Tiberiu Morariu (filolog)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Tiberiu Morariu
Tiberio Morariu.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Kassa, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani) Modificați la Wikidata
Stockholm, Suedia Modificați la Wikidata
Frați și suroriEugenia Morariu  Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965–1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieesperantist Modificați la Wikidata
Activitate
LimbiEsperanto  Modificați la Wikidata

Tiberiu Morariu (n. , Kassa, Austro-Ungaria – d. , Stockholm, Suedia) a fost un filolog român, profesor de esperanto, colaborator la diferite ziare, fratele esperantistei Eugenia Morariu.

Viața[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 28 septembrie 1901 în orașul Kassa din Austro-Ungaria (în prezent orașul Košice din Slovacia), dintr-un tată român și o mamă unguroaică.[1] Avea o soră mai mică pe nume Eugenia (1903-1977), care se născuse tot la Kassa la 28 martie 1903.[1]

A studiat esperanto în anul 1921, împreună cu fratele ei, la un curs ținut de preotul catolic Andreo Cseh.[1] A fost secretar al Clubului de Esperanto din Cluj în anii 1921-1923 și apoi secretar al Centrului Român de Esperanto din București în perioada 1923-1928.[1] A ținut cursuri de esperanto după metoda Cseh în România în perioada 1922-1928, iar în 1924 a predat un curs de esperanto la Școala de Poliție din București.[1] Tiberiu Morariu a fondat în 1924 Institutul Esperanto al României, fiind primul său director.[1] A îndeplinit funcțiile de reprezentant al României în cadrul Asociației Universale de Esperanto (UEA) și secretar al Institutului Român de Limba Esperanto din Cluj.[1][2]

În anul 1928 a plecat apoi să predea esperanto în Suedia, ținând cursuri pentru profesori la Stockholm, Helsingborg și Odense în perioadele 1928-1931 și 1933.[1] S-a îndrăgostit de o suedeză pe nume Lizzie Andersson și, după ce s-a căsătorit cu ea, s-a stabilit în Suedia și a obținut ulterior cetățenia suedeză.[2] Cei doi soți au predat apoi cursuri de esperanto în diferite țări.[1]

Tiberiu Morariu s-a făcut cunoscut, de asemenea, ca scriitor, publicând schițe și nuvele originale, precum și traduceri, în Esperanto Triumfonta și mai târziu în Heroldo de Esperanto, Esperanto și Literatura Mondo.[1] A tradus fidel, printre altele, nuvele artistice ale literaturii române precum „Niculăiță Minciună” de I.Al. Brătescu-Voinești („Niĉjo-Mensogulo”, 1927) și „Păcat boieresc” de Mihail Sadoveanu („Nobela Peko”, 1929), care au fost premiate de Akademio de Esperanto, și volumul de versuri Clopote și tunuri al lui Emil Isac (Sonorilo kaj kanono: poemaro en prozo, 1930).[1] În anul 1931 a fost premiat ca orator de esperanto la cel de-al XXIII-lea congres universal de esperanto de la Cracovia.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l eo Lajos Kökény, Vilmos Bleier, Enciklopedio de Esperanto, vol. II, Literatura mondo, 1933, p. 377.
  2. ^ a b en William Solzbacher, Peace Movements Between the Wars: One Man's Work for Peace, E. Mellen Press, 1999, p. 189.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]