Ion Manolescu (actor)
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Ion Manolescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Breaza, România |
| Decedat | (78 de ani)[1] |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cetățenie | |
| Ocupație | actor de teatru |
| Limbi vorbite | limba română |
| Modifică date / text | |
Ion Manolescu (n. , Breaza, Prahova, România – d. ) a fost un actor român de teatru și film.
Biografie
[modificare | modificare sursă]A urmat cursurile liceului din Ploiești fiind poreclit „Grecul”, pentru faptul că reușea să imite grecii și romii. Era „actorul” liceului însă, pentru că „învățătura și dragostea pentru teatru nu se prea puteau împăca”, a rămas repetent de două ori în clasa a cincea, după care a fost dat afară din liceu. Cu ajutorul Mariei Capsali și-a finalizat studiile liceale la liceul din Bitolia (Monastir) din Republica Macedonia. Acolo, împreună cu colegul lui, Marcu Beza a înființat Societatea literară „Dimitrie Bolintineanu” în cadrul căreia se organizau festivaluri, se jucau diferite piese de teatru (aproape întreg repertoriul lui Moliere). Pentru o perioadă, a fost funcționar la Societatea Electrica din cauza refuzului său de a urma Dreptul, dorința tatălui său, în timp ce el își dorea să urmeze Conservatorul. După două luni, fuge și se înscrie la Conservator, clasa Constantin I. Nottara.[2]
A debutat în 1905. A jucat la Teatrul Național din București, în Compania Davila, la Teatrul de Comedie, la Teatrul Municipal din București etc.
În 1919 a înființat și a condus primul sindicat al artiștilor din România. A fost directorul Teatrului Liga Culturală, profesor la Academia regală de muzică și artă dramatică, primar la Breaza.[2] A ocupat și funcția de inspector general al teatrelor.
Premii și Distincții
[modificare | modificare sursă]Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Ion Manolescu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[3] A fost, de asemenea, laureat al Premiului de Stat (ante 1955).[4]
A decedat în 1959 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.[5]
În 1962 i-a apărut volumul de „Amintiri”.
Roluri memorabile
[modificare | modificare sursă]- Strigoii: Hamlet, Oswald
- Cadavrul viu: Fedia
- Năpasta: Ion
- Moartea civilă: Conrado
- Strimberg: Tatăl
- Suflete tari: Matei Boiu
- Regele Lear: Glocester
- Azilul de noapte: Satin
- Frații Karamazov: Ivan
- Anna Karenina: Karenin
- Gândul: Kersenter
- Heidelbergul de altădată: Dl. Junter
- Nora: Dr. Rang
- Cei din urmă: Kolomitev
- Fiul meu: Colonelul
- Sărutul în fața oglinzii: Avocatul
- Manasse: Manasse
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Steaua României clasa I în grad de Cavaler
- Ordinul francez în grad de Comandor
- Laureat al Premiului de Stat
- Ordinul Meritul Cultural, în gradul de Cavaler clasa I, pentru teatru (1 februarie 1943)[6]
- Ordinul Muncii clasa I (16 februarie 1951)[7]
- titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (28 aprilie 1951)[8]
- Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[9]
- titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română (23 ianuarie 1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”[10]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Ion Manolescu”. AaRC[*]. Wikidata Q73138480.
- ^ a b Fosian, F.O. 87 artiști bucureșteni din teatru, opera și revistă: portrete – biografii - amintiri. București: Editura Cultura Poporului. pp. 35–37.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 43 din 23 ianuarie 1953, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.
- ^ ***, „În numele înfloririi artei și culturii, să apărăm pacea! Adunarea oamenilor de teatru din Capitală”, în ziarul Scînteia, anul XXIV, nr. 3164, vineri 24 decembrie 1954, p. 3.
- ^ Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 179.
- ^ Decretul regal nr. 246 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1162–1163.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 48 din 16 februarie 1951 privind acordarea decorației „Ordinul Muncii”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 30, luni 12 martie 1951, p. 373.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 88 din 28 aprilie 1951 privind acordarea titlului de Artist al Poporului din Republica Populară Română; Artist Emerit al Republicii Populare Române; Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 50, duminică 29 aprilie 1951, pp. 561–562.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 109.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 43 din 23 ianuarie 1953 privind acordarea titlurilor de Artist al Poporului din Republica Populară Română, Artist Emerit al Republicii Populare Române și Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română și pentru conferirea Ordinului Muncii și Medaliei Muncii unor artiști și tehnicieni dela Teatrul Național „L L. Caragiale” din București, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul II, nr. 3, 26 ianuarie 1953, pp. 8–9.