Elvira Popescu
| Elvira Popescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2][3][4]  București, România[5] |
| Decedată | (99 de ani)[6][1][2][3][4] Paris, Franța[7] |
| Înmormântată | Cimitirul Père-Lachaise |
| Căsătorită cu | Ion Manolescu-Strunga |
| Cetățenie |  Franța România |
| Ocupație | actriță regizor de teatru actriță de teatru[*] actriță de film[*] |
| Alte premii | |
| Comandor al Legiunii de Onoare[*] | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Elvira Popescu (alternativ: Popesco, n. 10 mai 1894, București – d. 11 decembrie 1993, Paris) a fost o actriță română de teatru și film, directoare de scenă, care a făcut carieră în Franța.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Elvira Popescu, devenită prin căsătorie contesă De Foy, a dat dovadă încă din copilărie de talente scenice: grație în mișcări, prestanță la mers, vioiciune și limpezime în grai, un dar de imitație ascuțit și plin de haz.
A absolvit cu brio Conservatorul de Artă Dramatică din București și a fost angajată la Teatrul Național, unde i s-au dat încă de la începutul carierei sale roluri principale. Întemeiază Teatrele Mic și Excelsior, împreună cu actorii Ion Manolescu și respectiv Ion Iancovescu. Autorii francezi au ocupat un loc de predilecție în repertoriul ei, dintre care Louis Verneuil, la vremea aceea unul din cei mai spirituali și în vogă autori de vodeviluri, a fost favoritul ei.
Același Verneuil, care va scrie mai târziu special pentru Elvira Popescu numeroase piese de teatru, va juca de fapt un rol decisiv în viața și cariera talentatei actrițe. Tot el a angajat-o pentru prima dată în 1923 la Teatrul De la Michodière din Paris - printr-o întâmplare, protagonista titulară fiind bolnavă - în rolul principal din piesa Ma Cousine de Varsovie, în care a debutat cu un succes extraordinar, deși nu stăpânea perfect limba franceză. Aproape instantaneu, "L'accent d'Elvira Popescu" a devenit proverbial. Critica a elogiat-o in corpore, fapt care este foarte rar întâlnit în Franța, supranumindu-o "Reine du Boulevard", "Notre Dame du Théâtre", "Monstre Sacré" etc.
Cariera teatrală a Elvirei Popescu a durat neîntrerupt timp de 65 de ani. Pentru o atât de lungă perioadă de timp, repertoriul pieselor interpretate de ea a fost totuși relativ restrâns. În afară de piesele lui Louis Verneuil, a mai jucat în creațiile lui Henry Bernstein, André Roussin, Sacha Guitry. Explicația repertoriului relativ redus este simplă, toate piesele în care Elvira Popescu era protagonistă țineau afișele cu anii, fiind extrem de solicitată de public. Unele dintre ele au depășit 2000 de spectacole, ceea ce rămâne o performanță rareori egalată de alți actori și/sau actrițe.
Cariera cinematografică a actriței se întinde pe o perioadă cuprinsă între anii 1920 și 1970, cu o activitate mult mai intensă în anii 1930 și 1940. Chiar dacă Elvira Popescu a fost considerată de critică ca neegalând în calitate de protagonistă a ecranului triumfurile teatrale, actrița a creat totuși și pe memoria de celuloid anumite personaje remarcabile. A jucat în filmele "La Présidente", "Ils étaient neuf célibataires", "Austerlitz", "Plein Soleil", ș.a.m.d.
În schimb, ca actriță pe scenă, Elvira Popescu era realmente inegalabilă, posedând toate atuurile, subtilitățile, nuanțele și finețele profesiunii.
Elvira Popescu și-a asumat și răspunderea conducerii unor companii teatrale, fiind co-directoare alături de actorul Hubert de Malet, la Théâtre de Paris și Théâtre Marigny.
La o vârstă foarte înaintată, fără să-și piardă farmecul, a continuat să țină un salon deschis în apartamentul său din Avenue Foch, frecventat de toată protipendada literară, artistică, financiară și politică (de toate nuanțele) a Parisului. André Roussin, Guy de Rothschild, Jacques Chirac, Pierre Cardin, Valéry Giscard d'Estaing, precum și mulți alții, se numărau printre cei care o priveau și o ascultau fermecați.
A fost distinsă cu premiul "Molière" pentru cea mai bună actriță, decernat de asociația actorilor francezi, și de două ori cu ordinul Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte dinstincții ale statului francez.
A încetat din viață la venerabila vârstă de 99 de ani, la Paris. Este înmormântată într-un splendid cavou în marmură (no. 119,diviziunea 89), pe o alee lăturalnică, aproape de ieșirea din Cimitirul Père-Lachaise din Paris.[8]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Filmografia Elvirei Popescu se întinde pe o perioadă destul de lungă, da la începutul anilor 1920 și până în anii 1970. Vârful activității filmice se găsește într-o perioadă de circa 12 ani, 1931 - 1943, urmată de o revitalizare în anii 1960. Iată o listă invers cronologică a filmografiei actriței.
1. "Au théâtre ce soir"
- La voyante (1972) - episod de televiziune, personajul Karma
- La locomotive (1968) - episod de televiziune, personajul Sonia
- La mama (1967) - episod de televiziune, personajul Rosaria
2. Austerlitz (1960), a interpretat personajul Laetitia Bonaparte
- La Battaglia di Austerlitz, în Italia
- Napoleone ad Austerlitz, în Italia
- The Battle of Austerlitz, în SUA
3. Plein soleil (1960), a interpretat personajul Doamna Popova
- Purple Noon, în Marea Britanie și SUA
- Blazing Sun, doar în Marea Britanie
- Delitto in pieno sole, în Italia
- Full Sun, în Australia, tradus corect în engleză
- Lust for Evil, în SUA, alt titlu
4. Fou d'amour (1943), a interpretat personajul Arabella
5. Le Voile bleu (1942), a interpretat personajul Mona Lorenza
- The Blue Veil, în țări de limbă engleză
6. Frédérica (1942), a interpretat personajul cu același nume, Frédérica
7. Mademoiselle Swing (1942), a interpretat personajul Sofia
8. L'Âge d'or, (1942), a interpretat personajul Véra Termutzki
9. Le valet maître, (1941), a interpretat personajul Antonia
10. Parade en 7 nuits (1941), a interpretat personajul Madame
11. Paradis perdu (1940), a interpretat personajul Sonia Vorochine
- Four Flights to Love, în SUA
- Paradise Lost, în Marea Britanie
12. L'héritier des Mondésir, a interpretat personajul Erika Axelos
- The Mondesir Heir, titlu internațional în engleză
13. Le bois sacré, (1939), a interpretat personajul Francine Margerie
- Sacred Woods, titlu internațional în engleză
14. Ils étaient neuf célibataires (1939), titlu internațional în engleză Contesa Stacia Batchefskaïa
- Nine Bachelors, titlu internațional în engleză
15. Le veau gras, (1939), a interpretat personajul La princesse
16. Derrière la façade (1939), a interpretat personajul Madame Rameau
- 32 Rue de Montmartre, Franța, redenumirea ulterioară a filmului
17. Eusèbe député (1939), a interpretat personajul Mariska
18. Éducation de prince (1938), a interpretat personajul Regina Silistriei
- Bargekeepers Daughter, în SUA
19. La Présidente, (1938), a interpretat personajul Vérotcha
20. Mon curé chez les riches (1938)
21. Tricoche et Cacolet (1938), a interpretat personajul Bernardine Van der Pouf
22. L'homme du jour, (1937), a interpretat personajul Mona Talia
- The Man of the Hour
23. À Venise, une nuit (1937), a interpretat personajul Nadia
24. Le club des aristocrates, (1937)
25. L'habit vert, (1937), a interpretat personajul Duchesse de Malévrier
26. Le Roi, (1936), a interpretat personajul Therese Mannix
- The King, în SUA
27. La maison d'en face, (1936)
- The House Across the Street, în SUA
28. L'amant de Madame Vidal, (1936)
29. Dora Nelson (1935), a interpretat personajel Dora Nelson și Suzanne Verdier
30. Une femme chipée (1934)
31. Sa meilleure cliente (1932)
32. Ma cousine de Varsovie (1931), a interpretat personajul Sonia
33. L'Étrangère, (1931), a interpretat personajul Miss Clarkson
34. Țigăncușa din iatac (1923)
35. Independența României (1912)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b "Elvira Popescu", Gemeinsame Normdatei, accesat în 21 iulie 2015
- ^ a b "Elvira Popescu", data.bnf.fr, accesat în 10 octombrie 2015
- ^ a b SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
- ^ a b Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
- ^ "Elvira Popescu", Gemeinsame Normdatei, accesat în 15 decembrie 2014
- ^ L'Humanité, 13 decembrie 1993
- ^ "Elvira Popescu", Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014
- ^ Români din diasporă și monumentele lor funerare uitate
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Vă mai amintiți de...Elvira Popescu, 26 aprilie 2011, Adevărul
- Mandru ca sunt roman: Elvira Popescu, steaua teatrului si cinematografiei franceze, 23 noiembrie 2012, Victor Pitigoi, Ziare.com
- Sinucidere pentru Elvira Popescu, 1 martie 2004, Jurnalul Național
- Elvira Popescu și triumful parizian, 29 noiembrie 2013, Corina Vladov, Ziarul Metropolis
