Ion Manolescu (actor)

Pentru alte persoane cu același nume, vedeți Ion Manolescu (dezambiguizare).

Date personale
Ion Manolescu

Născut	17 februarie 1881^[1] Breaza, România
Decedat	27 decembrie 1959 (78 de ani)^[1]
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cetățenie	România
Ocupație	actor de teatru
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Ion Manolescu (n. 17 februarie 1881, Breaza, Prahova, România – d. 27 decembrie 1959) a fost un actor român de teatru și film.

Biografie

A urmat cursurile liceului din Ploiești fiind poreclit „Grecul”, pentru faptul că reușea să imite grecii și romii. Era „actorul” liceului însă, pentru că „învățătura și dragostea pentru teatru nu se prea puteau împăca”, a rămas repetent de două ori în clasa a cincea, după care a fost dat afară din liceu. Cu ajutorul Mariei Capsali și-a finalizat studiile liceale la liceul din Bitolia (Monastir) din Republica Macedonia. Acolo, împreună cu colegul lui, Marcu Beza a înființat Societatea literară „Dimitrie Bolintineanu” în cadrul căreia se organizau festivaluri, se jucau diferite piese de teatru (aproape întreg repertoriul lui Moliere). Pentru o perioadă, a fost funcționar la Societatea Electrica din cauza refuzului său de a urma Dreptul, dorința tatălui său, în timp ce el își dorea să urmeze Conservatorul. După două luni, fuge și se înscrie la Conservator, clasa Constantin I. Nottara.^[2]

A debutat în 1905. A jucat la Teatrul Național din București, în Compania Davila, la Teatrul de Comedie, la Teatrul Municipal din București etc.

În 1919 a înființat și a condus primul sindicat al artiștilor din România. A fost directorul Teatrului Liga Culturală, profesor la Academia regală de muzică și artă dramatică, primar la Breaza.^[2] A ocupat și funcția de inspector general al teatrelor.

Premii și Distincții

Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Ion Manolescu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.^[3] A fost, de asemenea, laureat al Premiului de Stat (ante 1955).^[4]

A decedat în 1959 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.^[5]

În 1962 i-a apărut volumul de „Amintiri”.

Roluri memorabile

Strigoii: Hamlet, Oswald
Cadavrul viu: Fedia
Năpasta: Ion
Moartea civilă: Conrado
Strimberg: Tatăl
Suflete tari: Matei Boiu
Regele Lear: Glocester
Azilul de noapte: Satin
Frații Karamazov: Ivan
Anna Karenina: Karenin
Gândul: Kersenter
Heidelbergul de altădată: Dl. Junter
Nora: Dr. Rang
Cei din urmă: Kolomitev
Fiul meu: Colonelul
Sărutul în fața oglinzii: Avocatul
Manasse: Manasse

Distincții

Steaua României clasa I în grad de Cavaler
Ordinul francez în grad de Comandor
Laureat al Premiului de Stat
Ordinul Meritul Cultural, în gradul de Cavaler clasa I, pentru teatru (1 februarie 1943)^[6]
Ordinul Muncii clasa I (16 februarie 1951)^[7]
titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (28 aprilie 1951)^[8]
Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”^[9]
titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română (23 ianuarie 1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”^[10]

Note

^ ^a ^b „Ion Manolescu”. AaRC[*]. Wikidata Q73138480.
^ ^a ^b Fosian, F.O. 87 artiști bucureșteni din teatru, opera și revistă: portrete – biografii - amintiri. București: Editura Cultura Poporului. pp. 35–37.
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 43 din 23 ianuarie 1953, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.
^ ***, „În numele înfloririi artei și culturii, să apărăm pacea! Adunarea oamenilor de teatru din Capitală”, în ziarul Scînteia, anul XXIV, nr. 3164, vineri 24 decembrie 1954, p. 3.
^ Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 179.
^ Decretul regal nr. 246 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1162–1163.
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 48 din 16 februarie 1951 privind acordarea decorației „Ordinul Muncii”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 30, luni 12 martie 1951, p. 373.
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 88 din 28 aprilie 1951 privind acordarea titlului de Artist al Poporului din Republica Populară Română; Artist Emerit al Republicii Populare Române; Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 50, duminică 29 aprilie 1951, pp. 561–562.
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 109.
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 43 din 23 ianuarie 1953 privind acordarea titlurilor de Artist al Poporului din Republica Populară Română, Artist Emerit al Republicii Populare Române și Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română și pentru conferirea Ordinului Muncii și Medaliei Muncii unor artiști și tehnicieni dela Teatrul Național „L L. Caragiale” din București, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul II, nr. 3, 26 ianuarie 1953, pp. 8–9.

Legături externe

Ion Focșa, Oameni de teatru din trecut - Ion Manolescu

[wdref-81438ab9155d470033953aa9f9b7f014-1] „Ion Manolescu”. AaRC[*]. Wikidata Q73138480.

[:0-2] Fosian, F.O. 87 artiști bucureșteni din teatru, opera și revistă: portrete – biografii - amintiri. București: Editura Cultura Poporului. pp. 35–37.

[3] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 43 din 23 ianuarie 1953, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.

[4] ***, „În numele înfloririi artei și culturii, să apărăm pacea! Adunarea oamenilor de teatru din Capitală”, în ziarul Scînteia, anul XXIV, nr. 3164, vineri 24 decembrie 1954, p. 3.

[5] Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 179.

[DR2461943-6] Decretul regal nr. 246 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1162–1163.

[7] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 48 din 16 februarie 1951 privind acordarea decorației „Ordinul Muncii”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 30, luni 12 martie 1951, p. 373.

[8] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 88 din 28 aprilie 1951 privind acordarea titlului de Artist al Poporului din Republica Populară Română; Artist Emerit al Republicii Populare Române; Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 50, duminică 29 aprilie 1951, pp. 561–562.

[9] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 109.

[10] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 43 din 23 ianuarie 1953 privind acordarea titlurilor de Artist al Poporului din Republica Populară Română, Artist Emerit al Republicii Populare Române și Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română și pentru conferirea Ordinului Muncii și Medaliei Muncii unor artiști și tehnicieni dela Teatrul Național „L L. Caragiale” din București, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul II, nr. 3, 26 ianuarie 1953, pp. 8–9.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]