Economia Indoneziei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Economia Indoneziei

Centrul comercial in Jakarta.
Monedă Rupie indoneziană
Organizații comerciale WTO, ASEAN, APEC
Statistici
PIB 1 237 miliarde USD [1]
Creșterea PIB 6,2% (2012)
PIB pe cap de locuitor 5 100 USD [1] (CIA 2012 est.)
PIB pe sector agricultură 14,4%, industrie 47%, servicii 38,6%
Inflație 4,3% (2012)
Populație sub limita sărăciei 11,7% (2011 est.)
Coeficientul lui Gini 0,368 (2012)
Forță de muncă 118.100.000 (2012)[1]
Forța de muncă după ocupație agricultură: 38,9%; industrie: 22,2%; servicii: 47,9% (2012)
Șomaj 6,1% (2012)
Principalele industrii petrol și gaze naturale, textile, automobile, aparate de uz casnic, haine, încălțăminte, miniere, ciment, instrumente medicale și provizii, meșteșuguri, ingrasaminte chimice, lemn trim, cauciuc, prelucrate alimente, bijuterii, turism
Comerț exterior
Export 187 miliarde USD (2012)[1]
Bunuri exportate petrol și gaze naturale, aparate, lemn, textile, cauciuc
Parteneri de export Japonia 15,9%, Republica Populară Chineză 11,4%, Singapore 9%, Coreea de Sud 7,9%, SUA 7,8%, India 6,6%, Malaezia 5,9%
Import 178,5 miliarde USD (2012)
Bunuri importate mașini și echipamente, produse chimice, combustibili, alimente
Parteneri de import Republica Populară Chineză 15,3%, Singapore 13,6%, Japonia 11,9%, Malaezia 6,4%, Coreea de Sud 6,2%, SUA 6,1%, Tailanda 6%
Finanțe publice
Datorie publică 23% din PIB (2012 est.)
Venituri publice 164 miliarde (2012)
Cheltuieli publice 180,9 miliarde (2012)
Rezerve 112,8 miliarde $ (2012)
Fără o mențiune contrarie, toate valorile sunt exprimate în dolari americani

Indonezia este o țară cu un înalt ritm de dezvoltare economică. Dezvoltarea industriei este favorizată de rezervele mari de substanțe minerale : carbuni, petrol, gaz natural, cupru, staniu, nichel, bauxită. Pe bază de materii prime proprii se dezvoltă intens industriile electroenergetică, metalurgia feroaselor, constructoare de mașini, chimică, textilă. Indonezia este unul din principalii producatorii mondiali de lemn, inclusiv a lemnului prețios de santal, teck, bambus etc. Condiții climatice mai favorabile pentru creșterea plantelor sunt în insulele Jawa și Sumatra. Aici se obțin cîte două-trei recolte pe an. Culturile principale sunt : orezul, arborele de cauciuc, arborele de cacao, arbustul de ceai, culturile citrice. Se cultivă arbori producatori de mirodenii : piper negru, vanilie scorțișoară, cuișoare, nucșoare etc. Orezariile ocupă 50% din suprafața cultivată, fiind extinse și pe versanții terasați. Creșterea animalelor (bovine, caprine, păsări) joacă un rol secundar în activitatea populației. Pentru mulți locuitori ai arhipelagului ocupația de bază este pescuitul. Rolul principal în traficul de pasageri și de mărfuri revine căilor maritime, Indonezia având circa 300 de porturi. Pe insula Jawa este prezent și transportul feroviar. Lungimea șoselelor este mică. Indonezia dispune de un potențial turistic înalt, anual fiind vizitată de circa 6 mln. de turiști străini. Principalele obiective turistice sunt templele budiste și hinduse, în special templul budist de la Borbudur - cel mai mare monument arhitectonic (sec. VII d. Hr.) din emisfera sudică. Alte atracții turistice sunt vulcanii și lacurile vulcanice, stațiunile balneomaritime etc.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d CIA (). „The World Factbook”. Arhivat din original la . Accesat în . 



Subiecte IndoneziaIndonezieniLimba indoneziană

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal