Eclipsa de Soare din 10 iunie 2021

Eclipsă parțială de Soare, la 10 iunie 2021, cu ocultația maximă de 13,3%, observată la Berlin, Germania, (10:38 UTC)

Harta eclipsei de Soare din 10 iunie 2021

O eclipsă de Soare inelară a avut loc la 10 iunie 2021;^[1] este cea de-a 16-a eclipsă inelară din secolul al XXI-lea. Eclipsa este cea de-a 23-a din 80, din seria Saros 147.^[1]

Eclipsa s-a produs în urmă cu &&&&&&&&&&&&&&&2.&&&&&02 ani, &&&&&&&&&&&&&321.&&&&&0321 zile.

Eclipsa inelară a fost vizibilă din nord-estul Canadei, Groenlanda, Oceanul Arctic (trecând peste Polul Nord)^[2] și din nordul Extremului Orient Rus, iar eclipsa parțială a putut să fie observată dintr-o regiune largă de mii de kilometri, ca nordul și estul Americii de Nord, cea mai mare parte a Europei și nordul Asiei. Este demn de remarcat faptul că, în timpul unei eclipse inelare, coroana solară nu este vizibilă.^[3]

Atenție! Pentru a observa cu ochiul liber o eclipsă de Soare, de orice tip ar fi ea, este nevoie de un filtru solar special. Fără acest filtru observarea eclipsei duce la accidente grave ale ochiului, care pot ajunge până la orbire. Filtrul cel mai accesibil este filtrul de sudură cât mai dens, însă, din cauza grosimii sticlei, pot apărea imagini duble. Filtrul ideal, numit filtru Mylar, este o peliculă aluminizată care oprește radiațiile periculoase. O altă variantă sigură este proiectarea imaginii solare pe un ecran, chiar improvizat dintr-o coală albă de hârtie sau de carton.

Parcurs[modificare | modificare sursă]

Animație a eclipsei solare văzuteo din Utrecht, Țările de Jos.

Începând din Canada, această eclipsă a traversat coasta de Nord-Vest a Groenlandei, apoi a trecut pe la Polul Nord pentru a continua spre Siberia Orientală unde a luat sfârșit.

În România, eclipsa a putut fi observată ca eclipsă parțială,^[1] din nordul și centrul județului Timiș, din județele Arad, Bihor, Satu Mare și Maramureș, din Bucovina, din întregul teritoriu al Transilvaniei și din cea mai mare parte a Moldovei, iar din Republica Moldova din aproape tot teritoriul.
Este demn de reținut faptul că gradul de acoperire / de obturare a Soarelui de către Lună este cu atât mai mare cu cât observatorul se află la o latitudine mai înaltă.

Locuri de vizibilitate[modificare | modificare sursă]

Iqaluit este unul dintre locurile unde a fost văzută eclipsa în formă de inel. Apoi, sunt afișate localitățile și locurile în care eclipsa a fost vizibilă.


Țara sau teritoriul	Locul	Durata eclipsei	UTC
Canada	Iqaluit	3m 5s	09:53
Canada	Longlac, Greenstone	3m 14s	10:08
Groenlanda	Qaanaaq	3m 41s	10:35
Groenlanda	Strâmtoarea lui Smith	2m 57s	10:37
Federația Rusă	Srednekolîmsk	3m 35s	11:26
	Ciokurdah	3m 37s	11:27
	Zîrianka	3m 14s	11:30

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Eclipsa și Statuia Libertății, din New York, Statele Unite ale Americii
Montpelier, Vermont, Statele Unite ale Americii, (9:33 UTC)
Logroño, Spania, (10:10 UTC)
Haut-Doubs, Franța, (10:26 UTC); fotografie luată printr-un filtru Mylar roz.
Berga (Kyffhäuser), Saxonia-Anhalt, (10:29 UTC)
Observarea eclipsei prin proiecție, la Praga, Republica Cehă
Proiecția discului solar de către umbra arborilor. Woerden, Țările de Jos (10:30 UTC)
Eclipsa de Soare din 10 iunie 2021, văzută din Finlanda ca eclipsă parțială.

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b ^c ANNULAR SOLAR ECLIPSE OF 06/10/2021
^ JavaScript Solar Eclipse Explorer - Europe (Latitude: 90° 00' 00" N. Longitude: 0° 00' 00" W). NASA
^ Asociația Astronomică „Sirius”, Vizionarea eclipsei de Soare din 10 iunie 2021

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

en Solar-eclipse.de: The annular solar eclipse of 06/10/2021
en Mark Littmann, Fred Espenak et Ken Willcox, Totality: eclipses of the sun, Oxford University Press, Oxford, New York, 2008, XV-341 p. ISBN: 978-0-19-953209-4
en Martin Mobberley, Total solar eclipses and how to observe them, Springer, New York, 2007, XIV-201 p. ISBN: 978-0387-69827-4
fr Philippe de La Cotardière, Observer les éclipses de soleil et de lune, Bordas, Paris, 2000, 64 p. ISBN: 2-04-760022-7