul World Tennis
[modificare | modificare sursă]
|
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Billie Jean King Cup - The World Cup of Tennis”, Billiejeankingcup.com, accesat în
- ↑ „U.S. opens Billie Jean King Cup Finals with win over Switzerland”, ESPN.com, accesat în
- ↑ „U.S. Records in the Billie Jean King Cup”, Usta.com, accesat în line feed character în
|title=la poziția 17 (ajutor) - 1 2 3 4 5 6 7 „Format - Billie Jean King Cup - The World Cup of Tennis”, Billiejeankingcup.com, accesat în
- ↑ Leila Bolat (), „Cehia a câștigat pentru a 12-a oară Billie Jean King Cup. Victorie cu 2-0 în finala cu Ucraina”, news.ro
- ↑ „Flavio Cobolli comeback secures Italy Davis Cup hat-trick - Davis Cup - The World Cup of Tennis”, Daviscup.com, accesat în
- ↑ „Fed Cup Final #Trivia”. Twitter /Fed Cup account/.
- ↑ „Splněný fedcupový sen: Češky slaví hattrick!”, TenisPortal.cz, accesat în
- 1 2 „ITF announces record Fed Cup investment for 2019”. Tenisportal.cz.
- ↑ „Tenisový Fed Cup ženských týmů se mění na Billie Jean King Cup”. iDNES.cz.
- ↑ „ITF to debut Billie Jean King Cup in 2021”. WTA Tennis.
- ↑ „The Billie Jean King Cup has a new part-owner: Billie Jean King”. ABC News.
- ↑ „Fed Cup Rules & Regulations”. www.fedcup.com. International Tennis Federation.
- ↑ „Davis Cup, Billie Jean King Cup changing format”. ESPN.
- 1 2 „2025 Billie Jean King Cup and Davis Cup structures announced”. Billie Jean King Cup.
- ↑ „2026 BJK Cup event dates announced”. Billie Jean King Cup.
- ↑ „2025 Qualifiers schedules confirmed”. Billie Jean King Cup.
- ↑ (I) – Iarbă, (Z) – Zgură, (H) – Hard, (C) – Covor, (Ix) – Interior
- ↑ „Rankings”. Billie Jean King Cup.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Fed Cup la Wikimedia Commons- Website oficial Billie Jean King Cup
- Fed Cup in Stowe Arhivat în , la Wayback Machine.
