Principe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Coroană de principe
Mantia heraldică a unui principe

Principele (în latină princeps, în germană Fürst, din germana veche furisto, „primul”, în engleză „first”, în norvegiană „fyrste”, în suedeză „furste”) este un titlu nobiliar. În Sfântul Imperiu Roman era conferit conducătorilor unui principat.

Fiind conducătorul unui teritoriu cvasi-suveran, principele avea dreptul de a purta coroană și mantie roșie. Mantia roșie a fost admisă și ca simbol heraldic al principilor.

În Țara Românească[modificare | modificare sursă]

Constantin Brâncoveanu a obținut, în data de 30 ianuarie 1695, titlul ereditar de principe al Sfântului Imperiu Roman.[1] Acesta avea să fie unul din motivele pentru care a fost decapitat, el și copiii săi, de autoritățile otomane.

Pe un clopot de la Mănăstirea Gura Motrului există inscripția „Dei Gratia Sacri Romani Imperii et Valachiae Transalpinae Princeps”, atestând mândria lui Constantin Brâncoveanu pentru înaltul titlu european primit.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b La 30 ianuarie 1695 Constantin Brâncoveanu devenea principe al al Sfântului Imperiu Roman Arhivat în , la Wayback Machine., tvr.ro, 30 ianuarie 2014. Accesat la 15 iulie 2019.

Vezi și[modificare | modificare sursă]