Elvira Popescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Elvira Popescu (dezambiguizare).
Elvira Popescu
Elvire Popesco par Charles Gesmar.jpg
Date personale
Născută [1][2] Modificați la Wikidata
București, România[3] Modificați la Wikidata
Decedată (99 de ani)[4][1][2] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[5] Modificați la Wikidata
Înmormântată Cimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
Căsătorită cu Ion Manolescu-Strunga Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța
România Modificați la Wikidata
Ocupație actriță
regizor de teatru
actriță de teatru[*]
actriță de film[*] Modificați la Wikidata
Alte premii
Comandor al Legiunii de Onoare[*] Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Actriţa Elvira Popescu.

Elvira Popescu (alternativ: Popesco, n. 10 mai 1894, București – d. 11 decembrie 1993, Paris) a fost o actriță română de teatru și film, directoare de scenă, care a făcut carieră în Franța.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Elvira Popescu, devenită prin căsătorie contesă De Foy, a dat dovadă încă din copilărie de talente scenice: grație în mișcări, prestanță la mers, vioiciune și limpezime în grai, un dar de imitație ascuțit și plin de haz.

A absolvit cu brio Conservatorul de Artă Dramatică din București și a fost angajată la Teatrul Național, unde i s-au dat încă de la începutul carierei sale roluri principale. Întemeiază Teatrele Mic și Excelsior, împreună cu actorii Ion Manolescu și respectiv Ion Iancovescu. Autorii francezi au ocupat un loc de predilecție în repertoriul ei, dintre care Louis Verneuil, la vremea aceea unul din cei mai spirituali și în vogă autori de vodeviluri, a fost favoritul ei.

Același Verneuil, care va scrie mai târziu special pentru Elvira Popescu numeroase piese de teatru, va juca de fapt un rol decisiv în viața și cariera talentatei actrițe. Tot el a angajat-o pentru prima dată în 1923 la Teatrul De la Michodière din Paris - printr-o întâmplare, protagonista titulară fiind bolnavă - în rolul principal din piesa Ma Cousine de Varsovie, în care a debutat cu un succes extraordinar, deși nu stăpânea perfect limba franceză. Aproape instantaneu, "L'accent d'Elvira Popescu" a devenit proverbial. Critica a elogiat-o in corpore, fapt care este foarte rar întâlnit în Franța, supranumindu-o "Reine du Boulevard", "Notre Dame du Théâtre", "Monstre Sacré" etc.

Cariera teatrală a Elvirei Popescu a durat neîntrerupt timp de 65 de ani. Pentru o atât de lungă perioadă de timp, repertoriul pieselor interpretate de ea a fost totuși relativ restrâns. În afară de piesele lui Louis Verneuil, a mai jucat în creațiile lui Henry Bernstein, André Roussin, Sacha Guitry. Explicația repertoriului relativ redus este simplă, toate piesele în care Elvira Popescu era protagonistă țineau afișele cu anii, fiind extrem de solicitată de public. Unele dintre ele au depășit 2000 de spectacole, ceea ce rămâne o performanță rareori egalată de alți actori și/sau actrițe.

Cariera cinematografică a actriței se întinde pe o perioadă cuprinsă între anii 1920 și 1970, cu o activitate mult mai intensă în anii 1930 și 1940. Chiar dacă Elvira Popescu a fost considerată de critică ca neegalând în calitate de protagonistă a ecranului triumfurile teatrale, actrița a creat totuși și pe memoria de celuloid anumite personaje remarcabile. A jucat în filmele "La Présidente", "Ils étaient neuf célibataires", "Austerlitz", "Plein Soleil", ș.a.m.d.

În schimb, ca actriță pe scenă, Elvira Popescu era realmente inegalabilă, posedând toate atuurile, subtilitățile, nuanțele și finețele profesiunii.

Elvira Popescu și-a asumat și răspunderea conducerii unor companii teatrale, fiind co-directoare alături de actorul Hubert de Malet, la Théâtre de Paris și Théâtre Marigny.

La o vârstă foarte înaintată, fără să-și piardă farmecul, a continuat să țină un salon deschis în apartamentul său din Avenue Foch, frecventat de toată protipendada literară, artistică, financiară și politică (de toate nuanțele) a Parisului. André Roussin, Guy de Rothschild, Jacques Chirac, Pierre Cardin, Valéry Giscard d'Estaing, precum și mulți alții, se numărau printre cei care o priveau și o ascultau fermecați.

A fost distinsă cu premiul "Molière" pentru cea mai bună actriță, decernat de asociația actorilor francezi, și de două ori cu ordinul Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte dinstincții ale statului francez.

A încetat din viață la venerabila vârstă de 99 de ani, la Paris. Este înmormântată într-un splendid cavou în marmură (no. 119,diviziunea 89), pe o alee lăturalnică, aproape de ieșirea din Cimitirul Père-Lachaise din Paris.[6]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Filmografia Elvirei Popescu se întinde pe o perioadă destul de lungă, da la începutul anilor 1920 și până în anii 1970. Vârful activității filmice se găsește într-o perioadă de circa 12 ani, 1931 - 1943, urmată de o revitalizare în anii 1960. Iată o listă invers cronologică a filmografiei actriței.

1. "Au théâtre ce soir"

  • La voyante (1972) - episod de televiziune, personajul Karma
  • La locomotive (1968) - episod de televiziune, personajul Sonia
  • La mama (1967) - episod de televiziune, personajul Rosaria

2. Austerlitz (1960), a interpretat personajul Laetitia Bonaparte

  • La Battaglia di Austerlitz, în Italia
  • Napoleone ad Austerlitz, în Italia
  • The Battle of Austerlitz, în SUA

3. Plein soleil (1960), a interpretat personajul Doamna Popova

  • Purple Noon, în Marea Britanie și SUA
  • Blazing Sun, doar în Marea Britanie
  • Delitto in pieno sole, în Italia
  • Full Sun, în Australia, tradus corect în engleză
  • Lust for Evil, în SUA, alt titlu

4. Fou d'amour (1943), a interpretat personajul Arabella

5. Le Voile bleu (1942), a interpretat personajul Mona Lorenza

  • The Blue Veil, în țări de limbă engleză

6. Frédérica (1942), a interpretat personajul cu același nume, Frédérica

7. Mademoiselle Swing (1942), a interpretat personajul Sofia

8. L'Âge d'or, (1942), a interpretat personajul Véra Termutzki

9. Le valet maître, (1941), a interpretat personajul Antonia

10. Parade en 7 nuits (1941), a interpretat personajul Madame

11. Paradis perdu (1940), a interpretat personajul Sonia Vorochine

  • Four Flights to Love, în SUA
  • Paradise Lost, în Marea Britanie

12. L'héritier des Mondésir, a interpretat personajul Erika Axelos

  • The Mondesir Heir, titlu internațional în engleză

13. Le bois sacré, (1939), a interpretat personajul Francine Margerie

  • Sacred Woods, titlu internațional în engleză

14. Ils étaient neuf célibataires (1939), titlu internațional în engleză Contesa Stacia Batchefskaïa

  • Nine Bachelors, titlu internațional în engleză

15. Le veau gras, (1939), a interpretat personajul La princesse

16. Derrière la façade (1939), a interpretat personajul Madame Rameau

  • 32 Rue de Montmartre, Franța, redenumirea ulterioară a filmului

17. Eusèbe député (1939), a interpretat personajul Mariska

18. Éducation de prince (1938), a interpretat personajul Regina Silistriei

  • Bargekeepers Daughter, în SUA

19. La Présidente, (1938), a interpretat personajul Vérotcha

20. Mon curé chez les riches (1938)

21. Tricoche et Cacolet (1938), a interpretat personajul Bernardine Van der Pouf

22. L'homme du jour, (1937), a interpretat personajul Mona Talia

  • The Man of the Hour

23. À Venise, une nuit (1937), a interpretat personajul Nadia

24. Le club des aristocrates, (1937)

25. L'habit vert, (1937), a interpretat personajul Duchesse de Malévrier

26. Le Roi, (1936), a interpretat personajul Therese Mannix

  • The King, în SUA

27. La maison d'en face, (1936)

  • The House Across the Street, în SUA

28. L'amant de Madame Vidal, (1936)

29. Dora Nelson (1935), a interpretat personajel Dora Nelson și Suzanne Verdier

30. Une femme chipée (1934)

31. Sa meilleure cliente (1932)

32. Ma cousine de Varsovie (1931), a interpretat personajul Sonia

33. L'Étrangère, (1931), a interpretat personajul Miss Clarkson

34. Țigăncușa din iatac (1923)

35. Independența României (1912)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Elvira Popescu", Gemeinsame Normdatei, accesat la 21 iulie 2015 
  2. ^ a b "Elvira Popescu", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ "Elvira Popescu", Gemeinsame Normdatei, accesat la 15 decembrie 2014 
  4. ^ L'Humanité, 13 decembrie 1993 
  5. ^ "Elvira Popescu", Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014 
  6. ^ Români din diasporă și monumentele lor funerare uitate

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Informații bibliotecare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Elvira_Popescu&oldid=10716968